Pages

cand copilul nu-i acasa...

Santiago este la bunici. Initial a fost lasat la munte, la racoare, la draganitul bunicii si al stramatusii, doar cateva zile cat am fugit noi la Lisabona. Cand ne-am intors, a trebuit sa alegem intre a-l aduce la Bucuresti, in cele constant 35-40 de grade, sa stea fara noi aproape toata ziua, sa mearga dimineata la gradinita si sa vina la pranz acasa prin vipie, sa asude din greu in timp ce se chinuie sa doarma, sa mearga pe afara cu portia si in aceeasi vipie. Sau sa stea cu bunicii si nasii mei, la munte, la curte, sa petreaca peste 8 ore pe zi afara, descult in iarba, alergand pe deal si pe la izvor, mancand coacaze negre din tufa, band lapte proaspat muls de la vaca pe care incearca s-o mangaie in fiecare seara prin gard si ferindu-se de soba in care seara se aprinde focul, pentru ca acolo vremea asa e, ziua normala si seara racoroasa, dar fara noi. Am ales fara noi, nu cu usurinta, dar am ales. Urma sa stea acolo 2 saptamani si azi sa ne intoarcem toti 3 acasa, iar saptamana viitoare sa mergem la mare. Prin niste imprejurari, am amanat cu cateva zile drumul catre copil, asa ca maine intram in a 3 a saptamana fara el.
A fost interesant ce haine 'noi' am gasit in dulap si ce combinatii am facut zilele astea in tinuta de serviciu. Chiar mi-am calcat un costum de vara pe care nu l-am imbracat din 2008 :D si care imi este inca bun :D:D. Mi-am facut de 2 ori unghiile cu oja. Mi-am intins parul odata. Am fost doua zile la rand in magazine de haine fara sa alerg, fara sa ma uit la ceas, fara sa caut ceva anume... singurul lucru care m-a manat afara fiind plictiseala care ma cuprinde in mod natural la cumparaturi. Am facut overtime :D. Mi se mai intampla cateodata, in perioadele cu salarii si mai ales cand e mama la mine si stiu copilul in mare siguranta si stiu ca ajunge taica-su la timp la el. Dar de data asta am stat la birou fara sa ma simt ca ultimul om de pe lume. M-am dat pe net pana la refuz. Am scris pe blog :D. Am stat sambata aproape toata ziua in bucatarie, facand ordine si curatenie in niste locuri pe care nu le-am zarit de acum 3 ani :D. Mi-am ingrijit plantele. Alea care au rezistat in ultimii 3 ani :D.
Dar toate sunt doar moduri in care incerc sa-mi umplu timpul pana ajung la copil si ne reintregim toti 3. Caci nu, nu e "time of my life" acum cand nu e copilul acasa, cum crede o colega de serviciu care m-a intrebat cat de misto ma distrez zilele astea, ci dimpotriva.

btemplates

2 comments:

AndreeaG spunea...

Hihihi ... eu(impreuna cu socri) sunt posesoare de copil (de doi ani) lasat in grija, in provincie, fix din aceleasi motive (foarte pertinente) enuntate de tine.

Tocmai au ajuns in Buc, cumnatii mei, care au venit in vizita, la copil, week-end-ul acesta ... cu greu s-au despartit de el. Este aici de doua saptamani, si va mai sta inca 3-4, el zburda si e fericit maxim (evident nu spun ca nu le duce dorul) dar ei sunt in lacrimi complet :) desi asa e cel mai bine pt toti.
N-as vrea sa fiu in locul lor, sau al vostru :)

Si ... eu nu am intrebat-o daca e "time of her life" ci daca au reusit, macar putin, sa se odihneasca/recupereze, profitand de absenta micutului. Mi-a spus ca inca nu, dar ca ar fi capiat cu totii daca nu ar fi avut alternativa pt el, in ultimele saptamani :)

Monis spunea...

Merci Andreea. Si eu stiu ca a fost mai bine asa pentru toti. Dar din pacate inima nu are creier :).

Trimiteți un comentariu