un we ca pe vremuri

Adica relaxat, plin de soare, apa, nisip, vant, pescarusi. Plus un copil, relaxat si el. Nu am mai avut asa we de vreo 2 ani incoace si tot visam la el. Iata ca a venit!
Am ajuns vineri seara la 2 Mai, iar Iulian s-a simtit din prima clipa ca acasa; a batut incantat curtea umbroasa, unde si statuse cele 3 ore in masina*, legat regulamentar in scaunelul sau, a dat noroc cu toata lumea si a povestit cu gazdele si cu ceilalti turisti si abia l-am pus la somn mult dupa ora lui obisnuita.
Sambata am plecat in locurile bulgaresti pustii, unde ne faceam veacul cand umblam dezlegati in mai toate week-end-urile calduroase din anii fara Iulian si am avut marea surpriza sa vedem Santiagul calcand descult pe nisip. Premiera mondiala, neasteptata macar inca 1-2 ani de acum incolo. Desi initial a stat prin bratele noastre, a indraznit la un moment dat sa plece cu Tati de mana sa exploreze locul si a ajuns chiar pana la apa.





Ba a gasit si o fetita cu care s-a jucat, nemaipasandu-i ca are nisip si in albul ochilor. (Nisipul s-a lipit cu sarg de crema de soare pe care am folosit-o si noi abia a doua oara anul asta - multumim Criticomamica pentru articolul despre produsele de gen!)



La pranz am poposit la un loc drag,



unde Santiago s-a jucat bine, iar noi am mancat bine:





Ieri marea era usor infuriata de vantul puternic ce batea din larg, asa ca ne-am multumit sa facem doar poze, baie la anul de acum :). Plaja era neatinsa de picior de om si puteai numara linistit nisipul de pe ea...










Trecem sub semitacere ca Santiago e intr-un fel de greva foamei si ca a fost suparat sambata dupa somnul de pranz, din care s-a trezit plangand si a tot bazait, inclusiv pe plaja. S-a dispus abia in golfulet, unde am petrecut asa cum am visat, adica noi doi la o bere, privind copilul care se juca printre corturi, copii, caini si imaginandu-ne cum anul viitor, unul din corturi va fi al nostru :).












*pe drumul catre 2 Mai am incercat noua bucatica de autostrada, de la Murfatlar la Agigea si avem asa: 280 km, timp 3 ore (juma de ora prin Bucuresti). Inapoi am venit pe Negru Voda, drum de drag, 310 km, timp 3,5 ore, la fel, jumatate de ora pierduta prin Bucuresti. Probabil cand va fi autostrada gata cu totul, drumul prin Dobrogea calda si pustie va ramane numai si numai de dor...