Pages

4 comments

mostenirea

Am fost sambata cu Santiago la o zi de nastere a unui copilas ce a implinit 1 an. O multime de fetite invitate, care mai de care mai dragute si cochete, intre care una de cam 5 ani, frumoasa foc, bine proportionata, nu slaba si nu grasa, nici macar grasuta. Mama ei ne povesteste - de fata cu copilul!! - cum a intrebat-o cineva de ce nu o da pe fetita la balet. "Pai ce sa faca asta la balet? Uita-te la ea! Asta-i de balet??".

Nu am auzit mai multa umilire adunata in asa putine cuvinte de mult timp. De la copilul fara nume numit asta, pana la continutul jignitor absolut transparent, pffff, oribil. Cat de greu poate fi sa te controlezi minim si sa reformulezi enormitatile, astfel incat sa nu jignesti atat de aspru copilul care nu are absolut nici o vina.? Nu poti fi vinovat ca baletul nu este chiar ceea ce ti s-ar potrivi. Cat de greu poate fi pentru tine ca parinte, sa te analizezi putin si sa-ti impui sa nu repeti ce ai auzit tu ca si copil din gura parintilor tai? Oare chiar purtam mostenirea asta in noi si nu ne putem debarasa de ea? Trebuie neaparat s-o transmitem mai departe?

In fine, daca un parinte care vorbeste asa despre copilul sau nu se poate schimba, atunci macar sa nu ajunga sa se intrebe peste o vreme de ce copilul este anorexic / bulimic, de ce are probleme de adaptare si de relationare, de ce are self esteem egal cu 0 si multe altele.

Mi se pare din ce in ce mai mare grozavia care se naste in parinti din lipsa unei minime educatii despre familie, care ar trebui facuta in scoala. Si sa nu aud ca programa e si asa incarcata, ca s-ar putea renunta foarte bine la lectia cu parameciul in schimbul lectiei despre 'cum sa ma port cu copiii mei cand o sa-i am'.

Am tone de articole restante in reader, din motive de munca multa, dar am apucat totusi sa arunc un ochi la Anca, ce scria ieri fix despre acelasi subiect.

2 comments

lupili şi ursa

Deşi Santiago are încă un vocabular limitat, a început să se prindă de formele diverse şi deloc uşoare pe care le îmbracă vorbele în limba română. Aşa că acum, pe lângă faza de "două cuvinte" (cea din dezvoltarea limbajului la copii tratată pe larg de Piaget), copilul încearcă să formeze feminin / masculin şi plural la substantive. Ce iese... haz mare, ce să zic... :)
Astfel, "lupili" reprezintă "lupii", ursa este prietena ursului, zisă de noi ursoaica.

Santiago numară. Numără corect până la 10, deşi uneori îl mai sare pe 9. Şi numără diverse, existente sau inexistente. Când sunt câteva obiecte asemănătoare prin zona, cel mai adesea spune corect câte sunt dacă îl întreabă cineva.
Dacă mi-ar fi spus cineva acum jumate de an că la 2 ani şi puţin va face aşa ceva, i-aş fi râs în nas.

Santiago face propozitii. Deocamdată fără prepoziţii, deci cuvintele gravitează împreună în nişte construcţii amuzante şi, cel mai adesea, şocante pentru mine, neobişnuită cu... noul copil. Când mi-a spus acum vreo două săptămâni în drum spre grădiniţă că "tata, acasă, cama (camera), doame (doarme)", m-am holbat interzisă la el, de parcă ar fi început brusc să cânte operă. Sper să mă obişnuiesc repede cu noul lui stil de povestit, ca să nu creadă ca e ceva în neregulă cu el sau cu mine, dacă mă mai uit aşa bizar la el :).
A rămas cu câteva cuvinte de la începuturile vorbitului, care mie îmi sunt foarte dragi şi pe care nu-l încurajez să le schimbe :)
- panaii (pantalonii)
- fonoiul (telefonul)
- avoionul (avionul)
- placu (portocaliu, prieten cu dede, abatru, doşu, mao, ghi)
- mototanul este un cuvânt dispărut, înlocuit de banalul motan

Acum este foarte interesat de cititul pe litere. I-a arătat Tati cum se citesc cuvintele şi i-a şi scris câteva (mama, tata, Iulian) şi de atunci, pe unde zăreşte ceva scris, se apucă să silabisească, evident fara nici o legatură cu adevăratele litere :D, dar e extraodinar de fain să-l asculţi.

Şi îşi spune Liulian sau Lulian :X.

5 comments

numasu

La culcare, însoţitorul trebuie să-i cânte lui Santiago diverse cântecele. Nu sunt foarte multe cele pe care i le-am lălăit de-a lungul timpului, căci cântatul nu e printre calităţile mele. Ba chiar intră la defecte. Dar pe cele pe care le ştie, le denumeşte printr-un cuvânt cheie. Un cuvânt apărut de vreo 2 luni este "numasu". Deşi de obicei mă prind repejor ce vrea, numasu a rămas o vreme mister, până Dunga a descoperit că numasu este ciobanaşul, fie cel din "Povestea unui ciobănaş", fie cel din "Ciobănaşului îi place (românaşul ăsta e vără-su lui Moş Gerilă :D).
În seara asta mi-a cerut să-i cânt din nou cu numasu de mai multe ori şi, cum ştiam doar 2 versuri, l-am rugat pe Tati să cerceteze internetul mare să lungim cântecelul. Şi pentru că a comentat că "unde mioriţa zbiară..." :)) nu e vers de cântat, Iulian a decretat: Tati nani, Tati numasu, mama pa. Asa că Tati a ajuns sa culce şi copilul şi să cânte despre mioriţa zbierătoare :D:D:D.

7 comments

dunga

De dinainte de a începe să vorbească 'pe bune', adică pe la 2 ani fix, Santiago a denumit bunicii (care erau pe atunci în vizită la noi), Dungu şi Dunga. Cu ceva variaţiuni, începând cu Bungu, Bdungu, urmând rafinarea finală Dungu. Daca e vorba doar de unul din părinţii mei, denumirea generică e de Dungu. Daca e vorba de amândoi, atunci apare şi un fel de feminin, Dunga sau Danga.
Oricât a evoluat în rostit cuvinte, oricâte vorbe noi a învăţat copilul, Dungu şi Dunga au rămas peste timp neschimbate, alături de câteva alte cuvinte pe care eu pur şi simplu le ador şi le spun adesea cum le spune el, că mi se pare o perioadă care va dispărea foarte curând, aşa că o savurez cât pot.
După ce au plecat bunicii, Santiago a rămas cu bunica de la Bucureşti care a primit în mod automat denumirea "dungu/dunga alta". Uneori se mai numeşte şi "dunga Mnia", cum i-am explicat eu despre ea. Bunica "alta" face exerciţii de vorbire corectă cu copilul şi-l pune să repete după ea:

Bunica:
- Bu
Copilul:
- Bu
Bunica:
- Ni
Copilul:
- Ni
Bunica:
- Ca
Copilul:
- Ca
Bunica:
- Bunica!
Copilul triumfator:
- Dunghita! ;))

6 comments

ghid de folosire a olitei





0 comments

2 saptamani

Atat a tinut minunea, adica Iulian la gradinita fara nici o viroza. Abia astept sa vad asta de acum cum va fi. Si mai ales cat de repede vom scapa de ea.

5 comments
9 comments

viata la tara














0 comments

2 ani, 2 luni si 2 zile

video

1 comments

vizuale






5 comments

de an nou

Imi doresc mult sa-mi doresc mai putin. Ca sa consum mai putin timp si energie cu dorintele. Ca sa apreciez mai mult ce am.

4 comments

2012

Sa avem cu totii un an fabulos!

Fabulos de bun :)