Pages

little fifteen

Ce e nou la 1 an si 3 luni? Pai, cam toate.
In primul rand azi Santiago a primit patut nou, de copilas mare. A stat in mijlocul lui cat l-am montat, fix ca pisica cea curioasa de orice item nou de prin casa. Iar cand a fost gata s-a pus pe urcat-coborat-sarit-urcat-coborat.... Sa vedem acum cum se va intelege si la somn cu patutul, ca la joaca vad ca merge.



Am terminat cu odiseea maselutelor - sau asa sper eu - au iesit toate patru, insa il vad in continuare cu degetelele in gura mai mereu. Sau cu diverse jucarii. Sau de fapt, cu orice obiect cu care umbla. Cred ca in ziua in care va primi ceva in mana si nu se va apuca de ros, nu-mi voi mai intelege existenta :D. Nu stiu daca toti copiii rod asa, poate altii isi mai ocupa timpul rozand din suzete, dar noi tot ce am reusit sa facem vreodata cu suzeta a fost poza asta:



Sper ca va mai trece ceva vreme pana sa vina caninii, ca ar merge si ceva nopti cu somn mai linistit pana atunci. Caci desi se misca mult mai mult ziua, noptile tot cu somn intrerupt sunt. Iar diminetile si-a cam stabilit 7 ora medie de trezire. Daca doarme in vreo zi pana la 8, mi se pare ca am dormit o saptamana :).
De mers tot nu s-a apucat, dar isi da drumul des intre diverse puncte din casa, mai ales daca este singur in treaba lui si se poate concentra. Daca e pe fuga, daca il chemi sa-i arati ceva sau la joaca, imediat se lasa in fund si pleaca in propriul stil de-a busilea. Merge trasee cat se poate de lungi in micuta noastra casa, cu avionul sau cu antemergatorul, asteapta rabdator sa i-l intorci cand ajunge la capatul camerei, dar apoi iti fereste rapid mana de pe ghidonul lui si pleaca fericit, ca un mic Charlie Chaplin. Uneori, accepta si scurte deplasari calare pe avion.



Odata cu mersul singur, asa putin cum este, a venit la pachet si un cucui:



Opinia generala este ca asa merge treaba, copiii mai si cad, se mai si lovesc. Inteleg si eu asta, insa cred ca ar putea sa cada din picioare si direct pe parchet, nu neaparat de muchii ascutite de lemn, asa cum a patit Santiago sambata...

Daca e seara, atunci e musai ca eu sa stau la bucatarie pe intuneric. Pentru ca singurul intrerupator la care ajunge singur este cel care e responsabil de bucatarie, este stins urgent de catre Santiago. Daca il aprind din nou, el il stinge si tot asa. Fara sfarsit. Adica eu una nu am rezistat niciodata sa-l aprind de atatea ori pana sa ajunga el sa se plictiseasca. La celelalte intrerupatoare cere sa-l iei in brate si sa-l tii pana face el diverse manevre cu becurile. Din pacate eu il pot tine tot mai putin in brate si asta e ca o umbra pe sufletul meu de o vreme...
Inafara de "ma-maaa" spus apasat si oarecum cu obida, si de "tata" pronuntat cantat si cristalin, cuvinte noi nu are. Ba are un fel de "data" care nu stiu daca e un "tata" si mai alintat decat cel de pana acum sau e un fel de "gata". Restul lucrurilor din jur sunt fie iiiiiiiiiiiiii, fie îîîîîîîîîîîîîîîîîî, dupa caz. Si destul de greu pentru mine sa-mi dau seama care obiect dintr-o multime este cel vizat. Asa ca facem exercitii. Adica eu fac, intrebandu-l mereu: vrei apa? vrei cana? vrei aia? vrei aialalta? poate intr-o zi va zice si el ce vrea mai exact :). Exersam zilnic si cu animalele de prin carti, dar inafara de niste rate care fac "ac-ac", restul prind glas doar cand cotcodacesc eu, cand grohai si tot asa. Dar si ratele, fac "ac-ac" doar cele din carte de baie, impreuna cu ratele de cauciuc cu care se scalda seara, ratele din alte carti nu zic nimic. Or fi rate mute :D. A, si ieri a inceput si o vaca sa faca un fel de "muuuu". Azi a tacut.
Intrebarile le pune tot cu onomatopee, cu intonatie specifica. Pot sa jur ca zice: ce-i asta? :) doar ca foloseste alte litere :D.
Am citit pe undeva ca musculatura care ajuta la bautul din cana este cea antrenata si in vorbire. Din cana bea, acuma sa vedem cand va hotari ca poate si vorbi cu aceeasi muschi.
Cand suntem la bucatarie, isi face de lucru mai ales cu vasele puse la uscat in picuratorul de jos, pe care le plimba cu el, le mai pune din cand in cand in masina de spalat (rufe that is :D), dar pe care mai nou, le pune si la loc. Uneori mi le intinde mie cu un specific iiiiii; daca le iau, imi da altele si tot asa. Daca ii spun ca sunt ocupata, cu mainile ude si sa le puna la loc sau sa le tina el, isi continua joaca. Trantitul usilor de la dulapuri s-a mai rarit, dar acum a descoperit un dulap in care nu are acces (fiind plin pe un raft cu surubelnite, becuri... si pe altul cu borcane cu dulceturi si scofeturi de la bunica), caruia ii deschide usa si imediat ma masoara din priviri sa vada ce parere am. In bucatarie o alta interdictie este legata de planta care vietuieste si ea cu noi, la care se duce, o apuca de tulpina si, la fel, ma priveste hlizindu-se, in timp ce o scutura viguros :). Si butoanele de la masina de spalat si de la aragaz sunt foarte tentante, dar momentan se multumeste sa se prefaca a umbla pe la ele. Pana la a umbla pe bune si a le roti vitejeste dintr-o parte in alta, mai e doar un pas...

In rest, e un hlizit desavarsit (am si uitat ce griji imi faceam ca pana la 3 luni nu a zambit deloc):



si un copil perfect (ca doar e al meu :X)

btemplates

3 comments:

Raluca spunea...

Sunteti mari!!! La unele sunteti la fel ca noi (îîîîîîîîî -ul ala e continuu si la noi, cu tot cu intonatiile care le imita pe ale noastre), la unele sunteti mult mai avansati, cum ar fi patutul!

Poza asta ranjita, cu salopeta de blugi, m-a dat gata!!! Copil scump si frumos, la multi ani!

Maria spunea...

monis draga, m-am distrat pe seara asta. Aidan zice tata si face ca multe animale, dar nici macar un mama obidit nu aud. si la noi toate au devenit everestul...azi a cazut cu arcada de masa pentru ca s-a catarat pe combina. ne dispera cu urcatul pe toate. de ros....noi am cam scapat, dar in nici un caz nu ma pot lauda cu faptul ca fiu-meu pune lucruri la loc. nu draga. al meu scoate hainele murdare din cosul de rufe si le intinde in absolut toata casa. plimba pantofii de la intrare pana, hat, in sufragerie si scoate toate vasele din dulap[ si mi le arunca in balcon. de pereti, nu mai spun ca i-ai vazut. acum arata si mai rau. Deci, per total, Santiago scump si drag e cat se poate de la zi cu multe. Ah, sa-ti mai spun ca suntem tot la 8 dinti de la inceputul lui noiembrie? si ca noptile sunt tot asa cu vreo 3-4 treziri? va pupam

drares spunea...

De ce e un text despre copilul nostru are un titlu depesist? Tati.

Trimiteți un comentariu