Scufiţa Roşie admonestată
Prinsă de o nebunie temporară, am "investit" pentru viitorul copilului în câteva cărţi cu poveşti. Azi, în timpul plimbării cu Santiago dormind, am lecturat una din ele. Ei bine, poveştile copilăriei noastre au fost rescrise. De oameni netalentaţi şi/sau care nu au copii şi/sau contact cu felul în care se presupune că trebuie crescuţi copiii. Căci ei, oamenii, scriu: - în Scufiţa Roşie, la scena în care Lupul o îndeamnă să tândălească prin pădure în loc să mergă dungă la Bunicuţa - "uită-te câte flori frumoase sunt pe aici! Iar tu nici habar nu ai de ele şi nimic nu vezi în jur... Mergi pe drum aşa posacă, parcă te-ai duce la şcoală."
2 comments:
Protestez ve-he-ment! Mai ales că nu am fost consultat asupra acestui aspect. Când eram mic, am avut disc, singurul disc (din casă) cu diametru mic, dar turaţie de 33 rpm. Foarte importantă treaba cu turaţia, pentru că pick-up-ul avea selector (16-33-45), aşadar Scufiţa Roşie putea vorbi fie gros şi lent, fie subţire şi rapid. Bineînţeles, la fel se întâmpla şi cu lupul. Iar partea preferată din discursul lupului a fost de la bun început: "paaaaarcăăăăă teee-aiiiii duuuuuceee laaa şcoaaaaalăăă".
a citit Badea intr-o seara dintr-o carte de povesti... o "adaptare" dupa Peter Pan - personajele Vanturica si Peter Pantaloni mananca boabe de fasole magica si au flatulenta. superb!
Trimiteți un comentariu