Pages

0 comments

starting solids...

Am ajuns la concluzia ca, lasand la o parte:
- cautarea de informatii
- mersul la cumparaturi, alegerea produselor
- depasirea momentelor in care te intrebi daca ai ales bine intre morcovul umflat cu chimicale, ardeiul turcesc sau borcanelul "bio" plin de adaosuri ale caror denumiri iti taie respiratia
- manevrarea lor in spatiul casnic, astfel incat sa ai mereu diversitate, dar cumva nici sa nu le arunci ca n-ai apucat sa le folosesti
- pregatirea legumelor, fructelor samd
- aburirea lor, mixarea, amestecarea, punerea la pastrare a excesului
- spalarea permanenta a zeci de itemi, cat nici pentru o masa de 6 adulti nu murdaresti
- hranirea efectiva a copilului
- aici ar trebui sa fie adaugat si efortul de a hrani un copil care nu prea vrea sa manance, dar nu e cazul nostru, cel putin pana acum
- angoasa permanenta provocata de contradictia intre informatii, de faptul ca nu poti fi niciodata 100% sigur ca ai facut ce e corect legat de alimentatia copilului
(si ar mai fi lucruri, dar fie si numai enumerarea lor este obositoare... :D)

... asa deci, lasand la o parte toate astea, am ajuns la concluzia ca diversificarea copilului (mai ales a celui alaptat la san, cum este si Santiago) este privita extrem de chioras de multe mame pentru ca reprezinta unul din primele semne ca bebelusul... nu mai e bebelus. Incepe incet-incet sa nu mai depinda de sanul mamei, sa aiba "ocupatii" de oameni mari, sa aiba preferinte... Incepe sa devina omulet :x

0 comments

în părul mamei

De luni de zile mă tot abţin să mă tund, pentru că plăcerea Santiagului este maximă când îmi desfac părul:



6 comments

A venit vara. Să ne punem cuşmele!

Am fost azi in parc, parcul mic aproape de noi care este asaltat de parinti si bunici cu copii si nepotei (motiv pentru care imi si place... NU). La 7 seara cand m-am intors, netul zicea 27 de grade. Noi am ajuns la 5 jumate in parc, Santiago in tricou cu maneca scurta si pantaloni foarte subtiri de vara. Pe langa noi defilau mamici cu copilasi si mai marisori si mai micuti decat Iulian. Toti foarte bine imbracati. Bine imbracati nu in sensul ca aveau haine de firma :D, ci foarte incotosmanati. Stateau in carucioare si priveau de sub caciuli soarele sclipitor, impinsi de mame foarte responsabile.
Mi-am inghitit gandurile, care in schimb mi-au revenit buluc in momentul in care, pe banca de langa noi, s-a asezat un bunic simpatic, cu o nepotica imbracata reglementar: cu caciulita, cu gluga deasupra si nu mai stiu cate alte hainute, ca nu am mai putut fi atenta pentru ca nu-mi puteam desprinde ochii de pe manusile copilei! Intr-o adevarata zi de plaja!

O tot aud pe asta cu "fiecare face ce vrea cu copilul lui", dar mie nu mi se pare in regula. Adica, pot sa-l bat, pot sa-l abuzez, pot sa-l hranesc cu mici cu mustar la 3 luni si pot sa ma culc seara linistita ca nimeni nu ma judeca, ci imi respecta deciziile???
Ce inseamna pana la urma drepturile copilului? Care sunt limitele?

0 comments

ploaie si vorbe

Ieri a plouat super frumos afara. Pe seara, dupa ce se potolise putin, am hotarat sa iesim toti 3 sa luam cateva guri de aer spalat. Pana ne-am mocait noi, au aparut niste nori destul de incarcati chiar deasupra noastra, dar pe care i-am ignorat si am pornit cu Santiago in carucior pe o straduta. Bineinteles ca ne-a prins ploaia. Dar ce ploaie! De vara in toata regula, cu clabuci, fulgere si tunete. Am scapat cu greu, alergand spre casa prin ploaie, eu cu Santiago in brate, Tati cu carutul. Am ajuns ciuciulete (eu si cu limba innodata dupa cap de la efortul de a fugi cu sapte-kile-jumate in brate) dar ne-am uscat cu totii si ni s-a parut o aventura.
Urmarea (eu sunt sigura ca de la ploaie :D) este ca Iulian a inceput pe seara, brusc, sa "vorbeasca". Limba bebeluseasca evident, dar pe care pana acum n-a stapanit-o deloc. Cred ca a studiat singurel la el in patut si aseara s-a simtit inspirat, asa ca ne-a impartasit si noua. Deci la 28 de saptamani a inceput vorbaria. (azi de dimineata mi-a mai impartasit cateva "secrete").

1 comments

blw (si povestea cu supa)

Am inceput tot mai asiduu sa studiez cum devine treaba cu autodiversificarea. Cred ca m-am apucat tarziu. Dar, sper, nu prea tarziu. Pentru mine e straniu sa infund lingurita in gura copilului, iar ideea de BLW ma tot bantuie de o vreme. Trebuia sa ma fi apucat mai din timp, dar acuma ce rost mai are sa-mi caut scuze...

Treaba aia cu supa m-a pus rau de tot pe ganduri.
Pediatrul copilului este un doctor batran, care insa a avut mereu idei congruente cu cele pe care am inceput si eu sa le am dupa ce am nascut, un personaj relaxat, care nu a avut nici cea mai mica strambatura din nas cand m-a auzit la 4 luni ca planuiesc sa nu diversific copilul pana la 6 luni, care nu mi-a recomandat niciodata medicamente 'preventive' (exceptand ceaiul anticolici din care i-am dat copilului cred ca de 3 ori, dupa care am facut pe dos, adica nu i-am mai dat nimic altceva inafara de san), care a venit acasa de cate ori l-am chemat (nu gratis desigur, dar ce mai e gratis pe lumea asta inafara de nervi si stres?), care imi raspunde mereu la telefon (poate pentru ca-l sun rar :D), pe scurt un doctor convenabil si comod, cu sfaturi de bun simt si idei deloc invechite. Pana la treaba cu supa.
Ei, acelasi doctor m-a pus ca la 6 luni sa-i fac Santiagului supa, din care sa-i dau zeama, apoi sa-i pasez progresiv legumele din ea si, pana la 7 luni, sa introduc si carnea. Eu eram dupa capul meu cu 2 grame de avocado si mar dimineata, pentru pranz avand doar un plan confuz de piure de legume. In tabloul ilustrat mai sus... cumva m-am hotarat sa-i fac copilului supa, macar cateva zile, si ma apuc eu dupa aia de piureuri.
Luni, pe 3 mai, la o zi dupa aniversarea de 6 luni, am pornit croita sa fac supa. Am facut cateva linguri de supa (imi trebuiau 10-20 de ml). Cand a fost gata si am gustat-o, am aruncat-o la gunoi, am alaptat copilul din belsug si am plecat in parc.
Marti, 4 mai, am facut din nou supa. Ceva n-a fost bine calculat, apa s-a evaporat si legumele s-au lipit / copt in oala. Am aruncat totul la gunoi, am alaptat copilul si am plecat in parc.
Miercuri i-am dat 20 ml de supa, l-am alaptat si am plecat in parc.
Acum numai la gandul supei, imi vine sa plec in parc. For good :).

Asa ca am intrat la studiat... BLW pare sora cu alaptatul exclusiv din ce am reusit sa ma prind pana acum. Cred ca as reusi. Sper sa fac aceeasi echipa reusita cu Santiago, ca si pana acuma.


Edit: ma inclin in fata mamelor care au blog-uri publice in care trateaza detaliat acest subiect si care sunt o sursa de inspiratie. Pentru ele:

1 comments

update date tehnice

La cele 6 luni, am completat graficul evoluţiei Santiagului:

-la naştere: 3.100 gr (3.060 la externare) / 50 cm / 33 cm (cap)
-la 1 lună: 4.270 gr - 1.210 gr creştere / 54 cm / 37 cm
-la 2 luni: 5.200 gr - 930 gr creştere / 58 cm / 39.5 cm
-la 3 luni: 6.100 gr - 900 gr creştere / 62 cm / 42 cm
-la 4 luni: 6.700 gr - 600 gr creştere - / 65 cm / 42.5 cm
-la 5 luni: 7.100 gr - 400 gr creştere - / 68 cm / 43 cm
-la 6 luni: 7.600 gr - 500 gr creştere - / 70 cm / 43 cm

Cam aşa a crescut Santiago, alăptat exclusiv până la 19 aprilie, când avea 25 de săptămâni. Atunci a primit o linguriţă de măr, apoi peste 2 zile o linguriţă de avocado. Cumva deja regret că nu am mai multa forţă să fi amânat diversificarea (deşi nu ştiu cât se poate numi asta diversificare, având în vedere că până la 6 luni doar a gustat puţin măr şi puţin avocado), că nu sunt mai informată şi mai înfiptă în faţa asaltului din jur - că-i trebuie solide, că-i trebuie vitamine, că-i trebuie proteine... bla blabla. Oare chiar aşa? vin şi mă întreb. Cumva panta asta e abruptă şi încerc să nu alunec pe ea... am început diversificarea la 6 luni şi gata. Totul va fi perfect. Ca şi până acum!


Cât am stat şi am scris cele de mai sus, Iulian mi-a arătat dinţii cu care o să pape diversificat :-) şi apoi s-a rostogolit de pe spate pe burtă

5 comments

juma de an




... nu stiu cand s-a dus, nu stiu cand s-a scurs...
Santiago e mare si mi se umple inima cand ma uit la el.

In 6 luni a adunat 2 dinti, 7.5 kile, un milion de feluri de zambete si a inceput timid sa stea in fundulet. Si e in continuare indragostit de san. Cand imi amintesc cum am venit acasa cu omuletul de 3 kile si cand ma uit acum la el... parca suntem altii... De fapt, suntem altii, care ne descoperim in fiecare zi :)

Sa ne traiesti!