copilul plimbat. copilul schimbat

Am revenit acasa. Dupa aproape 6 saptamani de umblatura si aproape 8 cu bunicii, am adus Santiagul la casa lui. Si pe noi... eu la ale mele si Tati la munca. Pe drum am avut momente in care am simtit ca urmeaza sa reincep scoala in scurt timp. Poate gandul la gradinita lui Santiago... poate vreo dorinta absconsa... cine stie?! Cert e ca am revenit cu melancolie si cu un copil diferit de cel cu care am plecat in iunie la mare. Inafara de faptul ca e mult mai inalt (nu, inca nu am reusit sa-l masor, insa cand am plecat avea un intrerupator la care ajungea doar in partea de jos, iar acum ajunge cu manuta tocmai deasupra lui), jocul e complet diferit, vorbele sunt noi mai toate, iar unde nu sunt vorbe, non-vorbele sunt foarte clare si explicite.

Desi drumul de la bunici este lung si copilul a dormit doar 1 ora toata ziua, cand a ajuns acasa era in forma maxima. A recunoscut imediat intrarea, a urcat in lift foarte entuziasmat si a navalit din el, direct la usa de la intrare, apasand pe clanta (cand am plecat de acasa nu ajungea la clanta). In casa a inspectat totul, s-a jucat in viteza cu o parte din jucarii, a insistat pana i-am pus baterii la o masinuta cantatoare, a cantat cu Tati la chitara si apoi a bagat o baie, din care a cazut direct intr-un somn, speram linistit.
Sa vedem cum va primi maine orasul, care nu are nici o legatura cu ce faceam noi ieri: