Pages

5 comments

another quiz

Q: Cine are copil care mananca singur de cand e la mare?

A: Cine are copil care nu poate fi descaltat de cand e la mare.

:D :D :D



:D :D :D

PS Astazi am reusit totusi - printr-un artificiu maiastru - sa-l bag putin cu picioarele in apa. Insa pe nisip, la primul pas l-a prins panica. Si-mi arata disperat ca are nisip intre degetele alea cat boabele de orez. Ar trebui sa patentez ceva butzi de nisip, cum sunt aia de zapada...

0 comments

noutati bulgaresti

Din pacate netul de aici nu este suficient de voinic incat sa-i prezinte domnului blogger un filmulet-doua, asa ca ma vad nevoita sa folosesc cuvinte in loc de imagini in miscare.
De cand am ajuns, Santiago mananca brusc singur. A mai avut acasa o f f mica initiativa care l-a parasit imediat si de atunci nimic. In schimb aici s-a apucat din prima seara sa manance singur cu lingurita si culmea e ca se descurca foarte bine. Credeam ca e doar o joaca, dar a continuat si la pranzuri cu supe si felul doi. Nu credeam ca e atat de simplu si de complicat :d.
Si somnul e diferit aici, de la 9 seara la 7.30 dimineata, fara pauza, doar cu cateva foieli prin capul meu. La asta cred ca au mare contributie holurile imense pe care Santiago le masoara cu atentie si precizie, lifturile cu geamuri mari inspre exteriorul hotelului din care coboram doar pentru a ne urca inapoi si aerul marin, diferit si placut.

3 comments

incep vacantele

Maine dimineata plecam. Nesebar, 7 zile si 7 nopti. Daca o fi sa fie. Daca nu, ne intoarcem. Zilele trecute eram convinsa ca nu vom rezista, ca ma voi intoarce cu copilul crizat mai devreme acasa. Acum crizele s-au mai rarit, asa ca am inceput sa sper ca vom avea o vacanta reusita. Nu au disparut de tot, insa miercuri a fost ultima cu plansete care nu se mai opreau. De atunci, cand e de protestat, tipa (sau urla de-mi pierd echilibrul de la numarul de decibeli), uneori si plange, dar punctual si peste 2-3 minute e gata totul. Ceea ce ma bucura, ca se si descarca si nici nu mai plange cu orele, fara ca eu sa-i pot face ceva.
Ca sa revin la vacanta, plecam cu bunicii si fara Tati, care este trup si suflet la serviciu (mai mult trup :D). Desi visul meu despre mare este intruchipat de plaja pustie si nesfarsita, iata ca servim hotelul mare si aglomerat, ca pe plaja mea pustie si nesfarsita nu pune nimeni masa, nu spala nimeni vasele, nu-mi da nimeni un cocteil cu gheata si umbreluta.... Sper din tot sufletul ca plaja pustie sa aiba rabdare sa ajung la ea cu Tati cat mai curand.

Ce luam cu noi? Un copil care astazi a vizitat ferma animalelor si de unde s-a intors cu o noua achizitie: spune cum face oaia :). De multe luni Santiago spune cum face lupul, leul, vaca si rata. Uneori mai clampane din falci ca un crocodil. Dar atat, desi m-am scalambaiat ca toate animalele de prin carti o vreme indelungata. Ei bine, prin puterea exemplului concret, azi adaugam in lista oaia (desi banuiala mea este ca de la capre a invatat limba cea straina, caci oile isi vedeau de treaba in timp ce caprele, cum li-i felul, protestau vehement catre vizitatori).
Un copil care a invatat de curand un cuvant nou: taaaaa care inseamna tare (cand vine vorba de dat in leagan, unde doar tare ii place). Un cuvant nou langa si mai noul: baibai cu i aproape mut (de la bye-bye) . Toate astea peste mama, tata, pepe (pipi) si... cam atat :D. Restul sunt doar coti-coti, tuta, tita si cuvintele limbii santiage.
Un copil care desi nu vorbeste, se poarta de parca ar face-o :X.

(ar mai fi multe de spus, dar am de dormit cateva ore la viteza...)

4 comments

one question quiz

Daca eu, fraiera, fac treaba lui X si a lui Y ca sa am timp duminica sa stau linistita cu X, iar duminica X se duce linistit si se vede cu Y in timp ce eu stau singura ca neroada in casa, asta ma face pe mine cum? (inafara de fraiera si neroada desigur).

Cine imi da raspunsul corect si complet primeste saptamana viitoare ceva dragut din tara bulgareasca. Daca gasesc net pe acolo, chiar mai devreme.

5 comments

cea mai lunga zi

Da, stiu, a fost ieri. Dar pentru mine cea mai lunga zi tinde sa devina un concept zilnic, atata vreme cat Santiago este in plina criza. De felul asta.
Mi-e tare dor de el sa-l vad asa cum era si cum zilele astea e tot mai rar :(.

De exemplu sambata, bagandu-se in seama printre copiii mai mari (si aratandu-le si buricul pe care si l-a redescoperit curand :">). Daca domnul blogger este din nou neprietenos, filmuletul este si aici.



In acelasi parc este si un leagan care este si mai bun pentru exersatul leganatului independent:


3 comments

munca te-nvata, munca te-nalta

Azi am fost sa cumpar un ciocan. Inainte sa intru in magazin (o mica dugheana langa piata, care are acel tip de clienti...) mi-am propus sa fiu atenta cum imi formulez cererea. Asa ca zic suava in micul spatiu sufocat de articole de constructii si de cei 4-5 musterii: "as dori sa cumpar un ciocan" (gandindu-ma ca daca zic "doresc un ciocan" va fi hilar). Vanzatorul tinerel, se apuca sa caute printre rafturi foarte amabil si ma intreaba: "ce fel?" Si eu ii raspund cu o intrebare, lasand la o parte ce-mi repetasem in fata magazinului: "ce ciocan aveti?" :D:D:D.
Ca doar trebuie sa mai si radem, nu?

(cred ca ceva-ceva mi-a urat in mintea lui vanzatorul cel amabil, pentru ca am ciocanit cu ciocanul cel nou 57 de cuie; cand am terminat am constatat ca trebuie sa le scot, asa ca m-am intors la magazin sa cumpar si un cleste :D).

0 comments

nervi si baloane de sapun

Duminica pe 19 au venit bunicii de la munte. Stam cateva zile impreuna in Bucuresti inainte de marea aventura: la mare cu Santiago.
Am plecat cu copilul si bunica inspre parc, ca s-o familiarizez cu noile obiceiuri legate de drumul catre parc si joaca de afara, am mers o vreme pana acolo si in parc totul in regula, pana a aparut un bunic cu baloane de sapun.



Bucurie mare pe gasca de trei piticuti, care alergau care incotro sa prinda cat mai multe efemeride. Insa Santiago nu s-a lasat pana nu a pus mana pe chestia care face baloanele. Si incercand el sa sufle si nereusind, l-a prins iar o criza de plans. Caci da, Santiago e la vremea crizelor.

Au inceput acum vreo 2-3 saptamani. Prima de la mop. Cu care s-a jucat in fel si chip si e la care "din senin" s-a pus pe plans isteric, de neoprit, de neconsolat. Dupa a doua criza, am arestat mopul si lucrurile s-au linistit aparent, am crezut ca mopul e deja istorie pentru ca stie unde este, il vede, dar nu-i pasa ca nu ajunge la el. Evident, alte plansete au aparut, in contexte mop-free. Seara dupa baie, pana sa ajung cu el in dormitor si sa primeasca laptele - drum ce dureaza cateva secunde. Dupa lapte ca de ce s-a terminat laptele si tot asa. Cel mai scuturator a fost in parc cand s-a intalnit prima oara cu smecheria aia de facut baloane. A inceput sa planga (ca nu putea sufla suficient - asta e interpretarea mea) atat de tare ca a trebuit sa plec cu el din parc si a tinut-o asa 1 ora jumatate, cu pauze mici de cateva minute, pana la culcare. Azi la fel, mai mult de 1 ora, plansete, cu zvarcoliri, fara sa vrea sa bea nimic, fara sa vrea jos din brate... Dupa experienta asta, punem si baloanele de sapun langa mop, pentru o vreme.
Insa azi nu numai baloanele au fost "vinovatele". Dupa somnul de la pranz, a inceput iar sa planga si sa se catere la mine in brate, cu atat mai disperat cu cat incerca bunica sa se apropie de el. A durat si criza asta mult timp, nu am reusit sa-l linistesc deloc si in final mi-am pierdut rabdarea. L-a luat pana la urma bunica pe afara, dupa ce eu m-am refugiat in baie si nu m-a mai vazut.
Am avut o minirevelatie cand mi-am dat seama ca de fapt nu doar ca si-a amintit de bunici, dar si-a amintit si ca l-am "abandonat" si am plecat in excursie si l-am lasat cu ei. Si cred ca a aparut teama sa nu dispar iar si el sa ramana cu bunicii....
Sa vedem cum vom negocia cu el sa plecam in iulie cateva zile singuri la Barcelona...
Pana atunci rabdare. Si rabdare. Ca tutun ciu-ciu.

2 comments

Santiago creste

Dupa amiaza asta ne imbracam sa iesim in parc. Dupa ce l-am alergat o vreme sa-i pun pantalonii - acum e voinic si fuge la propriu de mine prin casa - am terminat si eu in 3 secunde de aruncat pe mine o camasa si niste pantaloni si i-am spus: "mergem imediat, numai sa ma pieptan". La care Santiago s-a dus in baie si mi-a intins peria de par :o.

0 comments

continuare

Lumea imi pare in continuare foarte stramba. Si parca tot caut argumente pentru asta, in loc sa le caut pe celelalte...


8 comments

m-am saturat (din nou)

Desi sunt intr-o stare relativ buna, sunt relativ odihnita (sau relativ obosita?!?), ma tot racaie in dosul creierului niste gunoaie. Gunoaie care, sper eu, prin transcriere pe foaia enternetului, isi vor mai pierde din incarcatura si vor lasa loc altor lucruri. Pozitive de data asta.

Am mai inceput o postare de felul asteia prin noiembrie (abandonata pentru ca n-am apucat sa postez in ziua aia grea, apoi m-am trezit mai optimista si am tot amanat), care suna cam asa:
M-am saturat de:
- de semaforul din fata blocului pe care nu pot trece cu Santiago in carucior la o singura schimbare a lui. Trebuie sa astept sa se schimbe din nou sau sa trec in fuga pe rosu jumatate din strada. (Chiar daca semafoarele sunt "gandite" pentru o buna circulatie, ziua in intersectie e anarhie cca 90% din timp. Uneori si noaptea).
- de scuipaturile de pe trotuare (nu stiu zau unde in lume se mai scuipa asa pe jos). Intre timp am aflat ca si la altii se scuipa mult pe jos, bine ca sunt intr-un colt de lume in care nu cred ca voi locui vreodata.
- de lipsa de acces cand esti cu caruciorul (fie ca sunt trotuare sau magazine sau... La medicul de familie - al nostru - se urca la etajul 1. Punct. Adica nu lift, nu nimic.).
- de cei care parcheaza fix in locurile unde trotuarele au o mica adancitura pe care te poti cocota cat de cat mai usor cu rotile caruciorului.
- de santurile sapate pentru marele proiect de ingropare a cablurilor si care nu mai ajung sa fie astupate (si desigur, nici cablurile ingropate). Ba mai mult, de la vremea umeda, acum bulbucesc de noroi.
- de salvarile care trec incontinuu prin fata blocului. Stiu ca alearga sa salveze oameni, vieti... dar uneori imi vine sa-mi iau campii. In seara asta, cat am culcat copilul, au trecut 4 in cca 5-7 minute. Evident toate trec cu sirenele puse. Evident mai nimeni nu opreste si atunci ele insista. Uneori se intalnesc cate 2-3 in intersectie, intrebandu-se bezmetice cine sa treaca prima catre cele 4 spitale / clinici din apropiere...
- posta romana, pentru serviciile ingrozitor de proaste (si mai nou si scumpe), pentru formularele imputite pe care trebuie sa scrii de multe ori acelasi lucru, pe niste spatii in care nu-ti incape numele strazii sau judetul....


Au trecut 6 luni de atunci. In care lista nu a scazut cu nimic. Sau poate putin, ca Santiago nu prea mai serveste carucior, asa ca niste lucruri nu mai sunt la fel de enervante (nu ca ar fi disparut). Nu era completa atunci, nu este nici acum. Daca as reorganiza-o, acum ar fi pe primul loc faza cu salvarile. Pentru ca este foarte cald, geamurile stau mereu deschise. Si prin ele navaleste zgomotul orasului. Care pare o adiere de vant intr-o padure fata de zgomotul salvarilor. Si al masinilor de politie. De mai multe feluri (desigur si salvarile sunt de mai multe feluri). Si ale celor de la descarcerare. Si ale pompierilor. Trist este ca am ajuns sa le stiu dupa sirene... (In top sunt cele ale SMURD-ului; m-am nimerit de cateva ori pe trotuar cand a trecut o ambulanta SMURD pe langa mine si era sa cad in genunchi de la zgomot, efectiv mi-am pierdut echilibrul... sper, pentru binele lucratorilor pe felul ala de ambulanta, ca au masinile antifonate... Cele ale pompierilor suna a jale, a tristete...). Masinile astea merg pe unde trebuie. EU sunt intr-un loc gresit.
(La asta s-ar mai adauga cretinii care umbla noaptea pe strada cu masini / motoare care sunt modificate sa se "auda" si de la care Santiago sare pe sus din cel mai adanc somn posibil).
Posta romana ar pastra mereu un loc de frunte in orice lista care il contine pe 'nu' pe undeva.
Din gropile de la ingroparea cablurilor, una tot a ramas ca o rana in mijlocul trotuarului, care supureaza la orice ploaie.
Si daca as completa-o, as adauga ca m-am saturat de orasul imputit, in care o mica furtuna de vant ridica asa ceva pe sus:



Nu, nu este ploaie, nici nor, este numai praf!

Si as mai spune ca m-am saturat de generatia parintilor nostri. Pentru ca generatia aia nu numai ca a fost depasita in meseria de parinte si ca a dat extrem de multe rateuri (sunt curioasa cati la suta dintre copiii de anii mei au fost batuti de parinti... desi mai usor de numarat ar fi aia nebatuti; si nu mai zic de restul tipurilor de abuzuri, nu doar fizice, cat mai ales emotionale), dar a crescut o alta generatie care habar nu are cum sa se descurce cu un copil. Nimeni, dar nimeni nu ne-a spus vreodata nici cat de frumos e sa ai copii, nici cat de greu, nici cat de enorm, dar enorm de complicat este sa-i cresti. Ei, si generatia asta de care zic, umbla dezlegata prin parc cu copiii nostri. De mai mult timp ma preocupa subiectul asta, dar astazi m-a obsedat puternic, in urma conversatiei purtata de dimineata in parc, cu o bunica.
Ieri dupa ploaie, Santiago a dat o fuga pe afara cu Tati si s-au intors dupa 15 minute, pentru ca bietul copil cazuse pe niste scari, pe langa un perete, in fine, nici n-am intrebat unde, si isi zdrelise pielea de pe frunte si in alte cateva locuri pe fata. Am dat cu putina apa curata si au plecat inapoi la joaca. Evident ca astazi micile rani sunt ceva mai evidente, pe masura ce prind crusta. Si mergem noi doi in parcul 'gresit' de care povesteam aici, ne abonam la un leagan si ne vedem de hlizeala obisnuita. Langa noi o bunica cu o nepotica. Nu ma bag in seama aproape niciodata cu bunicii, de teama sa nu aud enormitati si sa ma enervez. (Nici cu adultii... habar nu am cand m-a prins sociopatia asta...). Mai ales la leagane, unde ai cat de cat timp sa vorbesti, nefiind ocupat cu alergatul dupa copil. Cand am auzit-o vorbind, mi-am spus ca zic ceva scurt si politicos si scap. Scurt a fost. Politicos n-am mai reusit pentru ca ma intreba insistent (prima oara m-am facut ca n-o aud): "ce are copilul pe fata, semne de buna purtare"?. Desi imi venea s-o intreb daca e cumva tampita, am reusit cumva sa-i spun ca nu, nu sunt semne de nici un fel de purtare, ci sunt semne de la faptul ca a cazut. Ca are un an jumate si abia invata sa mearga. Si ca asta nu are nici o legatura cu "purtatul frumos". A zis femeia 'scuze", dar zau de nu-mi venea sa-i crap capul, sa-i fac ei niste semne de "buna purtare" (a mea!).
Pe scurt, sunt cam satula.
Sper maine sa ma trezesc mai 'libera'.

0 comments

povesti cu rata si gaste



Sursa aici.

Si gastele aici.

2 comments

Santiago's Thursday Salad

Poate salata nu e chiar termenul, dar altul n-am :).
- jumatate mango
- jumatate avocado
- jumatate pepene galben mic
- 1 piersica
- 5 capsuni
- 5 cirese
- amaranth
- quinoa de aia baltata


5 comments

Sumner Night

Am fost aseara la un concert ce a ajuns in top 3 concerte la care am fost ever. (Probabil pe primul loc va ramane mereu L. Cohen. Si cred ca lucrurile vor sta asa pana la primul concert Peter Gabriel, pe care imi promit solemn ca nu-l voi mai rata.)
Noroc cu Tati care m-a trimis la concert, pentru ca in mintea mea putina credeam ca Sting mi-a placut mult acum 10-15 ani, iar acum nu-mi mai comunica nimic... Si iata ca, fara sa stau prea mult pe ganduri, pot spune rapid ca-mi place Sting pentru ca:
- din toate lucrurile care se pot face pe lume, el a ales sa cante
- canta fara sa para ca face nici cel mai mic efort, iar vocea i-a devenit mult mai frumoasa cu anii
- a venit sa cante aici inainte ca vocea sa-i ajunga o amintire (si rapid ma gandesc la Axel Rose in 2010 sau David Coverdale in 2008)
- a cantat in concert tot ce m-am asteptat*. Nu a venit cu experimente, cu "noul Sting" sau mai stiu eu... (nu-mi amintesc decat ce dezamagire completa si totala a fost pentru mine Dylan. Dar doar pentru mine.) Mi-era cam teama de lauta aia a lui...
- a facut un spectacol frumos si foarte vibrant fara sa aiba nevoie de artificii
- s-a potrivit intr-un mod special cu orchestra, fara s-o eclipseze, fara ca orchestra sa-l acopere, creand ceva nou si totusi nu diferit din piesele lui
- arata absolut demential la 60 de ani. Nu prea am vedete preferate din acest punct de vedere, dar modelul Sting / Ed Harris mi-a placut dintotdeauna (desi Ed Harris nu s-a prea pastrat bine :D, deci vorbesc de un Ed Harris de acum vreo 10-15 ani...)
- este natural, fara sa fie neaparat modest... cred ca 'autentic' este cuvantul pe care il caut de fapt
- este usor neprietenos, dar fara a fi deranjant si fara a avea nevoie sa fie altfel (iar imi aduc aminte de Dylan si ma enervez)
- piesele lui au referinte literare in spate

Si ar mai fi. Dar top 10 things I love about Sting... cam asta ar fi.

*Tot ce m-am asteptat (and more):
1. Every Little Thing She Does Is Magic
2. Englishman in New York
3. Roxanne
4. Mad About You
5. When We Dance
6. Russians
7. I Hung My Head
8. Why Should I Cry For You?
9. Whenever I Say Your Name
10. Fields Of Gold
11. Next to You

12. Shape Of My Heart
13. This Cowboy Song
14. Moon Over Bourbon Street
15. End Of The Game
16. All Would Envy
17. King Of Pain
18. Every Breath

Bis:
19. Desert Rose
20. She's Too Good For Me
21. Fragile
22. Message in a bottle

0 comments

viu...

Astazi Santiago a rupt o frunzulita dintr-o planta. Stie ca planta e vie si ca o doare cand o scutura si totusi o face. Dovada ca stie ca planta este vie: a incercat sa puna frunzulita la loc :):(.

2 comments

de prin week-end-uri adunate

Am revenit :D.

Cu Santiago de vara:



Si cu filmulete noi. Si multe lucruri noi.
We trecut ne-am dat cu tot cu Santiag in Roata Mare, in care doar el si Tati s-au distrat (prietenii stiu de ce :D), apoi copilul a beneficiat si de o plimbare cu broscutele. Nu stiu de ce nu i-am aratat mai multa incredere, sa-l las singur, dar am facut-o o saptamana mai tarziu, cand insa in schimb, nu a dorit sa se ridice de pe podeaua vagonului sau :).
Tot we trecut am fost in vizita la un catel pe care nu l-a mai vazut de acum un an. Caine pe care l-a studiat in fel si chip, a incercat sa-l calareasca, de care mai apoi a fugit, sperand probabil in sinea lui ca si cainele va fugi dupa el....

Au inceput sa-si faca aparitia si ceva forme de plictiseala. Asta mai ales cand stam prea mult in casa, ceea ce nu s-a mai intamplat de cand este cald, cu exceptia dupa amiezelor cand toarna torential. (Acum o luna am sondat si ceva baltoace). Dar isi revine rapid din plictiseala cu cate un dans :).

We asta am fost la alta iarba, alta curte, alt catel si alti prieteni. Unde Santiago s-a mascarit cu ochelarii de soare in fel si chip



si unde a fost transportat cu mijloace noi de locomotie :D.




O saptamana minunata sa avem!

0 comments

o alta aniversare

Am ramas destul de agatata in data de 2, de anul trecut cand sarbatoream cate inca o luna a Santiagului, asa ca azi am 'sarbatorit' 1 an si 7 luni.

Nu am poze sau filmulete de azi, dar am de zilele trecute. Si un link din lunile trecute :X. Pana se cocoata sus pe net filmuletele, ma duc sa dorm repede de tot. (Tot incerc sa dorm cat de cat in ritm cu copilul, ca de trezit in ritm cu el o fac in fiecare dimineata la 6.30 fara scapare :) ). Revin :D.

2 comments

urari...

pentru Santiago si pentru toti copiii. de langa noi sau din noi :).
sa traim frumos!