Pages

1 comments
3 comments

fara multe vorbe

Santiago vorbeste.
Repeta de toate, pe unele le recunoaste, pe altele le inventeaza, pe unele le numara... vorbeste :X. Face cuvinte. Babaie cand merge la baie, susunan cand e vorba de covrigi cu susan.
Se incheie o mare etapa, cea a nevorbitului. Copilul vorbitor e o noutate la care ma adaptez cu fiecare cuvant.

Santiago a invins viroza atipica. Febra de la 37 pana la 39.8 timp de 4 zile. Vedeam umbra antibioticului cum ne intuneca zilele, desi hemoleucograma zicea ca e infectie virala. Dar bacteria cea rea ar fi putut lovi oricand dupa viroza. Dupa cele 4 zile, o zi pauza. A doua zi 38, o singura data. Peste inca 24 de ore iar 38. Imi venea sa arunc cu termometrul in luna. Am trimis copilul la gradinita, ca sa nu mai zgarie peretii in casa si a tras biletul castigator. Orice a avut, nu mai are.

Santiago urca scarile si le coboara fara ajutor, plateste cu banii la magazin, asteapta la semafor, canta, coloreaza.
La gradinita mananca singur (am vazut eu cu ochii mei), acasa mananca doar servit de mine. La pranz la gradinita mananca doua feluri. Acasa putin spre deloc. La gradinita face pipi la olita (asta doar mi s-a povestit), acasa daca incep sa-l dezbrac sa-l pun pe olita tipa si fuge. Refuza complet iaurtul pe care pana mai ieri si-l scotea singur din frigider si il gaurea cu dintii ca sa-l bea. Bea lapte in prostie, isi scoate singur sticla din frigider, paharul din dulap si servetel. Si imi spune sa pun in ibric sa incalzesc. Incalzitul este un cuvant pe care inca nu am reusit sa-l transcriu fonetic. Se trezeste noaptea si vrea lapte. Somnul meu e frant. Asa si eu.

Mama de Santiago a facut ordine in hainele de serviciu. Unele camasi au murit de singuratate dupa ce n-au fost purtate (sau atinse macar) din primavara lui 2009, s-au ingalbenit pe umerase si au oftat trist cand au fost puse la gunoi.

Mama si Tati de Santiago cauta casa la curte. Unde sa-si intinda odrasla la soare si neuronii la umbra. Aia a aparut. Acum cauta si mai tare un cumparator pentru ce ar putea vinde. Daca il cunoasteti, aveti recunostinta noastra vesnica. Ne vom gandi la cei care ne-au ajutat stand intinsi la umbra, in sezlong. Sau in iarba, cum preferati.

Mama si Tati de Santiago pleaca maine pentru 2 zile de netezit nervii la munte. Poate pana se intorc, le cumpara cineva ce vor sa vanda.

0 comments

aberatie vodafonica

Primesc prin posta un pliculet ca o factura, dar ce sa vezi, nu e o factura. Ba, culmea uimirii, este o instiintare de la Vodafone ca am de recuperat 12 lei (de la un abonament pe care l-am inchis luna trecuta). Oau, sa fug repede sa-i iau, pana nu e prea tarziu.
Cum sunt convinsa ca nu pot reusi asta din prima, intru in prima casierie, doar sa intreb. Ma pregatisem pentru multe raspunsuri. Desigur nu si pentru intrebarea angajatei VDF fata in fata cu hartia mea: Ati facut cerere?
%u7d^^%?!II#$ simt injuraturile cum se grupeaza spre varful limbii.
aaaaaaaaaaaaaaaaaa, aud cum imi implodeaza creierul daca nu tip!
Intreb cu numarul minim de decibeli - adica doar cu cei care n-au mai incaput in mine - ce cerere femeie? nu vezi ca am o hartie de la voi sa vin sa-mi iau banii? vrei sa-i cer??? sa fac si o temenea?
Jur ca eram in stare sa trec la ea prin rotunjorul ala taiat in gemuletul ei de plastic. Si sa urlu la ea de aproape pana lesinam.
Cred ca o intrebare legata de vreo cerere pe care ar trebui s-o fac - in mod aberant, inutil, prostesc etc etc ca 95% din cererile pe care le-am facut la viata mea - pe care as auzi-o intr-o zi nefasta, ma poate aduce la nivelul lui M. Douglas in Falling Down. Trist.

4 comments

de toate in viteza

De cate ori vine mama la noi, imi spun ca voi avea o gramada de timp sa fac, sa dreg, sa rezolv. In mod paradoxal, imi pare ca am si mai putin timp...
Asa ca "viteza" it's my middle name.

Miercuri Santiago i-a dat inainte cu febra, asa ca dupa somnul de pranz, l-am inhatat de o aripa si am plecat la Medlife sa luam o hemoleucograma, sa vedem cum contraatacam, de e cazul. Am ajuns lesinata de caldura acolo, cu copilul fierbinte in sling; stand mereu in casa am pierdut momentul in care s-a intors toamna pe afara. La recoltare copilul a fost extrem de curajos, s-a uitat foarte atent la toate operatiunile si a plans putin, dar si-a revenit repede, caci afara a avut de joaca cu cele doua bariere din curte. Ne-am plimbat cu tramvaiul (masina in service, acolo unde ii sade bine masinii sa stea), am cautat porumbei in spatele blocului, iar cand s-au aprins becuuuu' - e pasionat de stalpii de iluminat de pe strada, am plecat acasa. In doua ore, hop rezultatele de la analize, mai toate colorate in rosu. Dar macar leucocitele erau bune, deci e doar viroza. Uf! Continuam sa asteptam. Sa treaca. Noaptea, Santiago a bagat somn lung de la 11 la 6, apoi pana la 8, la noi in pat, fara febra sau alte necazuri.

Ne-am trezit cu bdungu nona (bunicul / bunica de la Dorna) si Santiago a intrat intr-un soi de vrie care l-a tinut aproape toata ziua. Nu stiu cat a inteles ce i-am tot repetat zilele trecute, ca vine bunica de la Dorna etc etc si cat si-a amintit, dar cand au aparut in carne si oase s-a bucurat foarte tare. Si si-a intrat in ritm cu ei instantaneu. I-a luat la joaca, le-a aratat carti si jucarii si la pranz a luat-o pe bunica de mana in drum spre somn. Ceea ce ma face sa cred ca-si aminteste perfect de ei. Toata ziua i-a strigat prin casa, cum disparea unul din ei, incepea: bdunguuuu, bdunguuu. La cat de incantat este, m-a trecut deja un fior gandindu-ma cum va fi cand vor pleca acasa la ei...

Noaptea care a trecut a fost aiurita rau, copilul care s-a culcat linistit cu bunica a reusit performanta ca pana la 3 dimineata sa se trezeasca de 7 (!!!) ori, iar de la 3 la 5 sa stea cu ochii pe pereti. La 8 era fresh. Eu nu.

La pranz m-am mai binedispus putin, ca am primit pachetelul cu bunatati de la Herbine si apoi am ridicat masina din service. Masina arata foarte bine dupa revopsire, dar a ramas cu oglinzile nefacute din motive obscure. Ieri ma plangeam ca asigurarile sunt scumpe. Azi cand mi-au spus cei de la service costul total, m-am gandit ca nu e asa scumpa asigurarea after all. Reparatia a fost 6.800 de lei... Iar pe drumul spre casa m-am intalnit cu o prietena care se gandeste sa se lase de munca (lunga si relativ inutila) de la birou si sa se lanseze pe cont propriu. Si mi-a dat o idee despre care este enorm de devreme sa vorbesc, dar la care ma gandesc destul de incantata.

Pe langa toate astea, Santiago a inceput de 2 zile sa repete foarte multe cuvinte dupa noi, pe unele le stie, pe altele abia le incearca. Unele ies teribil de comice. Ma abtin cu greu sa nu rad si sa nu repet ca papagalul ceva ce zice.

A prins drag mare de buuuu si de iaioooo. Pleaca prin casa cu papucii nostri in picioare, ba chiar probeaza si cizmele de motor ale lui Tati.



Creste vazand cu ochii ca timpul zboara ca nebunul.



Si are 38 in continuare. A patra zi. Maine trebuie sa treaca. Am zis!

2 comments

cuvinte noi

pupu - porcul
caiu - calul
pucu - podul
keke - caca
paaa - pepene
maaa - banana
asi - ia, poftim
naaa - nas
păă - păr
numără: tei, op, paaaa, ziesi
sieti - şosete
catof - cartof
taeee - tare
gule - gol sau gunoi, dupa context
bungu / dungu / bdungu = bunica :-D
buuu = autobuz
paaac = parc
Cuca = Raluca
becuuu = becul cu accent pe u
babaie = la baie :D
patuuu = patul cu accent pe u
cateeee = carte
bibi = termometru
buba = de câte ori vede crema de gălbenele
viede = verde
siupă = supă
siuc = suc
sius = sus

asta in continuarea celor de saptamanile trecute.

3 comments

un alt inceput

... de viroza de data asta.
Cum ziceam ieri, dupa amiaza Santiago a fost suparat de ceva cu febra, la nurofen febra a scazut si 'ceva'-ul a parut ca dispare. Seara, la 1 ora de la culcare, 38.7, iar medicament, la 2 iar trezit, iar lapte, iar medicament, dimineata la trezire 38. Din vorba-n vorba, pe la 11 avea 39.5 :|.
Ok, maselele le-am eliminat foarte repede, alea nu dau asa febra crescuta si in plus copilul asta n-a facut niciodata febra de la dinti. Doar n-o incepe acuma. O alta viroza. Pai abia a trecut de una, acum o saptamana. Pai o fi luat alta, cum organismul abia se refacea. Am si verificat dimineata la gradinita, cand am anuntat ca nu duc copilul, daca ceilalti din grupa sunt toti prezenti. Erau. Ce-i drept, ieri cand am urcat in clasa sa-l iau pe Santiago, toti copiii s-au apropiat de mine si nu parea nici unul atins de vreun flagel. Ok... daca nu e viroza noua ci cea veche, ce da sa se suprainfecteze? Poate de la vantul care ne-a prins ieri pe afara la pranz si ne-a prajit fetele si urechile? A... urechile! daca are otita ca tot imi pare ca evita de cateva zile sa-l spal prin urechi?
Sun pediatrul, caruia nu aveam ce sa-i spun de fapt, ca tot cateva zile trebuie sa astept sa vad cum evolueaza. Dar sa stie si el si poate sa-mi raspunda si mie la ce ma rodea: ce febra e asta asa marisoara, cu cap si trunchi fierbinti si membrele sloi? ar putea fi suprainfectie? ar putea fi otita? Nu mi-a raspuns, dar macar la ultima mi-a zis ca daca nu-i merge bine copilului, trebuie sa-l vada un orl-ist. Cum avem norocul de prieteni si prietene cu studii, o sun pe cea cu specializarea ORL. Zice ca vine pe seara.
Pana pe seara dau o fuga la homeopat, unde aveam consultatie. La sfarsit, bag si intrebarile despre copil. Primesc remediu pentru seara asta si inca 3 zile. Homeopatul imi spune sa nu-i mai dau antitermic decat daca trece de 39. Si ca in 3 zile garantat trece. Il cred, mai ales ca sub tratamentul pe care mi l-a dat mie, de 1 luna de zile n-am mai suferit de rinita alergica ce o plimb de vreo 4 ani...
Seara vine orl-ista. Nas, gat, urechi, curate. Timpane albe, neinflamate. Copilul rade, alearga, vorbeste, canta, deseneaza. Cu 38 de grade in spinare si mainile reci.
Rontaie remediul homeopat si dupa 1 ora si 20!!! cade intr-un somn pe care i-l doresc lin si bun.
Vedem maine ce ne aduce. Pana una alta poate noaptea imi aduce si mie ceva odihna. Sunt praf, ma ustura toate oasele de la oboseala si ma gandesc ca astea nici nu-s probleme. Si chiar si asa, gandul ca dimineata ar trebui sa fiu la birou, imi da niste frisoane mai ceva decat vantoasa de ieri.
Si ceasul ticaie. Mai sunt 2 saptamani. Din 2 ani si 2 luni de vacanta. Nici nu-mi mai vine sa dorm...

3 comments

cucule pasăle

Asta cântă Santiago la ceas de seară, după ce a avut o după amiază proastă. A adormit uşor, dar după 30 de minute s-a trezit şi încă o oră şi jumătate s-a chinuit să readoarmă. Trebuia să-mi dau atunci seama că ceva se întâmplă, pentru că el ori doarme ori pleacă la treabă / joacă, nu există stat din ăsta in pat în căutarea unui somn care nu apare. Apoi a început să fie mofturos, după care să plângă amarnic. M-am dezmeticit după o vreme şi i-am dat o doză de nurofen, care i-a tăiat plânsul după vreo 10 minute. Suspectez ceva măseluţă, că şi temperatura se tot învârte pe la 37,0-37,2.
Acum vorbeşte şi pentru orele cât a fost necăjit. Tot ce sper legat de cântecelul cu :D cucu' este să nu ajungă "cucule pasăle sulă" :D.

video

5 comments

hai-hui prin oras (Vatra Dornei)

3 comments

comertul romanesc nu moare

Nu mai stiu din ce cauza, cine sau ce mi-a recomandat acest site si am facut comanda de detergent ecologic de rufe (+ balsam si solutie pentru pete). Ei se lauda ca in 2 zile vine comanda acasa. Am platit online duminica seara, asa ca marti ma asteptam sa vina comanda. Joi ma suna o doamna care imi spune ca nu au unul din produse pe stoc si asteapta sa-l primeasca, dar nu stie sa-mi spuna cand. O intreb de ce nu m-a sunat in cele 2 zile promise si-mi spune ca m-ar fi sunat degeaba ca nu ar fi stiut ce sa-mi spuna (!?!). Sa-mi fi spus acelasi lucru ar fi fost taman bine. Vineri ma suna din nou ca au trimis comanda si ca luni vine. Marti suna curierul la usa. Trec peste faptul ca a venit la 2 si s-a infipt cu deshtu' in sonierie si mi-a trezit copilul si dau sa iau coletul. Ntzzz! Curierul imi cere plata. Ce plata nene, ca e platita comanda? Pai nu stiu, zice el, la mine pe cutie asa scrie. Asa scrie, asa citesc. Ii spun sa se intereseze despre plata si sa revina cand e gata sa-mi dea coletul. Da niste telefoane si isi cere scuze, ca el e doar curier si asa scria pe cutie, dar da, plata era facuta.
Si acum vin si eu si ma intreb: cate comenzi poate avea un magazin de asta? Cat de greu este sa dai un telefon in cele 2 zile in care te-ai angajat ca trimiti comanda sa spui ca n-o poti onora? Cat de greu este sa ajunga o comanda din Militari pana in Averescu? De ce dureaza 3 zile? Sau o veni pe jos coletul? Si mai ales cum se poate sa ceri banii clientului pentru a doua oara? Din nou ma intreb cate comenzi poate avea acest magazin de nu stie care au fost platite si care sunt cu plata ramburs? Si cum naiba rezista pe piata acesti comercianti?
Be aware!

1 comments

vineri seara

... am avut parte de curcubeu.



Sa fie curcubeul care arata finalul saptamanii nu tocmai reusite pe care am avut-o? E cam mic, dar acum ca sa fiu cinstita, si necazurile au fost mici, asa ca am primit curcubeu pe masura :).

4 comments

saptamana pe sfarsite

Luni:
- Iulian a fost noaptea pe varf de viroza, asa ca de la 3 la 6 dimineata ne-am plimbat intre paturi, el incercand sa doarma, eu incercand sa nu adorm.
- la 9 l-am lasat cu Tati caci de gradinita nu putea fi vorba si am coborat val vartej sa iau masina, sa fac piata cu viteza luminii, caci la 10.30 aveam programare cu ea la service (la revopsit tablaria dupa 4 ani petrecuti pe trotuarele din Bucuresti, unde toata lumea se impiedica si cade pe masina ta, cu o cheie, cu un cui etc). Masina avea o mare pana. Am urcat, a coborat Tati, a schimbat roata, a mers si-a facut pana, s-a intors, am plecat eu, am luat masina, am fugit la service si m-am intors printr-un mare frig. Piata n-am mai facut-o. Pe la pranz a ajuns si Tati la birou.

Marti:
- cand am reusit sa culc Iulianul amarat de viroza si super plictisit de stat in casa, dupa juma de ora a sunat un curier la sonerie de am sarit pe pereti. Curierul m-a enervat (va veni un subiect separat legat de asta), Iulian a ramas cu cele cateva minute dormite. Oricat am insistat, nu a mai adormit. Mai bine, pentru ca dupa 15 min a sunat alt curier, iar dupa jumatate de ora, a sunat la interfon un nene de la cablu (care, evident, nu venea la noi).
- am varsat niste ulei in balcon. Pentru ca mi-a fost sila sa-l sterg chiar atunci, a plouat peste el si pata mica a devenit o pata mare.

Miercuri:
- dupa ce pleaca femeia care face curat, vad pe geamul de la sufragerie 547 de gaze mici-mici de tot care foiau pe acolo si isi facusera nevoile pe sticla proaspat spalata. Ma uit plina de necaz la niste busuioc pus la uscat, il arunc, pun prosopul pe care statusera plantele in bucatarie, dau cu insecticid, matur cele 547 de gaze de pe jos, le arunc la in wc si trag apa. Seara le gasesc pe geamul de la bucatarie. Sa zic ca nu erau toate, poate vreo 420... Gasesc pe prosopul buclucas un cocon din care germinau miliardele de vietuitoare. Reiau procedura. Prosopul e acum in balcon, langa pata de ulei.

Joi:
- dupa ce a baut Iulian laptele la culcare, am spalat ibricul si l-am lasat pe chiuveta, parand totul in regula cu el. La 4 dimineata, cand s-a trezit si a vrut lapte, ibricul a divortat brusc de coada lui si a cazut plin de lapte pe mine, pe pat, pe asternutul lui Iulian si pe mocheta. Mocheta cam pute si acum.

Vineri:
- plimband prin casa scaunul de masa a lui Iulian, care a fost spalat cu dusul zilele trecute, am constatat ca lasa apa. Cand l-a inclinat Tati, a curs un suvoi, relativ limpede. Apoi l-a inclinat putin si pe hol, unde a curs o baltoaca plina de rugina, formata in picioarele de metal.
Am sters si mi-am mormait in barba ca declar aceasta saptamana inchisa! Amin!

0 comments

hai-hui prin oras

11 comments

iminenta cenusie

Serviciul. Iminent. Care nu poate fi nici amanat. Nici evitat. Si toate gandurile - mai mult negre - legate de inceperea lui.
Sunt intr-un fel de denial, tot aman sa ma gandesc ca mai sunt doua saptamani (doua saptamani?!?! oare am facut bine scriind aici?... punand totul in scris parca devine si mai real) pana ma voi intoarce la birou. Oare cum voi reusi sa ma imbrac, cu haine pe care de 2 ani nu le-am scos din dulap, haine care imi sunt straine, atat de straine de parca ar fi ale altuia? Cum voi reusi sa ma imbrac cu ele, sa le combin, cand de mai bine de doi ani sunt tot in blugi, adidasi si cele mai comode sandale? Cum voi reusi sa ma ocup de intretinerea lor cand abia am timp acum sa le calc pe cele ale Santiagului? Intrebari categoria 'pana'. Cele tip 'cocos' vin indeaproape: Cum voi reusi sa fiu gata in timp util diminetile, cand de 2 ani iesitul din pijamale dureaza uneori si pana la 11 spre pranz? Si sa fie gata si copilul pentru gradinita, sa ajungem acolo si apoi si eu la birou la timp si sa fiu (inca) fresh pentru 8 ore jumate de tavaleala? Cine va face cumparaturile? Si cine va spala vasele? Si cine va face ordine?
La categoria grea vin altele... Cum o sa fac fata sa stau atatea ore atarnata la birou si copilul singur in lumea asta mare? Cum o sa inteleaga de ce naiba nu sunt acasa sa ne jucam sau sa batem parcurile impreuna? Cum o sa inteleg eu de ce naiba nu sunt acasa sa ne jucam si sa batem parcurile impreuna? Ani de zile de acum incolo? Cum o sa-mi gasesc energia sa ajung acasa in forma ca sa profitam de putinul timp impreuna pana la somn? Si cea mai grea: Cum ma voi impaca vreodata cu statutul de 'mama de week-end'?
Dar astea sunt intrebarile de maine. Intrebarile de azi se leaga de cum sa ma impac cu mine cand am impresia ca nu stau cu el destul timp nici acum, ca nu ne jucam suficient, asta ori de cate ori ma apuca isteria spalatului vaselor sau asezatul la calculator sa mai vad si eu ce misca pe lumea asta. Sau cand il las cu bunica in parc?
Mai am dar nu mai vreau sa le aud :(.

0 comments

twinkle, twinkle...

Santiago a trecut peste viroza nr. 2. Hooray. Asa ca ieri a mers din nou la gradinita, dupa 2 zile de we si 2 zile stat acasa. Desi tot intrebase de gradinita, Mari si Georgiana - educatoare - cand am ajuns ieri dimineata, tot a pus buza sa planga atunci cand am plecat... La intoarcerea acasa, a facut o recadere in faza primelor zile la gradinita, adica a inceput sa planga aparent fara motiv si a tras niste urlete din cele care-ti ucid instantaneu milioane de neuroni. L-am linistit in brate si l-am pus in pat pentru somn, in care a cazut instantaneu si nu e un fel de a zice. A pus capul pe perna si a adormit. Oboseala mare ne face complet neprietenosi de la cel mai mic omulet pana la cel mare.

La gradinita a invatat sa cante. Desi Tati ii canta de cand avea Santiago 5 zile :)


8 nov 2009

abia acum a inceput si el sa lalaie (uneori foloseste si cuvinte de genul mamamaaaa, ma ma ma... :) sau tatataaaaa, ta ta ta... :) ). Probabil Andries este prea complicat pentru varsta asta :).

video
8 oct 2011

2 comments

hai-hui prin oras

2 comments

jurnal cu primele boli si ultimele calatorii

Prima saptamana la gradinita a fost grozava. Speriata de toate povestile din jur, eram convinsa ca din prima zi copilul va veni acasa minim cu o viroza respiratorie si una intestinala. N-a fost asa. S-a pastrat pentru saptamana urmatoare :D. Ca sa nu fiu dizgratioasa pe spatiu mare, am sa spun doar ca, incepand din a doua saptamana de gradinita, timp 3 saptamani de zile a avut scaune proaste, fara sa para a avea vreun deranjament viral sau de alta natura. Adica el nu avea nici o treaba, era vesel si fericit ca de obicei. L-am infundat pana la refuz cu banane, orez, mar copt, branza de vaci, luate de 2 cate 1000. Juma de zi parea ok, apoi iar recidiva 2 zile. Iar o zi ok si 3 proaste si tot asa. Tot circul asta a fost rezultatul saptamanilor de greva (in care nu manca mai nimic, dar bea noptile lapte in prostie) si primele gustari de la gradinita, gradinita cea cu microbii ei cei noi.
In a treia saptamana de gradinita, a facut viroza. Doua zile de febra moderata, apoi cateva zile de tuse, probabil de la secretiile din nas, dar raceala a trecut destul de repede si fara mare chinuiala. Cu toate astea m-am pomenit dandu-i o gramada de piticuri (cum numeste Santiago picaturile): vit C si vit D, Protectis, apa de mare si colargol si in final am ajuns si la un sirop de tuse vreme de 3 zile. (Antitermic i-am dat doar de 2-3 ori, incercand sa las febra sa-si faca treaba ei de omorat microbii, atata vreme cat nu e foarte ridicata, nu urca cu repeziciune si copilul e in forma buna). Eu care evit sa-i dau medicamente de orice fel... ce sa zic...
Digestia s-a reglat incet-incet, pe masura ce copilul a inceput sa manance la gradinita si masa de pranz, care acasa a fost disparuta cu desavarsire timp de multe saptamani.
Relaxarea a durat o saptamana, caci de ieri Santiago are din nou febra, mai mare de data asta, acum si cu nas curgator si cu dispozitie usor modificata. Asa ca iar turnam piticuri de la capat si stam in casa. Si am spalat sandalutele cu care s-a plimbat acum doua zile in parc si le-am pus la uscat pe pervazul de unde se vad norii plumburii de toamna :(.



Saptamana trecuta am fost la gradinita si am pandit la usa salii de mese sa vad eu cu ochii mei cum mananca Santiago singur masa de pranz. Chiar manca, desi il ajuta educatoarea sa mai prinda cate ceva cu lingurita cu care pescuieste prin farfurie.

Am gasit si doua poze din we 24-25 sept, cand am dat o fuga prin Transfagarasan pana la Sibiu, we cu prima raceala si greva groaznica de mancare. Santiago macar a tras o joaca si a baut un ceai, eu m-am intors praf acasa si mi-am promis sa nu mai plec curand.



6 comments

ce mai citim seara...

Adica dupa culcarea Santiagului. Pai ma pot lauda ca am citit si eu o carte dupa cam multa vreme, carte ce m-a facut sa ma simt extrem, dar extrem de recunoscatoare ca nu stiu niciodata ce se va intampla maine, la anul... nici macar peste 5 minute. Recunoscatoare ca am doar o viata, pe care s-o traiesc asa cum stiu / pot / cred, ca pot face alegeri o singura data, fara sa am sansa sa le repet si sa traiesc cu ele pana la capat.
Explicatia: Replay by Ken Grimwood

0 comments

ce mai citim seara...

Adica la culcarea Santiagului. Am cumparat cartea "Ursuletul si prietenii lui" (asta suna ca celebrul Mos Craciun si prietenii sai, pe care indiferent de cate ori l-as vedea, tot imi smulge macar un zambet) si se pare ca am nimerit bine. Copilul este incantat de animalele care apar si dispar la rotirea cadrelor de carton, ba azi chiar a stat si a miscat rotitele singur, povestind din carte. Imi place ca dincolo de animale si povestile pe care le poti tese, copilului ii este pusa la incercare si indemanarea, mai ales ca dispunerea elementelor mobile nu se repeta de la o pagina la alta.



Foto de aici.

Astazi Santiago a plecat de la gradinita "imprumutand" din mers o carte de la o grupa mai mare. Este vorba despre "Primele mele cuvinte in limba engleza" care are niste desene extrem de frumoase si atragatoare. In plus nu este obositoare cu prea multa engleza in ea. Le recomand pe ambele pentru impatimitii rasfoitului la varsta de 2 ani.

Acum mai mult timp am cumparat una din cartile Luciei Muntean si anume "Povestea vitaminelor" care ne-a placut noua, parintilor, pentru ilustratii. Si pentru povestea rimata. Dar Santiago, desi o rasfoieste uneori, nu este foarte captivat de desene. Iar de versuri are foarte rar rabdare. O pastram pentru mai tarziu.

2 comments

incubus

video

1 comments

muşcata

I-am cumpărat lui Santiago un material din care o distinsă prietenă i-a făcut aşternut pentru pat. Şi în seara asta l-am provocat la o poveste despre personajele din pat, cu scopul de a-l distra şi, desigur, atrage către somn. I-am povestit de toate cele, de dovleacul mare care îl dă pe cel mic huţa, ta(r)eeeee, de sfecla ce se urcă în copac pe (s)caraaa (care are treptele numărate: teeei, op, paaaa), de mamabrocoli şi tatabrocoli, de anghinări (hihihi) şi praji (muahahaha) şi tot asa. Când m-a întrebat de planta lungă şi verde din ghiveciul din dreapta, am răspuns fără să mă gândesc prea mult ca e o muşcată . Adevărul e că e o plantă pe care o ştiu, care la bunica acasă se numeşte toporaş, are flori de un galben, portocaliu sau roşu foarte intens, dar a cărei denumire oficială îmi lipseşte, însă mi-a ieşit pe gură muşcată.
La care Santiago cască gura şi se muşcă de deget....
(Nu mai e nevoie să spun de câte ori m-am întos cu povestea mea la 'muşcată'...)

Update 2013: e vorba de condurasi, zisi si lupidragi sau bobidragi, cu detalii aici.

2 comments

somn postgradinita

...care arata cam asa:



si faza II: