Luna barcilor: EGEEA
Ne-am intors. De pe mare. De la mare.
6 zile, 6 oameni, 1 barca, 5 insule. Da, stiu, ar fi fost potrivit 6 insule si asa ar fi si trebuit, insa socoteala de acasa nu e tot aia cu cea de pe mare.
Am plecat cu inima putin indoita in vacanta asta, nu numai de copil mic lasat acasa foarte multe zile (inafara de cele 6 zile pe barca, au mai existat si 2 zile pe uscat, inca 1 zi de luat / predat barca si inca 1 zi de calatorie), dar si de un feeling asa, putin bizar si nejustificat.
Insa aterizarea in Kos mi-a readus buna dispozitie, caci dupa atata primavara care nu mai vine, peisajul de vara al paralelei 36, plin de palmieri, ficusi, portocali, lamai, lauri, un fel de chiparosi (poate chiar chiparosi, dar cine poate confirma?), pini de toate felurile, a fost o surpriza
tare placuta. Colindand in zilele urmatoare prin zona, am realizat ca am fost in perioada cea mai verde a zonei, urmand ca in cateva saptamani caldura nimicitoare sa ofileasca orice urma de verdeata. Insa acum totul era inflorit, intr-o sarabanda multicolora. Inclusiv pe langa nisipul / pietrele plajelor, orice firicel de iarba avea in varf un mot de floare. Si totul mergea la fix cu casutele mici al alb-albastre. Nu stiu cat de tare au suferit cuceritorii Greciei ca locuitorii si-au vopsit totul in culorile nationale, insa pentru ochiul meu, lucrul asta e o incantare.
Dupa mica introducere in peisajul insular, am petrecut cele 6 zile pe barca, cu care am mers din Kos (Κως) in Nisyros (Νίσυρος), apoi in Symi (Σύμη), inapoi in Kos si apoi in Pserimos (Ψέριμος Δωδεκανήσου) si Kalimnos (Κάλυμνος).
Din Symi aveam in plan un drum mai lung, de cam 12 ore, pana in Astipalea (Αστυπάλαια). Pe doamna insula Astipalea am ratat-o insa, pentru ca la scurt timp dupa plecare, care a fost pe la 4 dimineata, a inceput furtuna pe mare, din care am scapat cam obositi si unii dintre noi usor sifonati abia pe la pranz. Asa ca ne-am refugiat in Kos sa ne tragem sufletul si apoi am bifat ultimele 2 insule. Si in total 5 insule cu barca.
Finalul de vacanta l-am petrecut pe biciclete bicicland prin Kos si, cu regret, pot spune ca abia astea doua zile de la sfarsit mi-au placut. Pentru ca in mine nu zace nici un navigator insetat de mare nesfasita, de soare parjolitor si vant ce-ti roade pielea, de tras de funii cu muuulte denumiri si mai ales functii, de legat si dezlegat baloanele de acostare, zise si trancheti sau si mai frumos fender-e, de ancorat cate juma de ora sau si mai mult prin porturi sau pe aiurea. Din pacate ca sa aflu toate astea, a fost nevoie de vacanta aceasta. Cu partile ei bune. Caci oricat de carcotasa as fi, trebuie sa spun ca altfel nu am fi vazut atatea locuri, nu am fi descoperit care e treaba cu navigatia cu panze, nu am fi descoperit si ceva lucruri despre firea umana si prieteni. Sper ca data viitoare sa alegem mai intelept. Sau pur si simplu sa avem mai mult noroc.
Pozele din aventura marina sunt aici. (La final am 'imprumutat' cateva poze de la alti doi membri ai echipajului.)
6 zile, 6 oameni, 1 barca, 5 insule. Da, stiu, ar fi fost potrivit 6 insule si asa ar fi si trebuit, insa socoteala de acasa nu e tot aia cu cea de pe mare.
Am plecat cu inima putin indoita in vacanta asta, nu numai de copil mic lasat acasa foarte multe zile (inafara de cele 6 zile pe barca, au mai existat si 2 zile pe uscat, inca 1 zi de luat / predat barca si inca 1 zi de calatorie), dar si de un feeling asa, putin bizar si nejustificat.
Insa aterizarea in Kos mi-a readus buna dispozitie, caci dupa atata primavara care nu mai vine, peisajul de vara al paralelei 36, plin de palmieri, ficusi, portocali, lamai, lauri, un fel de chiparosi (poate chiar chiparosi, dar cine poate confirma?), pini de toate felurile, a fost o surpriza
tare placuta. Colindand in zilele urmatoare prin zona, am realizat ca am fost in perioada cea mai verde a zonei, urmand ca in cateva saptamani caldura nimicitoare sa ofileasca orice urma de verdeata. Insa acum totul era inflorit, intr-o sarabanda multicolora. Inclusiv pe langa nisipul / pietrele plajelor, orice firicel de iarba avea in varf un mot de floare. Si totul mergea la fix cu casutele mici al alb-albastre. Nu stiu cat de tare au suferit cuceritorii Greciei ca locuitorii si-au vopsit totul in culorile nationale, insa pentru ochiul meu, lucrul asta e o incantare.Dupa mica introducere in peisajul insular, am petrecut cele 6 zile pe barca, cu care am mers din Kos (Κως) in Nisyros (Νίσυρος), apoi in Symi (Σύμη), inapoi in Kos si apoi in Pserimos (Ψέριμος Δωδεκανήσου) si Kalimnos (Κάλυμνος).
Din Symi aveam in plan un drum mai lung, de cam 12 ore, pana in Astipalea (Αστυπάλαια). Pe doamna insula Astipalea am ratat-o insa, pentru ca la scurt timp dupa plecare, care a fost pe la 4 dimineata, a inceput furtuna pe mare, din care am scapat cam obositi si unii dintre noi usor sifonati abia pe la pranz. Asa ca ne-am refugiat in Kos sa ne tragem sufletul si apoi am bifat ultimele 2 insule. Si in total 5 insule cu barca.
Finalul de vacanta l-am petrecut pe biciclete bicicland prin Kos si, cu regret, pot spune ca abia astea doua zile de la sfarsit mi-au placut. Pentru ca in mine nu zace nici un navigator insetat de mare nesfasita, de soare parjolitor si vant ce-ti roade pielea, de tras de funii cu muuulte denumiri si mai ales functii, de legat si dezlegat baloanele de acostare, zise si trancheti sau si mai frumos fender-e, de ancorat cate juma de ora sau si mai mult prin porturi sau pe aiurea. Din pacate ca sa aflu toate astea, a fost nevoie de vacanta aceasta. Cu partile ei bune. Caci oricat de carcotasa as fi, trebuie sa spun ca altfel nu am fi vazut atatea locuri, nu am fi descoperit care e treaba cu navigatia cu panze, nu am fi descoperit si ceva lucruri despre firea umana si prieteni. Sper ca data viitoare sa alegem mai intelept. Sau pur si simplu sa avem mai mult noroc.
Pozele din aventura marina sunt aici. (La final am 'imprumutat' cateva poze de la alti doi membri ai echipajului.)
Labels:
Ellada that I love,
vacanta
3 comments:
Daca zici ca instinct de navigator nu prea ai atunci cel de povestitor nu-ti lipseste deloc! Mi se intampla si mie destul de des sa fiu in locuri in care ar trebui sa-mi fie minunat si totusi sa ma simt under the weather, neapartinand cu niciun chip acelui spatiu in acel moment.
Pozele absolut superbe!
Partea cu biciclitul mi-a placut :D
Despre aventura marina ... pot spune ca m-a luat ameteala doar citind, din pacate dau la boboci si pe cea mai lina mare, nu-i de mine, dar suna incredibil de bine traseul vostru.
Mda, sansele sa vezi genul ala de insule in alt mod decat cel in care am calatorit noi, sunt minime. Si unele locuri sunt incredibil de frumoase.
Trimiteți un comentariu