Pages

9 comments

cum sa scapi de dioptrii cu laser

De fapt... nu stiu precis cum e sa scapi ca eu nu am scapat inca, desi mi-am dat cu laserul peste ochi de vreo saptamana.


Am purtat ochelari de pe la 12 ani, am inceput direct cu -1.5 si am ajuns pe la 20 de ani la -2.5 unde am stationat pana acum. E interesant un minus ceva mic, care sa te faca sa ai ochelari trendy de dupa care sa arunci priviri misterioase cand ai chef, dar care sa nu-ti incurce existenta. Insa de la -1 incolo, ochelarii ajung sa fie permanenti. Si disconfortul asociat asemenea. Bun, nici asta nu e chiar necaz asa mare. Dar cand lentila ta naturala nu mai vrea sa-ti arate clar nici lucrurile apropiate, pe langa cele indepartate pe care nu le-ai mai zarit fara ochelari de fo' 25 de ani, viitorul suna prost: doua perechi de ochelari sau lentile progresive. Asa ca destul de brusc mi-am amintit de operatia despre care am evitat mereu sa ma interesez pe motiv ca mie nu-mi trebuie, am investigat (putin) cine si cu ce opereaza, am fost la prima consultatie, a mers bine, apoi la a doua unde toate analizele au iesti bine si m-am trezit cu programarea in mana.

Marti pe 19 nov m-am operat cu laser cu excimeri la clinica Ama Optimex
Cam intr-o ora e gata treaba, cel mai mult spatiu ocupand pregatirea preoperatorie, care consta in multe serii de picaturi cu anestezic local. Si un xanax. Pacientii intra si ies pe banda rulanta, operatia in sine durand cateva minute (cca 5). 
Procedura de reducere a dioptriilor este descrisa pe site-ul clinicii cu destul de multe detalii, iar povestea lui Dobro despre ochii lui bionici completeaza destul de bine tabloul postoperator. 

Cand am citit despre recuperarea lui, mi-am spus plina de emfaza: ah, asta se plange asa cum se plange orice mascul pe care il doare varful unui deget, cu siguranta lucrurile stau mai bine de atat. Trufia mi-a fost aspru pedepsita.
Incepand cu momentul in care m-am trezit (la propriu pentru ca pe la pranz dupa procedura ce se terminase la ora 10, am dormit putin) si anestezia disparuse. Hei, ce naiba, de ce nu mi-a zis nimeni ca asta va fi un moment neplacut, in care va trebui sa infrunt realitatea dureroasa? Bun, nu mi-a zis nimeni, nici la consultatii, nici inainte, nici dupa interventie, asta e, cu siguranta a doua zi urma sa ma simt mai bine, mi-am mormait in barba, punandu-mi haotic picaturi in ochi si incercand sa depasesc momentul de soc. Noaptea a fost cosmar, m-am trezit la fiecare 2 ore, m-am cainat prin casa, am turnat si mai multe picaturi si m-am rugat sa vina dimineata. Dimineata am regretat, macar noaptea am mai si dormit, urmau 14 ore sau mai mult de veghe, in care aveam sa stau singura in casa, doar eu si ochii mei pe care nu puteam sa-i tin inchisi. Sa-i deschid, nici vorba! Erau plini cand de nisip fierbinte, cand de ace mici si subtiri, printre care se strecurau uneori ace groase, cand de bucati de gheata si alte lucruri, abrazive toate. 
High light-ul zilei era primul control postoperator. Unde speram sa aud nici eu nu stiu ce, dar ceva care sa ma faca sa ma simt mai bine. Faptul ca am asteptat 40 de minute sa intru si sa aud 'operatia arata foarte bine, urmati tratamentul si va asteptam peste o saptamana din nou' nu a ajutat. Sunt sigura ca ar fi ajutat sa fi auzit ca exista pacienti ca mine, care se recupereaza mai greoi. Dar n-a fost sa fie. In schimb am auzit ca singurul lucru care ma ajuta temporar, picaturile cu anestezic, incetinesc procesul de refacere a operatiei. Great, just great! Ziua a fost oribila. Noaptea urmatoare si mai si. A 3 a zi, cea de joi a fost comparabila cu cea de dinainte, doar eu eram ceva mai smerita. Si incepeam sa invat sa nu mai zbat. Am sunat totusi doctorul cu care avusesem primele doua consultatii (diferit de dr. Mircea Filip, cel care m-am operat) si l-am intrebat cam cat mai dureaza trecerea asta prin furcile caudine oculare si de ce mama naibii nu m-a pus totusi in garda atunci cand mi-a prezentat procedura si detaliile legate de ea. Raspunsul a fost cumva cam prea defensiv, pe ideea ca nu avea de unde sa stie in ce fel voi reactiona eu si cum voi suporta recuperarea. Ca si cum asta este un motiv sa nu infomezi pacientul, ca poate are noroc si se simte bine... Daca nu citeam la Dobro pe blog, cred ca era mult mai rau. Asa macar cineva ma pusese oarecum in garda ca va fi rau. Si pe singura mea sursa o luasem in zeflemea, suspectandu-l ca se lamenteaza fara motiv.... Deh, cum ziceam, trufia asta...

Cumva s-a intamplat si s-a facut vineri. Ochii au inceput sa se dezumfle - am aflat cu ocazia asta cum as arata daca as plange 3 zile, mi-am facut singura niste poze pe care am decis acum totusi sa nu le mai arat cuiva :D - si sa poate fi folositi. In nici un caz full HD ci doar cu momente HD in care ma holbam nevenindu-mi sa cred ca vad detaliile cladirilor aflate dincolo de Herastrau. Am iesit afara, apoi peste week end am vazut si bucati de serial pe ecranul de laptop. Totul a mers spre bine, luni dimineata chiar am condus voiniceste pana la clinica. Acolo...oamenii rai mi-au smuls lentilele de contact care fusesera puse imediat dupa operatie, cu rol de pansament si asa a inceput inca o zi oribila de recuperare. La ochiul stang, a fost ca si cum odata cu lentila, am aruncat la gunoi si recuperarea. Mi-am regasit nisipul, acele si usturimea de zilele trecute. Si ce dor imi fusese!  Asa ca luni, in a 7 a zi de la operatie, am experimentat cum e sa plangi o zi intreaga cu un singur ochi :D. Marti am continuat tratamentul, dar cu noi picaturi, de data asta unele corticosteroidiene. Cand am intrebat luni medicul (altul) care mi-a cercetat ochii-cu-lentile-smulse de ce sunt necesare fix picaturile astea, mi-a raspuns cu o intrebare, cica de ce mi-e teama de acest medicament. Ma scuzati, nu stiam ca suntem la 'crede si nu cerceta'. Cica fara astea regresia interventiei poate fi si de 100%. No shit! 
Pana una alta, in a 8 a zi de la operatie sunt departe de a vedea bine. Vad inegal cu ochii, cand vad cu unul mai bine, cand cu celalalt. Vad mai bine la distanta decat aproape. Vad diferit in functie de directia in care privesc. Dar simt cum lucrurile sunt in permanenta schimbare. Si astept ziua cu 0 :).

Voi reveni cu siguranta cu un update in momentul in care lucrurile se vor stabiliza. 
Pana atunci, pentru cei care m-au intrebat cum a fost, nu doar ca suport moral - pentru care multumesc!!! - ci si ca idee pentru o eventuala viitoare interventie, concluziile mele astazi sunt urmatoarele:

- Recuperarea poate fi foarte dureroasa, ca in cazul meu. Cred ca ajuta mult sa stii de la doctor toate astea, nu sa le descoperi ca pe niste surprize. Asa ca, intreaba doctorul despre toate. Daca esti modelul norocos si inca de a doua zi incepi sa te simti mai bine, nu are cum sa-ti dauneze daca stii cele de mai sus, dimpotriva, te poti bucura ca sunt fantasmagorii;
- Dupa scoaterea lentilelor, poate aparea o regresie semificativa a vederii. Nici despre asta nu mi-a spus nimeni. Intreaba doctorul si despre asta.
- Pregateste activitati ce pot fi desfasurate cu ochii inchisi in zilele de recuperare (habar nu am care ar fi acelea :D). Eu m-am luptat cu un audiobook pe care mai mult l-am dormit decat ascultat :D (macar am descoperit super reteta contra insomniei).
- Dupa cateva saptamani sunt convinsa ca oricine, indiferent de cum s-a simtit in primele zile dupa interventie, poate spune: "ei, a fost nimic" asa cum afirma un celebru filosof ontologist :D.

Preturile sunt pe site - interventia cu laser costa 2.100 lei la un ochi. Inafara de asta, consultatia initiala este 100 lei, analizele preoperatorii, ct scan etc mai sunt 350 lei, tratamentul ulterior cam 100 lei. La toate astea se adauga costul ochelarilor de soare care nu au cum lipsi de la ochi in primele 6 saptamani dupa operatie.

P.S. in nici o zi nu mi-am cautat ochelarii dimineata la trezire. E ca si cum nu i-as fi avut niciodata.


LE - dupa 10 saptamani de la operatie

4 comments

cum fu petrecerea

Santiago ne-a anuntat de mai multe saptamani ca de ziua lui nu vrea tort, nu vrea cadouri, nu vrea sa vina nimeni la el, decat A si V (unicii verisori). Si ca nu cumva sa ne apucam sa-i cantam la multi ani.

Asa ca sambata i-am asteptat pe verisori, cu care sarbatoritul s-a jucat incontinuu vreme de 4 ore si mai bine:





Apoi a parut ca ne priveste intelegator cand a aparut primul tort:

 

Apoi a facut prima lui plimbare pe motor :D :


 




Apoi am desfacut cadouri (si-a amintit la un moment dat ca nu vroia cadouri, dar nici dispus sa renunte la ele nu parea)




Cu camera foto pe care am primit-o a facut primele probe:



 

Iar duminica am profitat de o super zi de toamna sa stam pe afara, cu diverse preocupari:





Perfect days :)

5 comments

la multi ani de 4 ani