Pages

2 comments

Primii pasi

Cu patru zile inainte de 14 luni, Santiago a facut primii 3 pasi singur \:d/.

Martori: mama si bunica.
Loc de desfasurare: la bunici, in camera nelocuita, unde stau la frig diverse bunatati si unde copilul nu a avut acces deloc toata vacanta din cauza celor 4 grade cuibarite acolo.
Motiv: i-am deschis putin usa si a navalit prin ea, nevenindu-i sa creada ca poate chiar sa intre acolo. Si de entuziasm, a accelerat fara sa bage de seama ca sprijinul s-a terminat, asa ca a mers cativa pasi in viteza, pana in mijlocul camerei :x.

3 comments

întâlnire cu o mâţă

Ce fericire a fost astăzi pe Santiago! Ne-am dat cu săniuţa pe o străduţă în pantă şi cât ne-am fâţâit pe acolo, am legat prietenie cu o pisică, atât de repede, cum numai cu neamul pisicesc se întâmplă.
Până m-am scobit eu de telefon, pisica se făcuse comodă în braţele copilului, iar el încerca să o guste fix de bot. Din păcate, camera de la telefon atât a mai ştiut / putut să filmeze: Santiago şi coada mâţei.
Ajunşi acasă la bunica, Santiago nu se mai oprea din râs, a mai chicotit aproape o oră şi probabil ar fi continuat dacă nu l-ar fi doborât somnul. Nu a mai fost niciodată atât de încântat. Şi mă întreb dacă de la săniuş sau de la cât l-a gâdilat mâţa cu coada pe la nas...

EDIT: Făcând ordine, am mai găsit 2 filmuleţe. Acelaşi copil, aceeaşi mâţă: 20 decembrie şi 22 decembrie. 2010 :).

0 comments

iarna pe uliţă

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat.


A stat la minus 11 la prânz :D. Şi, adevarul e că a căzut mai mult de câte un fulg de când am ajuns aici. Şi totul e încremenit într-o frumuseţe de gheaţă.



Însă nu ştiu câte grade minus ar reuşi să şteargă de pe faţa copilului bucuria:

5 comments

Avem saniutaaaaaa!

Si zapada! Si coltisori noi!

Am ajuns la bunici, sa-l asteptam aici pe Mos Craciun. Oraselul de munte, minunat ca intotdeauna, pare ca s-a mutat la tropice, unde nu gasesti saniute de cumparat in magazine. Desi zapada da sa intre pe usa magazinelor, afara din ele nu iese nici o saniuta. (In schimb am intrebat o vanzatoare daca are corturi de joaca pentru copii si raspunsul naucitor a fost: “de astea vindem numai vara”. WTF? Ce credea, ca trimit copilul sa campeze iarna cu cortul in padure? Ale comertului mistere…).
Drept urmare traiasca internetul, am comandat ieri dupa masa saniuta si azi la pranz a sunat la usa. Pana sa ne echipam sa dam o raita prin zapada, Santiago a petrecut peste jumatate de ora in saniuta, degustand componentele care pot fi bagate in gura. Nu stiu daca e in mintea mea, dar impresia a fost ca el cumva se astepta ca device-ul cel nou sa faca ceva mai mult decat sa stea linistit pe covor. A si facut, ca am fugit afara in zapada sa vad cum reactioneaza kupilu’. A fost peste asteptari! A hohotit si ras mereu, s-a batait in saniuta in momentele in care m-am oprit pentru cate o poza, sa-i dau bataie sa nu stau pe loc, si-a tot trecut mainile prin zapada, a fost tot o veselie, de nici nu am stiut cand am stat o ora la plimbare. Si in casa cand ne-am intors, nu i se mai stergea zambetul de pe fata (i-o fi inghetat acolo de la zapada care a cazut pe noi si de la cele cateva grade cu minus care sunt acum afara). Abia astept sa termine treaba omuletii harnicuti care puneau azi beculete in oras, ca sa iesim si seara o tura. La cat de frumos a fost, m-a incercat o clipa regretul ca nu am ramas aici, unde verile sunt racoroase si iernile cu zapada, unde copilul ar putea sa invete ca mine sa schieze si sa patineze inainte sa invete sa scrie… dar mi-am revenit repede, dandu-mi seama ca aici nu avea cum sa fac asa un copil minunat (Tati :X).
Revenind la subiecte mai “coltoase”, cand a implinit 13 luni, pe 2 decembrie, Santiago a primit in dar un coltisor de la prima maseluta. Maseluta pe care in completa mea ignoranta o credeam premolar. Ei, “premolarul” a crescut si a tot crescut vreo 2 saptamani, pana a ajuns un frumos molar in 4 lobi. Evident ca premolarii nu exista in dentitia provizorie, dar nah! nu le stiu nici eu pe toate :D.
Tot de la inceputul lunii am inceput sa citesc cate ceva despre somnul copiilor, caci noptile au inceput sa devina mai grele, rabdarea mea mai putina, oboseala de 1 an de zile s-a tot adunat si trebuie facut ceva. La inceput am avut mare succes cu ora de culcare mai devreme decat o avea copilul de obicei, dar minunea n-a tinut mult, si am ajuns iar la trei treziri pe noapte, din care minim una se prelungeste la o ora de alaptat, leganat, plimbat, iar leganat… greu. Mi-am soptit eu in barba ca ajungem la bunici si aerul de aici il va adormi pe copil cate 10 ore legate. Aiurea! Primele 2 nopti au fost la fel de grele, insa asta noapte a dormit de la 22 la 6.30. Nici nu-mi vine sa cred, de parca am visat, si parca nu indraznesc sa sper ca se va repeta. De dimineata, la o mica vocaliza, am vazut in gurita Santiagului si coltisorii de sus de la cei doi “premolari”. Si eu care tot studiam dreapta jos, unde credeam ca va veni urmatorul. Desi am evitat sa dau vina pe iesitul dintilor cand nu reuseste sa adoarma la loc noaptea, acum chiar cred ca asta a fost motivul principal pentru care suntem cam obositi in ultima vreme. Deci inca o maseluta si speram la o pauza. And some sleep would be nice too!
Hlizeala cu saniuta si cu dinti :D





0 comments

scene

Daca o imagine face cat 1000 de cuvinte, atunci un film face cat....
Mult probabil, mai ales ca am nu doar un filmulet, ci mai multe :).

Santiago inca nu merge singurel in picioare, in schimb isi perfectioneaza stilul de alergare:




A inceput sa se joace cu mine sau cu Tati, cu mingea, pe care stie sa o caute prin casa daca-i ceri, o arunca si asteapta sa i-o dai inapoi. Daca nu i-o da nimeni, o cauta singur, pana se intalneste cu alta jucarie pe traseu si uita unde mergea si de ce. Iar daca nu e mingea la indemana, arunca si cu alte lucruri, fie ca se preteaza sau nu :d.




Daca sport de capul nostru nu mai facem, e bine ca macar prezenta copilului ne mai baga in priza cate putin:




Inainte sa implineasca 1 an, l-am invatat sa coboare din pat, ca deja cazuse de 2 ori cam in cap, deci cu de 2 ori mai multe ori decat mi-as fi dorit. Nu stiu de ce nu l-am filmat pana acum..




A, si s-a reapucat de dansat (bine, cred ca e si meritul chitarei noi a lui Tati ;) ).

0 comments

Vremuri

Azi dimineata a plouat tomnatic, ud, rece si "intunericos". Pana sa termine de plouat, s-a mai gandit si s-a imprimavarat. Peste cateva ore era soare si senin si extrem de imbietor de plimbare (dar Santiago dormea impasibil). Cand s-a trezit si l-am pus la masa (in viteza, sa prindem ceva soare), s-a pomenit fata in fata cu un curcubeu urias:




Am lins repede farfuriile (mai mult eu) si am fugit in sezonul primavara-vara. Cand am iesit din lift era toamna tarzie, placuta. Am dat o tura de jumatate de ora la piata si apoi am trecut prin spatele blocului sa hranim porumbeii (a vrut si Santiago din painea lor, ceea ce mi-a amintit de mine - imi dadea bunica mamaliga rece sa dau la pui si gaini si pe jumatate o mancam eu :)) ), timp in care a venit o ploaie de vara cu fulgere si tunete, asa ca ne-am refugiat in casa, de unde pe geam se vede toamna:




Ca sa ma simt ca la tropice, as fi preferat sa ma mut din RO, nu sa ma gaseasca tropicele aici...


(nu fac nici o reclama la noul complex de locuinte, dar acesta penetreaza profund orice priveliste am avut in trecut din casa noastra... macar mai de mult se vedeau Manastirea Casin si Casa Presei, acum acoperite obscen de modernitate...)

4 comments

toti copiii dorm?

Clar ca toti copiii dorm, dar oare dorm ei toti la aceeasi ora? Asta ma intrebam la plimbarea prin Kiseleff, azi dupa masa. Parcul era vesnic plin de copilasi, cu bunici, pisici, bone etc. Acum, la cele 10 grade de astazi, nu era mai nimeni. Nici macar frunzele nu mai erau. Parcul e pieptanat si frezat reglementar de zelosii lucratori de la adepeseu' de sector. Aceeasi care au plantat / au scos / au plantat / au scos, intr-o cursa compulsiva, zeci de feluri de flori tot anul. Si care, dupa ce au incheiat sarabanda plantarilor / smulgerilor cu niste pansele care stau smerite printre arborii uriasi, asteptand visatoare prima zapada, au golit parcul si de covorul de frunze.
Chiar si cei cativa trecatori pareau stingheri in parcul batran si dezgolit. Pe o banca, o proaspata mamica pazeste caruciorul bine izolat in care doarme micul bebelus. Am recunoscut in privirea ei privirea mea de acum un an: amestec de incantare, visare, oboseala, expectativa... si inca 100 de trairi. Privirea mea nu mai e asa... In rest, doar inca 3 carucioare, 2 copilasi pe jos si cam atat. A, si nelipsitul paznic care - nu-i asa? pazeste parcul. As vrea sa cred ca toti copilasii dormeau la ora aia si nu ca stau in casa "pentru ca e frig". Era frig, Santiago a ajuns acasa cu mainile (fara manusi) si nasul bocna. Dar asta nu a facut decat sa ne deschida pofta pentru si mai multe plimbari. Bine, poate si de la statul in casa din ultima saptamana, insa aerul rece pare extrem de imbietor. Nu stiu de ce nu erau copii in parc, insa statul in casa e clar bolnavicios. Cat am ingrijit varicela, a fost cum a fost. Insa cand a fost sa iesim prima oara (ieri) am inceput sa-mi pun niste intrebari complet enervante: n-o fi prea frig? (avand in vedere ca ultima iesire fusese la 17- 20 de grade), oare l-am imbracat destul de gros? oare nu e de fapt prea gros? oare nu ar putea raci dupa atata stat in casa? si tooot asa :(.

In fine, fara copii, parcul e pustiu si trist. So am I...

1 comments

Bomba

Nu e vorba de nici o stire sau ceva, ci doar de al doilea cuvant dupa "mama". A pornit de la un soi de bungu-bungu, apoi bumbu si in final a ajuns la o forma cizelata: bomba. Tare si raspicat!

De aseara a inceput sa arate cate ceva prin carti si sa vorbeasca: da-da-da-da-da. Cu cartile e graba mare, paginile trebuie intoarse voiniceste, cu cat mai mare viteza, nici vorba de privit cate ceva. Insa ieri i-am aratat intr-una din carti, care e despre forme, ilustrate cu mai multe obiecte adunate gramada, cate un singur lucru din toate cele de pe fiecare pagina. Asa ca acum e mai atent cand da paginile si se opreste la obiectele (si fiintele :D) cunoscute si povesteste despre fiecare: da-da-da-da-da sau gle-gle-gle.

Si a inceput de azi si cu: ta-ta.
Deja 3 cuvinte in vocabular! De fapt doua, ca bomba, asa cum a aparut... bum! a si disparut :D.

1 comments

Inventar 1 an +

Taman cand sa ma astern la scris, ca de pe 2 noiembrie tot ma urnesc sa pun pe hartia alba a internetului ce nazdravanii face Santiago la venerabila lui varsta, a facut varicela. Asa ca la capitolul 'ce face Santiago" incep cu:
-varicela.
Desi astept de 1 luna de cand am fost in vizita de unde a luat Tati varicela, sa faca si copilul, azi dimineata tot am fost suprinsa. Ieri avea o bubita, aseara 3, de dimineata vreo 10-15, acum are mai multe. Nu pot spune nenumarate (poate doar pentru ca nu le-am numarat eu, dar sunt totusi in cantitate moderata), dar ce sper este sa nu faca atatea cate a avut Tati si sa se opreasca la cele existente. Si evident sa capete imunitatea aia for good. Si sa scape repede si usor. Azi a fost mai marait decat de obicei, poate si indispozitia provocata de viroza, poate si plictisul produs de statul in casa...

Somn:
Doarme bine. Asta am spus mereu despre el, desi nu doarme 8-10 ore fara pauza (cum mai aud despre unii copii), dar nici nu are nopti grele (cum aud de si mai multi copii). Seara adoarme la san. E simplu si atat de frumos, incat nu mi-am pus problema sa aplic alte metode de adormire. Si in plus ma gandesc ca intr-un viitor nu foarte indepartat, va renunta la san si atunci voi avea timp din plin sa exersam adormitul... Extrem de rar se intampla sa adoarma singur. La 10 e in lumea viselor... uneori 10.30 si doarme pana la 1 sau pana la 4. Nu are inca o regula. Evident ca in noptile cu somn pana la primul tramvai sunt minunate pentru mine... ma gandesc acum ca am peste 1 an de cand nu am dormit o noapte intreaga si mi se pare fantastic... inainte nici nu vroiam sa aud de somn - de copil am fost de parere ca somnul e pierdere de timp :D - acum doar la asta visez zi si noapte. Mai ales noapte :D. Apoi mai urmeaza un somn pana la 8-8.30-9. Asta in linii mari. In linii mici, a avut acum 2 saptamani (exact inainte de ziua lui) niste nopti ciudate, in care la trezirea de la 4 (fie ca era prima, fie a doua) nu reuseam sa-l mai las din brate. Adormea si cum simtea patul, cum incepea sa planga. A picat fix pe varicela lui Tati, care a avut scutire de la doctor de la a sta cu copilul, drept urmare am fost cam capie. N-am putut suspecta decat premolar stanga (toti dintii au aparut mai intai pe stanga si apoi perechea pe dreapta) jos, unde gingia e cat un sambure de cireasa, umflata si rosie. Insa asa cum au aparut noptile astea, asa au si disparut, desi premolarul tot in stadiul de sambure de cireasa este.
Ziua mai are 2 reprize de somn, una de la 12 la 13 +/- si una de la 5 dupa masa, tot cam 1 ora, 1 ora si ceva, drept urmare totalul e "ca in carti", adica 13 ore plus.

Masa:
Cu mancatul merge bine - de fapt se descurca mai bine cu mancatul decat mine cu gatitul :D - singurele mele apasari sunt legate de abilitatea si talentul meu in a-i asigura un echilibru bun intr-ale gurii. Am incercat ieri sa-i dau o lingurita lui cu care sa scobeasca in mancare, dar s-a suparat cand i-am murdarit-o cu branza. Ma incurca un pic ca nu e interesat sa se balaceasca in castronul cu mancare, sta cu manutele pe langa corp cat mananca... doar la biscuiti si 'expandati' intinde mana si si mananca din ea... Ce sa zic, e comod asa, usor de strans si spalat dupa masa, insa nu as vrea sa ajung asa cum mi-am propus sa nu, adica sa-i dau in gura pana la 3-4 ani. Si asa cine stie cate lucruri despre care mi-am propus sa nu le fac cu copilul meu fac deja :D:D, parca as vrea asta sa lipseasca din lista. Si mai mult pentru el decat pentru mine...

Joaca, deplasari si nu numai:
Ei bine, la joaca sunt multe. Si dupa ce ca sunt multe de povestit, se si schimba lucurile foarte rapid.
Cu cateva saptamani inainte de ziua lui a invatat sa se ascunda dupa draperie si sa astepte sa fie cautat :X. I-am aratat de 2-3 ori si imediat a inceput sa se ascunda el. Acum a luat o pauza din ascunsa, pentru ca a trecut la altele. Aseara ne 'alergam' prin casa si am fugit dupa o draperie. A venit in camera usor incurcat ca nu ma gaseste, m-a identificat dupa draperie, a pornit in mare viteza spre mine, dar pe drum a gasit o carte, asa ca s-a oprit s-o rasfoiasca nitel. Evident ca m-am plictisit sa stau ascunsa si am iesit. N-a fost chip sa-l clintesc de la lectura :).
Oricum, in perioada cand se ascundea, era extrem de amuzant, ca mergea la draperie (tot mersul asta de care tot zic este in 4 labe, ca sa fie clar), se aseza in fund, tragea de marginea ei si dupa ce se acoperea, statea cu capusorul aplecat ca un mic pedepsit, pana te duceai sa-l descoperi. Si uneori, din viteza cu care tragea draperia, ramanea de fapt descoperit si statea asa cu capul aplecat, crezand ca e ascuns. Stiu ca am mai povestit asta, dar vroiam sa adaug ca rar mi-am sondat adancimea si multitudinea de trairi cu o experienta pozitiva ca asta (de obicei, ajung in acele adancuri cand vad lucruri de care mi-e o mila de nedescris...).
Tot cam atunci l-am invatat sa se dea jos din pat, la fel din 3-4 exemple asa ca sper sa ramanem la cele 2-3 cazaturi de pe vremea cand nu stia pe unde se termina patul si incepe haul. A prins imediat ideea si acum cand are de plecat pe undeva, este de nestavilit. Incepem curand exercitiile de urcare in pat, dar inca nu mi-e clara metoda prin care ar reusi asta. Poate ma invata el pe mine curand :).
Deplasarea este in patru labe, de tip agale (cand isi cauta de treaba prin casa, ocazii cu care mai vasleste si pe burta din cand in cand), repede (cand are vreun scop precis), foarte repede / alergatura (cand fuge de unul dintre noi ca sa fie prins si in special in pielea goala cand sa-l bagam in cada). E senzational cum se aude pe parchet sau pardoseala cum merge el repejor, zici ca intarzie undeva, cu zgomote care se repede la interval foarte mic, parca ar fi o chinezoaica cu fuste lungi si cu bound feet shoes... Si mai fain este cum se aude cand pleaca la plimbare cu cate ceva in mana: tonc-lip-tonc-lip, iar cand asta devine prea obositor, se lasa la stilul vaslit cu o mana doar, in cealalta tinand triumfator obiectul, ca un superman :D.
In picioare se ridica mai nou tinandu-se de orice, dar turele lungi de mers sunt de-a lungul canapelei, de-a lungul celor 3 geamuri de la balcon care sunt pana jos si pe care isi turteste nasul si pe care le spala cu limba, si de-a lungul rafturilor de la biblioteca. I-am golit raftul de jos de cd-urile care locuiau acolo de mult timp si i-am pus diverse jucarii mici de ale lui (pe care le ia si arunca peste umar desigur), iar el merge tinandu-se de al doilea raft, unde mai ravaseste in trecere si SF-urile si "Anticipatiile" lui Tati. Chiar ma gandeam intr-o zi (cum nu-l vad prea curand facandu-si curaj sa-si dea drumul la manute) ca va merge la inceput ca un crab :d. Sub raftul de jos salasluiesc niste carti cu greutate, pe care le rasfoieste din cand in cand. Tot stau cu ochiul pe el sa-l invat sa umble cu cartile fara sa rupa pagini... e drept ca in mod voit a rupt doar cateva la inceput, in rest au fost doar accidente datorate vitezei (scopul clar este de a le flutura si de a le termina repede ca sa ia cartea de la coada la cap, nicidecum de a privi eventualele ilustratii :). Carticelele cu pagini groase, pentru ca nu au cum sa fie flendurite si eventual rupte, au fost roase :D. Drept urmare unora nu li se mai desprind paginile cu usurinta, motiv pentru care sunt roase cu si mai mult spor. Inafara de cele clasice pe care mi le doresc pentru Santiago (sa fie sanatos etc), imi doresc enorm sa ajunga sa simta fiorul pe care il aveam cand primeam o carte noua de citit. Imi amintesc ca de multe ori intarziam momentul in care sa incep lectura, stand cu cartea inchisa in brate inca putin...

Pana la episodul cu varicela = statul in casa, era destul de multumit daca stateam la joaca in dormitor sau in sufragerie, iar turele prin hol si bucatarie erau doar intamplatoare. Acum e cu suparare daca nu poate iesi din camera, asa ca am declarat casa usilor deschise (de fapt casa usii deschise :D - cea de la dormitor, ca in rest mai exista doar aia de la baie unde nu prea are acces). Incerc sa ma acomodez si eu ritmului lui si sa-mi caut de treaba prin incaperea unde are de jucat. Mi-e destul de greu sa fac 3 minute ceva in bucatarie si apoi 2 minute in sufragerie (aici mai scriu la postarea asta si iata de ce de 2 zile nu reusesc s-o termin :D), dar ma straduiesc (azi am spalat 2 usi de la dulap si usa de la intrare, asa ca a stat si el cu mine mai mult de 3 minute, urmarindu-ma curios... in ritmul asta cred ca voi avea o curatenie pana la Craciun pe care n-o visasem :D). In bucatarie masina de spalat este f buna de studiat pe dinauntru (a verificat si structura, ciocanind in tambur cu o lingura) si, mai nou, pe dinafara, pe la butoane. Cand merge masina, pune degetul pe led-ul rosu si apoi il ia si si-l studiaza curios, intrebandu-se probabil de ce nu se ia rosu pe deget (sau ma rog, asta imi imaginez eu ca se intreaba, poate de fapt el isi pune o intrebare inteligenta, nu ca presupunerea mea :)) ). Ma intreb cat de curand va incepe sa roteasca de butoane, mai ales in timp ce masina spala si cum va afecta asta aspectul hainelor ce vor iesi de acolo :).
In cele 2 saptamani de la ziua lui, cat au fost bunicii aici, l-au invatat diverse lucruri. De exemplu bunicul l-a invatat sa se joace cu baloanele, pe care le arunca spunand ceva. Nu stiu sa scriu onomatopeea cu pricina, dar suna haios. Si e mereu aceeasi cand arunca baloanele. De la baloane, a trecut la mingile din cada si la chestiile care pot fi aruncate prin casa. Inainte de asta, arunca oarecum in spate / lateral cuburile, piesele de diverse forme si cercurile de lemn de la turnul Montessori. Acum toate zboara pe sus, unele cazandu-i in cap, altele in capul meu. Pentru ca in sufragerie parchetul este neacoperit si dedesubt traiesc (sau macar incearca) niste oameni vii, si pentru ca tin la capetele noastre, am arestat lemnele in dormitor si azi am tras o mare joaca cu o minge de cauciuc. Este foarte entuziasmat cand o arunca si cand o primeste inapoi. Cand a ramas fara partener de joaca, n-a fost bai, a aruncat-o si recuperat-o singur de un numar de ori (pana s-a intalnit cu o carte care trebuia musai lecturata atunci).
Cu dansul as putea sa spun ca... n-a dansat decat o vara :). Adica si acum merge la radio, schimba posturile si da mai tare, dar nu mai danseaza ca acum cateva saptamani. Parca in seara asta l-am vazut balanganindu-se discret, cat i-a cantat Tati ceva la chitara. Oricum, a fost destul de interesat de activitatea in sine, si mai putin de trasul de corzi cum era pana acum. Si parca l-am vazut si dand dintr-o manuta, intr-o mini incercare de a imita bataia mainii drepte a lui Tati...

Cu vorbaria e in prezent la faza de mama. Clar si raspicat. Ba azi, in timp de sugea, se mai intrerupea din cand in cand, se uita foarte serios in sus la mine si zicea: mama! :X:X:X. In restul totul e in bebeluseasca si nu mi se pare ca incearca inca sa imite cuvinte. Sau il subestimez eu... Cea mai draga imi este vorbaria de dimineata, cand se trezeste si sta de vorba cu jucariile lui din patut, pana ne trezim si noi. Ii invidiez buna dispozitie cu care se trezeste, pe care mi-o amintesc de cand eram copil si pe care n-am simtit-o de atunci decat pasager. Dar poate am noroc si fur putina de la copilul meu de acum inainte.
Si sa nu uit, azi a fost prima oara cand a venit la mine, s-a ridicat de genunchii mei, a intins mainile sa-l iau in brate si m-a prins de marginea tricoului ca sa ajunga la san :X (in rest maraia sau plangea usurel sau stiam eu cam cand ar fi ora....)



(postarea asta a fost inceputa ieri, asa ca voi reveni cu un update si asupra varicelei).

3 comments

new look

Mi-am luat inima in dinti si am tuns-viteza Santiagul mic, care brusc, nu mai pare asa mic :X



6 comments

Un an cat o clipa




Sa ne traiesti copil drag!

2 comments

2 slinguri, un singur pui




Usor macinata de faptul ca nu l-am purtat destul de mult pe Santiago, si de dorul de wrap (care a ajuns la o fetita mai tanara decat el), mi-am cumparat un sling fix (de fapt doua, ca asa era promotia :) ).




A doua zi, intr-un elan nemaintalnit la mine, am trimis o poza la concursul zilei, si minune mare, am castigat! De entuziasm, nici nu reuseam sa adorm in seara aia. M-am simtit foarte straniu, pentru ca stiu sigur ca erau alte mamici mult mai dornice ca mine sa castige slingul matasos, dar iata ca in el trebuie purtat Santiago.

Slingul cu inele este senzational de frumos si exact cum spune autoarea, merge si la blugi si la rochie de seara :). Multumesc Diana!

0 comments

zi frumoasa de toamna

Desi cu dinti lungi si ascutiti, soarele de zilele astea ridica moralul oricui:




mi-am amintit ca acum fix un an am facut ceva poze intr-o alta zi frumoasa de toamna:

4 comments

aproape de 1 an

Santiago incepe sa confirme vorba aia pe care n-am inteles-o niciodata (si cu atata mai putin cand era mic de tot si eram vesnic ingrijorata de cate ceva si credeam ca toate vor disparea cand va mai creste), aia cu "copii mici, griji mici, copii mari, griji mari". Adica a cazut. Iar. Dupa cateva cazaturi din canapea, de pe care totusi a invatat sa se dea jos, si cateva cazaturi din picioare in lateral, a reusit una noua, cand a cazut cu gura de marginea masutei langa care statea in picioare si se juca. In cadere, si-a prins buza de sus in dintisori si si-a taiat-o in cateva locuri. In timpul asta eu nu eram pe aiurea, ci ca o mama responsabila, ma uitam la el :(. Lui i-a trecut. Mie nu. Ma doare cand ma uit la semnul inca vizibil de pe buza lui.
Asta noapte a facut febra. Din senin. Si tot in senin s-a dus. Sper sa ramana acolo. Nu cred ca as mai rezista nici la cea mai tare petrecere pana la 5 dimineata (cum s-a intamplat noaptea trecuta, pentru ca s-a trezit cam din ora in ora, suparat si marait), dar iata ca de grija puiului am si aceasta resursa inepuizabila de energie.
Posibil sa o imprumut de la el :).

In alta ordine de idei (mai buna), joaca a devenit ocupatia constanta peste zi. Inafara de scos jucariile de oriunde s-ar afla ele (de bagat inca nu), de scos si aruncat peste umar toti itemii la care are acces in dulapuri (in special hainute si ghetute) si cei din masina de spalat, se joaca de-a v-ati-ascunselea. De fapt asta ar fi titlul corect. Pentru ca este absolut senzational cum 'fuge' si se ascunde dupa draperie, unde sta nemiscat, cu capul aplecat in piept, asteptand sa fie gasit. Uneori, din viteza, nu se acopera bine cu draperia si sta asa, out in the open, ca un copilas pedepsit cu capusorul aplecat :X, crezand ca nu-l vede nimeni. Greu de povestit, dar extraordinar de vazut...

In plus plimbarea prin casa cu scaunul de birou este foarte apreciata:

1 comments

o zi in vizita

Asa am petrecut ieri. In vizita la prieteni, cu copii, bere, fripturi si alte celea.
Santiago a busilat toata casa in lung si-n lat:



A fost alintat de toata lumea:



a stat cu copiii la joaca:



a ros tot ce s-a putut (cred ca mi se va parea teribil de straniu cand va veni vremea
sa ia un lucru in mana si sa nu-l duca la gura in secunda doi :D)



iar tatii, ca niste tati care se respecta....

2 comments

cerere

Azi Santiago a cerut sa urce in patut. Desi de obicei cererea este invers, sa-l iau de acolo cand se trezeste, in seara asta, mergand cu pasi tremuranzi pe jos, tinandu-se de marginea patului propriu, a inceput sa vocifereze in felul specific momentelor de interes. Asa ca, desi nu-mi venea a crede, l-am urcat totusi in patut. Asta era! A pasit multumit tinandu-se de margine. Vreo 2 minute e drept, dupa care a facut din nou cerere sa coboare :).

Si de 4 zile e oficial: busileste. Depalasarea prin tarare a ramas cea de viteza, mai ales pe parchet, dar pe suprafete aspre, merge 4 X 4. A si facut ceva antrenamente cu un prieten... englez :D



care, pentru efortul depus, l-a rasplatit cu o frunzulita:

1 comments

soare in parc

N-am vazut soarele de multe zile. Asa ca azi am plecat in goana mare de acasa, am dat 2-3 ore ture de parc in carucior, dar la cat de frumos era, am iesit si dupa masa de pranz inca o tura. Am ajuns de asta data in alt parc, mai mic si mai intre blocuri decat batranul si elegantul Kiseleff unde mergem de obicei sa ne vedem cu distinsii Capishoni, dar unde locul de joaca este destul de ofertant. Cu toate ca la varsta lui nu reuseste sa faca prea multe, Santiago a apreciat totusi leaganele si prietenosul cauciuc de pe jos :).

Ajunsi acasa, explorarea a continuat, ba mai mult, impingand limitele cuceririlor de zilele trecute. Copilul devine tot mai temerar:

0 comments

la 11 luni

Santiago stie sa se dea singur in leagan:




copilul e eco-friendly, stie ca bateriile polueaza :D

5 comments

soooomn

Stiu ca unii au scris carti si tratate despre evolutia copiilor, dar eu constat pe propria piele diverse lucruri. Si habar nu am daca e sau nu cum scrie in carti (ca vorba aia, nu am deschis una de cand avea copilul 3 luni), dar de cand sta in picioare (adica de vreo saptamana), Santiago doarme! Acum sa nu se inteleaga din asta ca pana acum nu dormea, dimpotriva, a dormit de la 2 luni noapte de noapte. Insa putin inainte de 8 luni a inceput prin a se trezi cam la 30' - 1h30' imediat dupa ce-l puneam la somn si a continuat tot asa, cu treziri tot mai dese. De unde la 5 luni a dormit si cate 8-9 ore legat noaptea, ajunsese la 10 luni la 3-4 treziri pe noapte.
Mi-e si teama sa spun cu voce tare, de teama sa nu dispara, insa are deja cateva nopti cu somn de la 10-11 pana la 7-8 dimineata, doar cu trezirea din prima oara de somn. Multa sanatate celui care a inventat mersul :D.

A, si de cand cu statul in picioare, si patutul a devenit un loc mai prietenos, ca deh, e plin de locuri unde se poate sprijini ca sa faca 3 pasi tremuranzi :X



(cu ocazia mersului biped, a primit mocheta noua pt camera lui si cu aceeasi ocazie, noi - parintii - am constatat ca am aruncat definitiv conceptul de casa de burlaci, la gunoi :D).

Edit de dimineata: am zis eu ca deschid gura si minunea se va risipi? Aseara s-a trezit pe undeva pe la 12 cred (ca s-a ocupat Tati de el) si apoi la 5. Doar ca de la 5 la 7 n-a mai dormit. Si nici eu :D. Abia de la 7 am mai bagat un somn (impreuna de data asta).

si edit de la pranz: pe drumul spre casa dinspre parc, am vazut si cauza noptii agitate: mica plesnitura de la incisiv lateral stanga jos.
As putea sa-i dau pace copilului si sa nu-l mai barfesc atata pe blog, avand in vedere ca pana acum a dormit si a avut doar o noapte mai grea, soldata cu un dintisor :)

0 comments

A fost sau n-a fost...

... Santiago bolnav. Febra a avut (prima oara in viata lui). 3 zile. Apoi niste bube. Sau nu. Sau poate. But this is not the point. The point: in cele 3 zile petrecute in casa, asteptand urmarea febrei, achizitiile au fost rapide si multiple (ce e drept, cand stai legat cu centurile in carucior, e dificil sa inveti sa mergi in 4 labe sau 2 picioare).
De la ridicatul in picioare in patut cu mare efort:


(10 luni si 18 zile)
la mers de-a busilea prin canapea (ca pe jos tot tarasul e mai rapid) mai ales in apropierea lucrurilor de interes maxim (laptop, tastatura etc) si apoi la ridicat in picioare cu rapiditate, ori-pe-unde se poate, dar mai ales pe marginea masutei unde spera ca va gasi fie un laptop sau o tastatura sau macar un mouse ratacit. Sau pe aiurea:

(10 luni si 22 zile)


Intr-o saptamana a ajuns la performante :)




In continuare, inchisul si deschisul unei usi e hotspot, mai ales de cand a descoperit ca inafara de cea de sub tv si cea de la dormitor, ar mai fi si altele, in special cele mari de la balcon, jucariile sunt cam la fel de neinteresante, cartile sunt bune doar de mancat, afara totul e acaparator, in casa pasionanta e explorarea locurilor si gustatul obiectelor, dintii sunt tot 6, kilele 10, centimetrii necunoscuti...

Si pasiunea mea pentru el in crestere :X

3 comments

dancing and discovering

De cand avea mai putine luni decat acum, Santiago danseaza. Toti parintii vad (imaginativ sau nu) cum copiii lor fac diverse lucruri - pe care cel mai adesea nu le repeta in public dintr-un motiv bine ascuns - dar el chiar danseaza. Cum incepe a canta ceva prin jurul lui, om sau jucarie, incepe si el un soi de balans. De la radio doar anumite piese sunt potrivite pentru el. Insa orice canta Tati... ei bine, se danseaza. Cam asa !

Cand am scris asta Iulian era plimbat de catre Tati in lumea din casuta noastra. De atunci a tot explorat in diverse feluri, diverse bucati din ea. Dar astazi a facut un tur de onoare complet. A plecat dupa mine din dormitor, a dat o tura prin baie, nemultumit ca era intuneric si nici usa nu se inchidea / deschidea cum ii place lui, apoi a trecut holul si in sufragerie s-a invartit repede, ca locul a parut neinteresant si s-a intors la bucatarie, teritoriu virgin, pe care inca nu a apucat sa-l studieze pana acum din motive obiective (vezi lipsa de timp pt sters pe jos mereu si mereu). A trecut pe sub masa, printre picioarele scaunelor, peste barele de la scaunelul lui de masa, a miscat putin scaunele din loc, a scobit cu degetele in pardoseala (e un loc unde s-a spart si am avut un deja-vu cum spartura aia se va largi in perioada urmatoare fara o cauza aparenta :D), a manevrat usa de la balcon (inchis-deschis-inchis-deschis etc etc etc), a mancat putin nisip (mda, stiu ca e usor nefiresc sa ai nisip pe te-miri-unde la etajul 9 in Bucuresti, dar noi ne-am descurcat)... De fapt nici nu stiam ca am nisip in casa, dar Iulian l-a gasit intr-o scoica. Mi-am decorat plantele cu diverse pietre si scoici de la diverse mari si oceane. Si Iulian a apreciat efortul meu si, dupa ce mai intai a schilodit planta purtatoare de scoici de o frunzulita, a gustat putin nisip ascuns intr-o scoica, si putin pamant din planta. Apoi a gustat putin din usa de la aragaz, a inchis-deschis-inchis-deschis etc etc etc usa de la dulap, de unde a scos o Dilema veche de-a lui Tati pe care a incercat s-o manance, a iesit putin in balcon... Dupa masa ne-am retras in dormitor sperand intr-un somn linistit (eu), unde explorarea a continuat cu ridicari in picioare pe marginea canapelei si catararea pe calorifer(!), surubirea robinetului de la acelasi calorifer, gustarea lui and so on...

va urma (sunt convinsa!)...

2 comments

Scurt pe doi

... de fapt pe doua. Picioare. Ale lui Iulian. Folosite de catre el.
La 10 luni si cateva zile, l-am vazut ridicandu-se prima oara singur in picioare. A venit taras (caci de mers de-a busilea nici pomeneala, el tot in transee se afla) si s-a prins de scaunelul pe care tin laptopul si hop! s-a ridicat in picioare. Oricum, asta s-a intamplat din curiozitatea incomensurabila fata de laptop, nu fata de picioarele proprii :).

(tot am sperat sa mai povestesc de primele vacante ale Santiagului si de locurile pe unde am fost toti 3 vara asta, dar pe masura ce trece vremea, cred ca asta va intra la proiecte nefinalizate....)

1 comments

9 months in, 9 months out

A implinit si 9 luni Santiagul mic. Si eu 9 luni de cand nu-l mai port in burta. Uneori imi lipseste. Dar imi amintesc la fiecare 3 secunde ca e in camera de alaturi sau in patut sau in spatele meu, lipaind cu manutzele pe jos :X.

El:



Eu:

3 comments

dinti si jucarii

De doua zile Santiagul este plangacios la culcare, lucru pe care l-am pus pe seama celor 30 de grade din camera lui (mi-e teama sa deschid geamul ca sa nu intre tantari - desi l-au ciupit deja cativa si nu pare a se umfla de la ei cum reuseam eu cand eram mica). Insa ieri dimineata, la hlizeala obisnuita, am vazut mirata ca s-a itit un dintisor sus (pana acuma ii avea doar pe cei 2 de jos, care s-au lungit binisor). Stupefactia vine din faptul ca nu a iesit un incisiv central, ci incisivul lateral superior stang :-?. Nu am reusit sa vad foarte bine, dar mi s-a parut ca are si in dreptul celui central stang un semn mic... oare ii vor iesi 4 dinti deodata?? Ii tin pumnii oricum, sa-l doara NU si sa iasa ieftin din afacerea asta. Si cu dinti. (are acum 8 luni jumatate).

In zona achizitiilor (exceptandu-le pe cele dentare :D), acum 3 zile a fost prima oara cand a ciocnit 2 jucarii una de alta, asteptand in mod evident sa se intample ceva (2 rate care de obicei calatoresc in cada si care au trompeta de aia enervanta in fund :D). De obicei, daca are o jucarie in mana, ii da drumul in secunda in care in cealalta ii nimereste o alta. Ca toti copiii la varsta asta I guess.
A inceput sa arunce jucarii pe jos si, ori se uita dupa ele extrem de curios, sa vada ce fac ele acolo pe podea :D, ori se uita la mine (mai ales cand arunca lucruri din scaunul de masa si fac zgomot pe jos prin bucatarie), usor intrebator.
Cu eforturi mari si cu un rezultat foarte slabut, am reusit sa fac un filmulet... complicat era ca eu eram si regizor, si cameraman si cel mai greu: regizor de platou :D.

Calatoriile-stergand-parchetul sunt din ce in ce mai explorative, deschide usa la dulap sa cerceteze ce se ascunde acolo, trage de toate lucurile aflate in cale, dar toate palesc in fata cablurilor. Si locul unde sunt cabluri si doar cabluri este sub calculator. Asa ca Tati de Santiago are multa treaba, explicandu-i copilului de 8 luni ca "nu are voie" sub birou :D. Urmarea acestor 'lectii' este faptul ca intr-o zi, in timp ce eram cu mainile afundate in chiuveta si deci nu am putut interveni pe moment, i-am spus copilului tare si raspicat NU! cand aparuse taras pe hol, unde era gata-gata sa linga rotile de la carucior :o, moment in care a inceput sa planga... Parca as mai amana-o putin pe asta cu NU-ul...

Iar la capitolul vorbarie... eh, vorbeste deja in propozitii... pacat ca nu se intelege ce spune :D, dar intonatie are. Iar am-am-am-ul interminabil s-a transformat de vreo 3 zile in mama :X.

Ar mai fi multe de povestit, mai ales de cand am fost 2 saptamani la Vatra-Dornei la bunici, dar timpul e scurt, Santiago ma striga sa-i dau legume :D si apoi sa ne jucam :). Ilustrez totusi cu 2 filmulete din vacanta la munte: cu tata (tata a fost prof de mate :D) si joaca preferata de cand eram eu copil - saritul in pat (este vorba de acelasi pat... cred ca acum asta e pe cale de disparitie, cu toate paturile ergo si saltelele ikea-oase :D)

2 comments

ride on

Santiago a cam terminat cu bebeluseala.
Oricat l-as mai imbraca eu cu hainutze de bebelus, oricat se alinta inca la san... a ajuns deja copilut. Copilut cu "mociocicleta" - vorba unei prietene de-a lui cu cativa anisori mai mare, "mociocicleta" cu care l-am plimbat in parc (si ne-am si pozat cu el nemaincapandu-ne in piele :) )



Este in mod clar incantat ca din noua smecherie are perspectiva mult mai buna ca din carucior, drept urmare capul i se invarte incontinuu:



iar incantarea e maxima.