o zi grea

Duminică am avut o zi grea. Toţi 3. Noi ne-am petrecut-o încercând să adormim Santiagul, el şi-a petrecut-o nedormind. Până la prânz a fost destul de "ca de obicei". Dar când somnul de prânz întârzia să apară, a plecat Tati în călătorie în parc, unde toţi copiii dorm. Al nostru cică n-a făcut-o. A dormit 20 de min dintr-o oră jumate de plimbare. Apoi până seara la 9 am sperat din jumate în jumate de oră că va adormi. A mai şi dormit, să nu mint. Câte 3 - 5 minute. Am epuizat în timpul ăsta toate metodele de adormire cunoscute şi mai puţin cunoscute. Cel mai mult - 5 minute - a dormit în wrap. Asta după ce stătuse frumos tare în el cu o zi înainte:






La 9 seara am început să sper că va adormi pentru noapte.

E joi deja. Spre vineri. Ritmul impus de mâna de om pe nume de cod Santiago (sau Santiagu... depinde de ţara din care citiţi) a făcut să amân over and over finalizarea a ce aveam de spus... Acum nici nu mai ştiu cu exactitate. De când s-a născut, e cam a doua oară cand am ajuns spre expuizare. Greu de precizat momentul în care chiar eşti epuizat, pentru că întotdeauna mai găseşti resurse pentru şi mai mult....

Mai incerc... La 9 seara am început să sper că va adormi pentru noapte. Până la 12 l-am adormit de un număr de ori. Atunci ştiam de câte ori, azi nu mai ştiu. Le-am pierdul şirul... La 2 noaptea s-a trezit să pape, ce nu mai făcuse din prima lună. Şi de atunci cam tot aşa. La 2 pare ca are un ceas ascuns, care vine şi-l ciocăne la cap: scoal-o pe mă-ta, scoal-o pe mă-ta. Trebuie neaparat să caut ceasul ala, pe unde l-o fi pitit. Ca să-l strivesc.