Pages

dupa prima zi. zob

Nu am putere sa scriu. Nici dorinta. Mintea umana opune rezistenta foarte mare la schimbare. Si asta oboseste rau.
Dimineata trebuie sa plec mai repede ca sa ajung la birou, nu la 9 fara 5 cum plecam pana acum ca sa fim la fix la gradinita. La gradinita, necaz mare ca educatoarea lui Santiago vine abia la 9, asa ca pana atunci trebuie sa-l las cu altcineva. Nu vrea sa ramana in sala in care se strang toti copiii dimineata, el vrea in clasa lui cu educatoarea lui. Schimbarea nu ne coafeaza de mici bag seama.
Drumul catre birou a fost o surpriza neplacuta. Am stat 6-7 semafoare pe trafic greu, asa ca traseul pe care il stiam de 15-20 de min si pe care il apreciam chiar mai scurt de cand cu podul Basarab, mi-a luat minim 30 de minute. Am ajuns prima la birou. Parca as fi fost in prima zi de munca. Biroul era pustiu si fetuit cu spray de mobila. Nu am simtit nici o placere asezandu-ma in scaunul din spatele lui. Cafeaua avea gust de E-uri. Laptopul pe care am vazut o tona de seriale acasa, in primul an a lui Santiago, cand stateam cu el la san ore, da semne de oboseala. S-a lasat convins cu greu sa se inteleaga cu suratele lui din zona si, spre dupa masa, dadea sa lesine. Am sters sute de mailuri care contineau.... nimic. M-am ratacit printre documentele pe care eu le-am creat in anii trecuti si care acum imi sunt straine. Scriu cu greu de mana, dar nu e de mirare dupa ce 2 ani si 2 luni am scris doar liste de cumparaturi. Mi-am amintit cat de mult urasc discutiile despre copii in care sunt implicate persoane care nu au copii. Inainte sa-l am pe Santiago, nu rezistam nici 5 minute intr-o trupa de femei care vorbeau despre copii. Acum nu rezist nici 3 minute sa vorbesc despre el cu oameni care nu au copii. Chiar daca am fost chestionata fara fals interes. Pur si simplu nu-mi place. Trebuie sa fie si o explicatie pentru asta, dar am renuntat s-o caut azi. Meniurile de la cei care aduc mancare la birou mi-au facut scarba doar la lectura. Noroc ca au si salate. Multe lucruri au ramas la fel. Altele s-au schimbat. Nu m-am prins clar care sunt unele si care altele. Nu mai stiu cum se calculeaza un salariu. Nu mai stiu o gramada de lucruri. Pe de alta parte, m-am pomenit ca multe lucruri pe care le credeam uitate, au revenit foarte limpede in mintea mea in momentul in care am avut nevoie de ele. Desi nu am muncit efectiv, am ajuns acasa franta. Dupa surpriza la fel de neplacuta de pe drum, cand am facut la fel de mult, adica 30-35 de min. Poate face cineva un pod hobanat si peste Razoare. Miercurea viitoare daca ar fi gata, ar fi numai bine.
In rest, numai de bine.

btemplates

4 comments:

magda spunea...

:) Bafta in continuare !

Monis spunea...

Merci Magda. O sa am nevoie!

Raluca spunea...

Ma gandesc la tine cu drag si te imbratisez! Nu cred ca te incalzeste cu ceva, dar ma asteptam sa fie mai greu! Te pup!

Monis spunea...

Raluca, eu inca ma astept sa fie greu :). Merci!

Trimiteți un comentariu