back home for a day
Am revenit ieri din vacanta frumoasa si ca intotdeauna insuficient de lunga si diseara plecam spre pui mic si drag, care a ramas cu gasca de bunici si stramatusi. Iar mi-am calcat pe inima si l-am lasat fara noi, cu impresia ca am nevoie ca de aer de zilele astea doar cu Tati. Zilele au fost grozave, insa din nou, la intoarcere, imi spun ca si dupa excursia din primavara, ca nu ar fi trebuit sa lipsesc atat de mult din viata lui. Ma intreb daca voi reusi candva curand, in urmatorii sa zicem 10 ani or so, sa nu ma mai simt atat de vinovata de orice plecare de acasa care nu implica si Santiagul mititel.
Ce e complet diferit de alti ani si de alte vacante e lipsa de profunzime a depresiei la reintoarcerea in tara. In alti ani nu ma astepta mai nimic la intoarcere. Acum lucrurile stau complet altfel :X.
Sunt gata de lansare in eter postari doar cu poze din vacanta. Cuvintele mi-au ramas pe acolo.....
3 comments:
Abia astept poze, Barcelona e in topurile mele.
Grea treaba asta cu vinovatia, mi-e dor de voi si sa dezbatem problema in parc, cand va intoarceti?
Bee, si mie mi-e tare dor de voi, ne revedem in curand, ne intoarcem peste o saptamana. Nu am apucat sa pun pozele in postari cum mi-am propus, vedem ce net am pe acolo. Daca nu, ramane pentru cand ma intorc. Pana atunci poate scrii si tu despre plecatul de acasa fara Matei.
Kiss
Poate reusesc si eu sa ajung cu voi, in parc, saptamana viitoare. La sesiunea de dupa-masa. Ca mi-e dor si mie de stat la povesti cu voi.
Trimiteți un comentariu