directoare, asistenta, doctor, antibiotic

Deloc la fel de interesanta ca filmul la care m-a dus cu gandul enumerarea din titlu, actiunea "hai sa spargem ceva capete la gradinita" s-a desfasurat abia marti, acum cateva zile.
Vineri am tinut Santiagul acasa, sa vedem inspre ce merge febra al carei tratament ne-a inflamat nervii joi. Eram sigura ca e o alta viroza, ori dezvoltata pe cont propriu de la vremea capricioasa pe fondul unei viroze trecute, ori de la ceva virus imprumutat de la copii. Mai sigur varianta 2, ca aud un cor de tusituri dimineata in gradinita, ceva rar. Vineri pe la pranz imi spune bunica ce era acasa, ca Iulian are febra si ca se plange ca-l doare o ureche. Aha, deci bifam si o otita tura asta. (Iulian face de obicei viroza, cu febra 3 zile, urmata de tuse si nas curgator. Apoi isi revine. Sunt extrem de recunoscatoare alaptatului, mostenirii genetice, lui DD si oricui mai este implicat in rezistenta organismului copilului meu.) Asa ca vineri seara am vizitat-o pe prietena ORL-ista care a confirmat otita la o ureche, mi-a scris o reteta cu 8 puncte (:o), plus inca 2 medicamente pentru aerosoli. Bineinteles ca primul pe lista antibioticul. Ea stie ca eu astept maxim pana sa ajung la antibiotic.
De fapt astept atat de mult incat Iulian a bifat 2 ani si 5 luni fara 2 zile fara antibiotic. Ever. Toate racelile s-au dovedit a fi viroze care au trecut cu usor tratament simtomatic, desi s-a mai intamplat de vreo 2-3 ori sa primesc recomandare de antibiotic.
I-am spus doctoritei ca nu-i dau antibioticul si astept sa vad cum evolueaza, mi-a confirmat si ea ca 'afara' la asa ceva nu se recomanda antibiotic, dar totusi ea i-ar da. Aparent oricat ai vrea sa fii de altfel, nu te poti rupe de scoala care te-a format profesional, no matter what. (Cam cum nu ne putem rupe noi de societatea care ne-a crescut...). A doua zi urechea impricinata a dat singura pe afara infectia, febra a disparut (din nou dupa cele 3 zile reglementare si totul a mers spre bine. Asta e capcana cea mai periculoasa din punctul meu de vedere: te duci la doctorul care scrie imediat antibioticul, il dai copilului (sau propriei persoane) ca de aia te-ai dus la medic, nu?!?, viroza merge pe calea ei fireasca si dispare si tu-ti soptesti multumit in barba: ia uite ce bun e antibioticul asta :-&. Timp in care antibioticul iti face varza stomacul si intestinul, cu tot sistemul imunitar incorporat din fabricatie. Daca i-l dadeam lui Iulian vineri seara, as fi putut spune ca face chiar minuni, avand in vedere ca sambata la pranz copilul era ca nou...
Bref, am tras fum pe nas 3 zile (a se citi aerosoli) si zic "am" pentru ca a trebuit sa inspir si eu cot la cot cu Iulian fum, la indicatiile lui precise, i-am pus picaturi de nas, vitamina C, de astea... Marti copilul era in forma maxima, asa ca am plecat toti 3 la gradinita, noi aia mari gata sa luam de coarne problema asistentei_care_stie_mai_bine_ca_o_mama_ce-i_trebuie_unui_copil.

La gradinita, asistenta toata un zambet, de parca eram cei mai buni prieteni. Am luat-o de-o aripa pe directoare in cabinetul medical si am reluat poliloghia cu increderea pe care un parinte trebuie s-o aiba in cei care-i ingrijesc copilul, si care trebuie sa urmeze instructiunile parintilor de folosire a copilului.
Prima fraza scoasa de asistenta a fost de maxima surpriza, adica vorbim despre ce se intamplase numai cu cateva zile inainte?, adica ne-am suparat? etc. In fine, se prinde destul de repede ca pozitia niznaiului nu are loc in discutie, mai ales ca noi nu ne-am adresat ei, ci directoarei. Contrar asteptarilor mele, directoarea a fost pe pozitia "da, de acord, de acum incolo va anuntam, da, puteti avea incredere in noi" etc. Bon, ca ma temeam ca trebuie sa-i explicam si ei cam care ar fi ideea de baza (si de bun simt). La un moment dat se pomeneste din nou asistenta vorbind, care zice ca-si asuma intreaga responsabilitate pentru cele intamplate. Laudabil, dar WTF?!?, ca nu e vorba de o factura pusa intr-un cont gresit gresit aici. In fine, nu am mai dezvoltat prea multe subiecte, am insistat sa ne sune in caz de orice si vedem atunci cum procedam. Asistenta se trezeste vorbind si, pe un ton agresiv-defensiv, imi zice ca doar m-a sunat, dar nu am raspuns la telefon. Da, minunat ca m-a sunat, dar ideea e sa ma sune inainte, nu dupa. O intreb daca nu cumva m-a sunat dupa si zice: a, daaaa, dar n-ati raspuns. Am lasat la o parte ca partea principala nu este ca eu nu am raspuns, ci ca nu a sunat cand trebuia si nici nu i-am mai spus ca a avut un mare noroc nu am putut raspunde la telefon (si eu la fel, ca cine stie ce-i ziceam!)... Am scurtat discutia, ramanand stabilit: telefon inainte de orice. Pentru anumiti oameni, cu cat indicatiile sunt mai simple si mai precise, cu atat cresc sansele ca acestea sa fie urmate.
Din pacate, la intamplarea asta sunt convinsa ca si-au adus contributia toti parintii care-si lasa copiii bolnavi la gradinita si spun asistentei: dati-i dvs. ceva daca e cazul :| ....

Acum 2 luni, in urma unui caz de scarlatina in gradinita, i-am scris directoarei, spunandu-i ca mi se pare aberant ca nu au asistenta permanenta care sa vada copiii in fiecare dimineata (aveau una care venea... nu stiu cand precis ca eu n-am vazut-o niciodata), ca dimineata copiii se intalnesc toti in sala mare si pana ar vedea cineva daca vreo unul este bolnav, el ar avea deja contact cu 20-30 de colegi, de astea... Urmarea este ca au angajat-o pe tanti asta. Nu puteam sa comentez ca au angajat o asistenta enervanta :D, care face comentarii in plus si care se adreseaza copiilor cu apelative de alea pe care le iubesc eu plenar, de genul: "uratule". In schimb am avut de comentat acum si daca mai apare vreun necaz, cred ca va iesi cu mai mult decat discutii cu directoarea. Nu mi se pare ca in lucrul cu copiii e loc de prea multe greseli.
Oricum, ce face acea asistenta acolo nu-mi este clar, pentru ca gradinita e plina in continuare de copii raciti...

Desi nu apreciez deloc parintii care-si duc copiii bolnavi la gradinita si nu numai din cauza ca e lipsa de respect pentru ceilalti copii, dar mai ales din cauza ca atunci cand esti bolnav, ai nevoie (macar psihic) sa fii acasa si sa te cocoloseasca cineva, fie ca ai 2 ani sau 20, am cazut si eu in capcana asta si am dus marti copilul convalescent, in loc sa-l tin acasa ca sa-si revina dupa viroza. Urmarea este ca de vineri seara are febra 40. Pediatrul care l-a vazut ieri a zis ca are o afta pe o amigdala, nu arata ca amigdalita (care ar avea si alte simptome si in plus, s-ar vedea pe ambele amigdale, nu doar pe una) dar totusi mi-a scris reteta de antibiotic. Insa m-a aprobat cand i-am spus ca vreau sa astept inca putin sa vad daca totusi nu se regleaza de sine lucrurile. Daca trecem de cele 3 zile si febra nu cedeaza, stabilim atunci continuarea. E prima oara cand copilul face febra atat de mare (maximumul a fost 38.5-38.8) si frisoane. Cu toate astea, iata insa ca si doctorul este de acord ca sansele ca asta sa fie tot o viroza sunt foarte mari. Cu riscul cunoscut de suprainfectie....
Imi doresc foarte tare ca Santiagul sa implineasca 2 ani si 5 luni tot fara antibiotic si sa fie asa cat mai mult timp posibil. Maine cred ca se fac cartile...