Pages

despre cum ne-am facut de cap (ГУЕСТ ПОСТ)

Uite-asa ne-am zis: ca daca tot ne e dor de Santiagul ratacitor in lumea fermecata a bunicilor, ce-ar fi sa fugim in weekend la marea bulgareasca. Sa ne mai racorim. Sa cercetam cu mare grija daca toate firele de nisip sunt la locul lor, daca valurile sunt suficient de jucause, daca soarele rasare tot de-acolo de unde stia el sa rasara pe vremea cand Santiago era atat de bine ascuns, ca nici nu ne gandeam sa-l cautam.

Cum s-a ajuns ca, dupa weekend-ul asta, sa ma pomenesc desemnat povestitor-voluntar... n-am habar. Si degeaba sariti la sfarsitul textului, ca nici c-o sa aflati. Pai, textul e scris de mine. Iar eu tocmai ce-am recunoscut ca apas pe taste si ridic din umeri.

Ar fi o treaba sa povestesc in cateva paragrafe cum am adunat inaintea plecarii parti de echipament de pe la prieteni pentru mama de Santiago. Si, mai ales, cum am gasit mecanicul care avea un pic de timp cat sa schimbe uleiul de furca al Transalpului, operatiune procrastinata cu succes de ceva vreme. Insa cum cuvintele sunt prea sarace pentru a suprinde frumusetea nepamanteana a acestor intamplari, o sa zic doar ca am incalecat vineri dupa-amiaza pe-o sa. De la bun inceput se anunta o armonie perfecta: ea - primul drum lung (si al doilea din viata) ca pasagera, eu - primul drum lung (si al doilea din viata) cu pasagera.

Asadar, pasagera s-a comportat exemplar, pilotul a pilotat ireprosabil, iar la mare a fost foarte frumos, multumim. :)


Nu e bine? N-o fi, dar Santiago stie deja literele mari si tare mi-e ca nu va fi mult mai mare cand o sa le stie si pe cele mici. Asa ca tot ce pot sa mai scriu ar fi:

  • ca prietenii care ne-au chemat, asteptat si tinut in puf, saltea autogonflabila si caiac sunt grozavi
  • ca tot ei, asa grozavi cum v-am zis ca sunt, au reusit sa ne aduca pentru un weekend intr-o vamaveche de-aia buna, fara dusuri, fara buda, fara boxe care urla. Cu textilisti si nudisti nesegregati, cu focuri pe plaja, cu hippies mai hippies decat ai crede in 2012, cu цаца prajita la terasa din capatul plajei. (S-a itit si aici inca o terasa, de-aia cam nepotrivita - "anul trecut nu era". Dar se pare ca bulgarii in loc sa salveze, prefera sa nu strice, asa ca nu ne-am suparat prea tare pe ea. Plus ca era departe.)
  • ca n-o sa zic in public decat ca locul asta fain e la niste zeci de kilometri sud de Varna
  • ca am ras mult impreuna, tuspatru
  • ca marea era calda-calda
  • ca nisipul era fierbinte-fierbinte si topaiam pe el desculti mai ceva ca mihaeladragostealui
  • ca am gasit un licurici care licuricea in iarba, desi - sa spun drept - nu prea mai misca
  • ca marea era limpede-limpede si asa i-am gasit un crab pe fund
  • ca, Santiago-manzule, pe motocicleta pasagera te tine mai tot timpul in brate  
 
 Tati. (asta e semnatura, nu legenda fotografiei de mai sus)

btemplates

6 comments:

Anca spunea...

Cam prea fain scrie tati de Santiago, Mon, eu zic sa-i mai predai stafeta si altadata ca nu ne suparam deloc :).

Va pupam de la Neamt.

hapi2233 spunea...

Oh, dupa poze imi dau seama c-a fost grozav :)
Mai ales ultima captura - cea cu sirena -merita laude

Monis spunea...

Anca, i-as preda-o mai des, dar iata ca scrie doar la presiuni majore :))

Hapi, a fost chiar mai grozav ca-n poze. Aproape m-am simtit cum ma simteam la mare acum 10-15 ani... ;)

Bee spunea...

Domnule Tati de Santiago, chapeau pentru condeiul cu litere mari si mici.Sustinem presiunile majore!
La mai multe ГУЕСТ ПОСТ.

copiicuochidepoveste spunea...

Super-super fain scris, tati de Santiago! Eu as cere spatiu de rubrica permanenta pe blog, sincer!
Anca

drares spunea...

Multumesc de laude, m-am fastacit, dar mi-a placut. Despre intamplarea asta frumoasa a fost usor de scris. Mai vedem la urmatoarea runda de presiuni majore.

Trimiteți un comentariu