inapoi din Nessebar

...dar in drum spre Bucovina.
Marea de anul asta a fost... nu stiu cum sa zic... amestecata. Drumul incolo usor lung, usor incins, cu un Santiag usor marait spre final cand ar fi vrut sa mearga pe afara nu sa stea in chingile din masina, balanganit ametitor in serpentinele dintre Obzor si Nessebar. Lucrul fain a fost ca am trecut pe langa un numar de locuri pline de amintiri din cea mai frumoasa vacanta la mare (aici voi reveni cu un link catre o postare care e inca nescrisa :D).
Apoi ce sa zic, primele doua zile au fost depresive pentru mine, deloc obisnuita cu marea de oameni dintr-un hotel urias, care umbla intr-una de ici-colo (bine ca macar stateau mai mult la apa scartaietoare de clor de la piscina, asa ca plaja era relativ libera), cu locul de luat masa in care mi se parea complicat sa-mi iau si o maslina, si unde stateam cu o mancare clasica in fata visand la deliciile culinare din alte vacante bulgaresti. Iar serile... pur si simplu m-am afundat intr-un pahar de rom si apoi in lectura in camera linistita ca sa nu aud distractiile locului... Dupa primele doua zile mi-am mai revenit, mi-am dat seama ca nu e de mine treaba asta, ca e prima si ultima oara (sper) cand dau pe la all inclusive si oricum vremea proasta mi-a abatut atentia de la alte detalii.
Santiagul a fost in forma bizara saptamana la mare. Adica extrem de vesel la batut holurile hotelului, receptia, scarile si aleile de afara,



cu varf de interes la cele 3 lifturi care aveau geam exterior de care copilul isi lipea fericit nasul cate 10-20 de ture intre parter si etajul 6...
Din prima zi cum am ajuns, a inceput sa manance singur, foarte serios si sigur pe el, refuzand mancarea din alta mana decat a lui proprie. Timp de 5 zile a mancat asa toate cele 3 mese ale zile, iar sambata s-a oprit brusc; noroc ca am dovada:





In prima seara am iesit la o plimbare pe plaja si a fost tragedie mare cand am incercat sa-l pun pe nisip cu intentia sa-l descalt. Urlete, catarari pe mine... pana in ultima zi, maximul de contact cu nisipul a aratat cam asa:



(stiu ca poza a mai fost aratata si acum o saptamana, insa timp de alte poze pe plaja n-am avut, ocupata fiind sa manageriez supararile copilului in relatia cu nisipul).

In apa s-ar fi bagat, dar ce sa vezi, pana la apa era nisip, ba mai mult si sub apa era nisip, asa ca salvarea a stat in niste crocsi usor prea mari pentru el:




Am mai reusit abia peste 3 zile sa-l aduc la apa (intre timp a fost frig, ne-a cam luat un pic de raceala pe toti si tot asa).



In rest, ne-am plimbat in zilele mai noroase intr-unul din cele mai frumoase satuce existente:



Ne-am jucat cu jocurile obisnuite, am bagat si cate un picior (unul eu si unul copilul) in piscina, ne-am plimbat, iar spre final a aparut si Tati in vizita, calare pe 'mociocicleta' din dotare.