trece vremea...

De când n-am mai scris, multe lucruri s-au întâmplat...
Acum am scris prima frază şi m-am întrerupt, pentru că Santiago a început să se târască încet-încet şi a trebuit "rearanjat" în canapea.

De când nu am mai scris, IulianulSantiago zâmbeşte, râde, cu glas şi fără, o îngână pe mama - mama mea - a devenit creştin, a participat la prima lui petrecere, a trecut de primele 3 luni, ţine jucării în mână, "vorbeşte" cu cele din pătuţ. Şi studiază totul.



Într-un fel îl invidiez, îi invidiez bucuria de pe faţă dimineaţa când se trezeşte, îi invidiez mintea avidă de cunoaştere, curiozitatea, prospeţimea din privire. Dar cred că el mă va învăţa să redescopăr toate astea.