Pages

0 comments

scene

Daca o imagine face cat 1000 de cuvinte, atunci un film face cat....
Mult probabil, mai ales ca am nu doar un filmulet, ci mai multe :).

Santiago inca nu merge singurel in picioare, in schimb isi perfectioneaza stilul de alergare:


video

A inceput sa se joace cu mine sau cu Tati, cu mingea, pe care stie sa o caute prin casa daca-i ceri, o arunca si asteapta sa i-o dai inapoi. Daca nu i-o da nimeni, o cauta singur, pana se intalneste cu alta jucarie pe traseu si uita unde mergea si de ce. Iar daca nu e mingea la indemana, arunca si cu alte lucruri, fie ca se preteaza sau nu :d.


video

Daca sport de capul nostru nu mai facem, e bine ca macar prezenta copilului ne mai baga in priza cate putin:


video

Inainte sa implineasca 1 an, l-am invatat sa coboare din pat, ca deja cazuse de 2 ori cam in cap, deci cu de 2 ori mai multe ori decat mi-as fi dorit. Nu stiu de ce nu l-am filmat pana acum..


video

A, si s-a reapucat de dansat (bine, cred ca e si meritul chitarei noi a lui Tati ;) ).

video

0 comments

Vremuri

Azi dimineata a plouat tomnatic, ud, rece si "intunericos". Pana sa termine de plouat, s-a mai gandit si s-a imprimavarat. Peste cateva ore era soare si senin si extrem de imbietor de plimbare (dar Santiago dormea impasibil). Cand s-a trezit si l-am pus la masa (in viteza, sa prindem ceva soare), s-a pomenit fata in fata cu un curcubeu urias:




Am lins repede farfuriile (mai mult eu) si am fugit in sezonul primavara-vara. Cand am iesit din lift era toamna tarzie, placuta. Am dat o tura de jumatate de ora la piata si apoi am trecut prin spatele blocului sa hranim porumbeii (a vrut si Santiago din painea lor, ceea ce mi-a amintit de mine - imi dadea bunica mamaliga rece sa dau la pui si gaini si pe jumatate o mancam eu :)) ), timp in care a venit o ploaie de vara cu fulgere si tunete, asa ca ne-am refugiat in casa, de unde pe geam se vede toamna:




Ca sa ma simt ca la tropice, as fi preferat sa ma mut din RO, nu sa ma gaseasca tropicele aici...


(nu fac nici o reclama la noul complex de locuinte, dar acesta penetreaza profund orice priveliste am avut in trecut din casa noastra... macar mai de mult se vedeau Manastirea Casin si Casa Presei, acum acoperite obscen de modernitate...)

4 comments

toti copiii dorm?

Clar ca toti copiii dorm, dar oare dorm ei toti la aceeasi ora? Asta ma intrebam la plimbarea prin Kiseleff, azi dupa masa. Parcul era vesnic plin de copilasi, cu bunici, pisici, bone etc. Acum, la cele 10 grade de astazi, nu era mai nimeni. Nici macar frunzele nu mai erau. Parcul e pieptanat si frezat reglementar de zelosii lucratori de la adepeseu' de sector. Aceeasi care au plantat / au scos / au plantat / au scos, intr-o cursa compulsiva, zeci de feluri de flori tot anul. Si care, dupa ce au incheiat sarabanda plantarilor / smulgerilor cu niste pansele care stau smerite printre arborii uriasi, asteptand visatoare prima zapada, au golit parcul si de covorul de frunze.
Chiar si cei cativa trecatori pareau stingheri in parcul batran si dezgolit. Pe o banca, o proaspata mamica pazeste caruciorul bine izolat in care doarme micul bebelus. Am recunoscut in privirea ei privirea mea de acum un an: amestec de incantare, visare, oboseala, expectativa... si inca 100 de trairi. Privirea mea nu mai e asa... In rest, doar inca 3 carucioare, 2 copilasi pe jos si cam atat. A, si nelipsitul paznic care - nu-i asa? pazeste parcul. As vrea sa cred ca toti copilasii dormeau la ora aia si nu ca stau in casa "pentru ca e frig". Era frig, Santiago a ajuns acasa cu mainile (fara manusi) si nasul bocna. Dar asta nu a facut decat sa ne deschida pofta pentru si mai multe plimbari. Bine, poate si de la statul in casa din ultima saptamana, insa aerul rece pare extrem de imbietor. Nu stiu de ce nu erau copii in parc, insa statul in casa e clar bolnavicios. Cat am ingrijit varicela, a fost cum a fost. Insa cand a fost sa iesim prima oara (ieri) am inceput sa-mi pun niste intrebari complet enervante: n-o fi prea frig? (avand in vedere ca ultima iesire fusese la 17- 20 de grade), oare l-am imbracat destul de gros? oare nu e de fapt prea gros? oare nu ar putea raci dupa atata stat in casa? si tooot asa :(.

In fine, fara copii, parcul e pustiu si trist. So am I...

1 comments

Bomba

Nu e vorba de nici o stire sau ceva, ci doar de al doilea cuvant dupa "mama". A pornit de la un soi de bungu-bungu, apoi bumbu si in final a ajuns la o forma cizelata: bomba. Tare si raspicat!

De aseara a inceput sa arate cate ceva prin carti si sa vorbeasca: da-da-da-da-da. Cu cartile e graba mare, paginile trebuie intoarse voiniceste, cu cat mai mare viteza, nici vorba de privit cate ceva. Insa ieri i-am aratat intr-una din carti, care e despre forme, ilustrate cu mai multe obiecte adunate gramada, cate un singur lucru din toate cele de pe fiecare pagina. Asa ca acum e mai atent cand da paginile si se opreste la obiectele (si fiintele :D) cunoscute si povesteste despre fiecare: da-da-da-da-da sau gle-gle-gle.

Si a inceput de azi si cu: ta-ta.
Deja 3 cuvinte in vocabular! De fapt doua, ca bomba, asa cum a aparut... bum! a si disparut :D.

1 comments

Inventar 1 an +

Taman cand sa ma astern la scris, ca de pe 2 noiembrie tot ma urnesc sa pun pe hartia alba a internetului ce nazdravanii face Santiago la venerabila lui varsta, a facut varicela. Asa ca la capitolul 'ce face Santiago" incep cu:
-varicela.
Desi astept de 1 luna de cand am fost in vizita de unde a luat Tati varicela, sa faca si copilul, azi dimineata tot am fost suprinsa. Ieri avea o bubita, aseara 3, de dimineata vreo 10-15, acum are mai multe. Nu pot spune nenumarate (poate doar pentru ca nu le-am numarat eu, dar sunt totusi in cantitate moderata), dar ce sper este sa nu faca atatea cate a avut Tati si sa se opreasca la cele existente. Si evident sa capete imunitatea aia for good. Si sa scape repede si usor. Azi a fost mai marait decat de obicei, poate si indispozitia provocata de viroza, poate si plictisul produs de statul in casa...

Somn:
Doarme bine. Asta am spus mereu despre el, desi nu doarme 8-10 ore fara pauza (cum mai aud despre unii copii), dar nici nu are nopti grele (cum aud de si mai multi copii). Seara adoarme la san. E simplu si atat de frumos, incat nu mi-am pus problema sa aplic alte metode de adormire. Si in plus ma gandesc ca intr-un viitor nu foarte indepartat, va renunta la san si atunci voi avea timp din plin sa exersam adormitul... Extrem de rar se intampla sa adoarma singur. La 10 e in lumea viselor... uneori 10.30 si doarme pana la 1 sau pana la 4. Nu are inca o regula. Evident ca in noptile cu somn pana la primul tramvai sunt minunate pentru mine... ma gandesc acum ca am peste 1 an de cand nu am dormit o noapte intreaga si mi se pare fantastic... inainte nici nu vroiam sa aud de somn - de copil am fost de parere ca somnul e pierdere de timp :D - acum doar la asta visez zi si noapte. Mai ales noapte :D. Apoi mai urmeaza un somn pana la 8-8.30-9. Asta in linii mari. In linii mici, a avut acum 2 saptamani (exact inainte de ziua lui) niste nopti ciudate, in care la trezirea de la 4 (fie ca era prima, fie a doua) nu reuseam sa-l mai las din brate. Adormea si cum simtea patul, cum incepea sa planga. A picat fix pe varicela lui Tati, care a avut scutire de la doctor de la a sta cu copilul, drept urmare am fost cam capie. N-am putut suspecta decat premolar stanga (toti dintii au aparut mai intai pe stanga si apoi perechea pe dreapta) jos, unde gingia e cat un sambure de cireasa, umflata si rosie. Insa asa cum au aparut noptile astea, asa au si disparut, desi premolarul tot in stadiul de sambure de cireasa este.
Ziua mai are 2 reprize de somn, una de la 12 la 13 +/- si una de la 5 dupa masa, tot cam 1 ora, 1 ora si ceva, drept urmare totalul e "ca in carti", adica 13 ore plus.

Masa:
Cu mancatul merge bine - de fapt se descurca mai bine cu mancatul decat mine cu gatitul :D - singurele mele apasari sunt legate de abilitatea si talentul meu in a-i asigura un echilibru bun intr-ale gurii. Am incercat ieri sa-i dau o lingurita lui cu care sa scobeasca in mancare, dar s-a suparat cand i-am murdarit-o cu branza. Ma incurca un pic ca nu e interesat sa se balaceasca in castronul cu mancare, sta cu manutele pe langa corp cat mananca... doar la biscuiti si 'expandati' intinde mana si si mananca din ea... Ce sa zic, e comod asa, usor de strans si spalat dupa masa, insa nu as vrea sa ajung asa cum mi-am propus sa nu, adica sa-i dau in gura pana la 3-4 ani. Si asa cine stie cate lucruri despre care mi-am propus sa nu le fac cu copilul meu fac deja :D:D, parca as vrea asta sa lipseasca din lista. Si mai mult pentru el decat pentru mine...

Joaca, deplasari si nu numai:
Ei bine, la joaca sunt multe. Si dupa ce ca sunt multe de povestit, se si schimba lucurile foarte rapid.
Cu cateva saptamani inainte de ziua lui a invatat sa se ascunda dupa draperie si sa astepte sa fie cautat :X. I-am aratat de 2-3 ori si imediat a inceput sa se ascunda el. Acum a luat o pauza din ascunsa, pentru ca a trecut la altele. Aseara ne 'alergam' prin casa si am fugit dupa o draperie. A venit in camera usor incurcat ca nu ma gaseste, m-a identificat dupa draperie, a pornit in mare viteza spre mine, dar pe drum a gasit o carte, asa ca s-a oprit s-o rasfoiasca nitel. Evident ca m-am plictisit sa stau ascunsa si am iesit. N-a fost chip sa-l clintesc de la lectura :).
Oricum, in perioada cand se ascundea, era extrem de amuzant, ca mergea la draperie (tot mersul asta de care tot zic este in 4 labe, ca sa fie clar), se aseza in fund, tragea de marginea ei si dupa ce se acoperea, statea cu capusorul aplecat ca un mic pedepsit, pana te duceai sa-l descoperi. Si uneori, din viteza cu care tragea draperia, ramanea de fapt descoperit si statea asa cu capul aplecat, crezand ca e ascuns. Stiu ca am mai povestit asta, dar vroiam sa adaug ca rar mi-am sondat adancimea si multitudinea de trairi cu o experienta pozitiva ca asta (de obicei, ajung in acele adancuri cand vad lucruri de care mi-e o mila de nedescris...).
Tot cam atunci l-am invatat sa se dea jos din pat, la fel din 3-4 exemple asa ca sper sa ramanem la cele 2-3 cazaturi de pe vremea cand nu stia pe unde se termina patul si incepe haul. A prins imediat ideea si acum cand are de plecat pe undeva, este de nestavilit. Incepem curand exercitiile de urcare in pat, dar inca nu mi-e clara metoda prin care ar reusi asta. Poate ma invata el pe mine curand :).
Deplasarea este in patru labe, de tip agale (cand isi cauta de treaba prin casa, ocazii cu care mai vasleste si pe burta din cand in cand), repede (cand are vreun scop precis), foarte repede / alergatura (cand fuge de unul dintre noi ca sa fie prins si in special in pielea goala cand sa-l bagam in cada). E senzational cum se aude pe parchet sau pardoseala cum merge el repejor, zici ca intarzie undeva, cu zgomote care se repede la interval foarte mic, parca ar fi o chinezoaica cu fuste lungi si cu bound feet shoes... Si mai fain este cum se aude cand pleaca la plimbare cu cate ceva in mana: tonc-lip-tonc-lip, iar cand asta devine prea obositor, se lasa la stilul vaslit cu o mana doar, in cealalta tinand triumfator obiectul, ca un superman :D.
In picioare se ridica mai nou tinandu-se de orice, dar turele lungi de mers sunt de-a lungul canapelei, de-a lungul celor 3 geamuri de la balcon care sunt pana jos si pe care isi turteste nasul si pe care le spala cu limba, si de-a lungul rafturilor de la biblioteca. I-am golit raftul de jos de cd-urile care locuiau acolo de mult timp si i-am pus diverse jucarii mici de ale lui (pe care le ia si arunca peste umar desigur), iar el merge tinandu-se de al doilea raft, unde mai ravaseste in trecere si SF-urile si "Anticipatiile" lui Tati. Chiar ma gandeam intr-o zi (cum nu-l vad prea curand facandu-si curaj sa-si dea drumul la manute) ca va merge la inceput ca un crab :d. Sub raftul de jos salasluiesc niste carti cu greutate, pe care le rasfoieste din cand in cand. Tot stau cu ochiul pe el sa-l invat sa umble cu cartile fara sa rupa pagini... e drept ca in mod voit a rupt doar cateva la inceput, in rest au fost doar accidente datorate vitezei (scopul clar este de a le flutura si de a le termina repede ca sa ia cartea de la coada la cap, nicidecum de a privi eventualele ilustratii :). Carticelele cu pagini groase, pentru ca nu au cum sa fie flendurite si eventual rupte, au fost roase :D. Drept urmare unora nu li se mai desprind paginile cu usurinta, motiv pentru care sunt roase cu si mai mult spor. Inafara de cele clasice pe care mi le doresc pentru Santiago (sa fie sanatos etc), imi doresc enorm sa ajunga sa simta fiorul pe care il aveam cand primeam o carte noua de citit. Imi amintesc ca de multe ori intarziam momentul in care sa incep lectura, stand cu cartea inchisa in brate inca putin...

Pana la episodul cu varicela = statul in casa, era destul de multumit daca stateam la joaca in dormitor sau in sufragerie, iar turele prin hol si bucatarie erau doar intamplatoare. Acum e cu suparare daca nu poate iesi din camera, asa ca am declarat casa usilor deschise (de fapt casa usii deschise :D - cea de la dormitor, ca in rest mai exista doar aia de la baie unde nu prea are acces). Incerc sa ma acomodez si eu ritmului lui si sa-mi caut de treaba prin incaperea unde are de jucat. Mi-e destul de greu sa fac 3 minute ceva in bucatarie si apoi 2 minute in sufragerie (aici mai scriu la postarea asta si iata de ce de 2 zile nu reusesc s-o termin :D), dar ma straduiesc (azi am spalat 2 usi de la dulap si usa de la intrare, asa ca a stat si el cu mine mai mult de 3 minute, urmarindu-ma curios... in ritmul asta cred ca voi avea o curatenie pana la Craciun pe care n-o visasem :D). In bucatarie masina de spalat este f buna de studiat pe dinauntru (a verificat si structura, ciocanind in tambur cu o lingura) si, mai nou, pe dinafara, pe la butoane. Cand merge masina, pune degetul pe led-ul rosu si apoi il ia si si-l studiaza curios, intrebandu-se probabil de ce nu se ia rosu pe deget (sau ma rog, asta imi imaginez eu ca se intreaba, poate de fapt el isi pune o intrebare inteligenta, nu ca presupunerea mea :)) ). Ma intreb cat de curand va incepe sa roteasca de butoane, mai ales in timp ce masina spala si cum va afecta asta aspectul hainelor ce vor iesi de acolo :).
In cele 2 saptamani de la ziua lui, cat au fost bunicii aici, l-au invatat diverse lucruri. De exemplu bunicul l-a invatat sa se joace cu baloanele, pe care le arunca spunand ceva. Nu stiu sa scriu onomatopeea cu pricina, dar suna haios. Si e mereu aceeasi cand arunca baloanele. De la baloane, a trecut la mingile din cada si la chestiile care pot fi aruncate prin casa. Inainte de asta, arunca oarecum in spate / lateral cuburile, piesele de diverse forme si cercurile de lemn de la turnul Montessori. Acum toate zboara pe sus, unele cazandu-i in cap, altele in capul meu. Pentru ca in sufragerie parchetul este neacoperit si dedesubt traiesc (sau macar incearca) niste oameni vii, si pentru ca tin la capetele noastre, am arestat lemnele in dormitor si azi am tras o mare joaca cu o minge de cauciuc. Este foarte entuziasmat cand o arunca si cand o primeste inapoi. Cand a ramas fara partener de joaca, n-a fost bai, a aruncat-o si recuperat-o singur de un numar de ori (pana s-a intalnit cu o carte care trebuia musai lecturata atunci).
Cu dansul as putea sa spun ca... n-a dansat decat o vara :). Adica si acum merge la radio, schimba posturile si da mai tare, dar nu mai danseaza ca acum cateva saptamani. Parca in seara asta l-am vazut balanganindu-se discret, cat i-a cantat Tati ceva la chitara. Oricum, a fost destul de interesat de activitatea in sine, si mai putin de trasul de corzi cum era pana acum. Si parca l-am vazut si dand dintr-o manuta, intr-o mini incercare de a imita bataia mainii drepte a lui Tati...

Cu vorbaria e in prezent la faza de mama. Clar si raspicat. Ba azi, in timp de sugea, se mai intrerupea din cand in cand, se uita foarte serios in sus la mine si zicea: mama! :X:X:X. In restul totul e in bebeluseasca si nu mi se pare ca incearca inca sa imite cuvinte. Sau il subestimez eu... Cea mai draga imi este vorbaria de dimineata, cand se trezeste si sta de vorba cu jucariile lui din patut, pana ne trezim si noi. Ii invidiez buna dispozitie cu care se trezeste, pe care mi-o amintesc de cand eram copil si pe care n-am simtit-o de atunci decat pasager. Dar poate am noroc si fur putina de la copilul meu de acum inainte.
Si sa nu uit, azi a fost prima oara cand a venit la mine, s-a ridicat de genunchii mei, a intins mainile sa-l iau in brate si m-a prins de marginea tricoului ca sa ajunga la san :X (in rest maraia sau plangea usurel sau stiam eu cam cand ar fi ora....)



(postarea asta a fost inceputa ieri, asa ca voi reveni cu un update si asupra varicelei).

3 comments

new look

Mi-am luat inima in dinti si am tuns-viteza Santiagul mic, care brusc, nu mai pare asa mic :X



6 comments

Un an cat o clipa




Sa ne traiesti copil drag!