vacanta
Am plecat in prima vacanta cu Santiago. Si inca sunt in ea!
Nu e chiar o vacanta in sensul inveterat al termenului, insa a devenit din felul cum m-am simtit.
Am pornit la drum manati de curiozitatea si necesitatea exercitiului. Speram in vara la niste iesiri mai complexe, insa nu ai cum sa nu fii bantuit de intrebari din categoria normalului (pentru cei aflati la primul copil) sau absurdului (pentru cei aflati la 0 sau 3 copii). Asa ca am adunat copilul in scoica, o mare sacosa cu hainutze, alta cu jucarii si diverse accesorii, am pus 3 tricouri si pentru mine (aici se cam repeta povestea cu capacitatea masinii de spalat) si ne-am asternut la drum, nici mai mult, nici mai putin decat 550 km...
Prima surpriza foarte placuta a fost drumul.. desi am mers cam 8 ore, ca pana si Tati s-a gandit ca peste 140 la ora parca e cam mult :D, Santiago s-a descurcat perfect. Si desi a dormit foarte putin din cele 8 ore, in rest a fost vesel si fericit, cum e felul lui. Ma asteptam ca de la monotonia mersului si torsul discret al motorului japonez sa doarma bietul copil cu orele, dar desi nu a facut-o, a fost ocupat tot drumul si s-a lasat doar cu 2-3 scanceli.
Surpriza urmatoare a venit seara, cand s-a culcat rapus de noutatile de pe drum, la ora 10 si s-a trezit prima oara la... 7 dimineata!! Bineinteles ca in virtutea inertiei, eu la 4 bantuiam prin casa, sa verific de n-o fi rost de vreun alaptat ceva. Dar aceste "obiceiuri" ale mele au disparut rapid dupa primele 3 nopti dormite integral de catre copil. Avem 2 saptamani de cand suntem aici si cel mai tarziu a adormit la 10.30 (asta doar de vreo 2 ori, in rest la 10) si cel mai devreme s-a trezit la 6, cel mai des la 7. Recordul a fost de 10 ore somn neintrerupt.
Ma cam ia jalea ca ne vom intoarce in aerul de Bucuresti, la claxoanele si sirenele de pe bulevard, dar nu pot decat sa sper la o revenire rapida in Bucovina draga, unde timpul pare ca s-a oprit in loc. Doar copilul a evoluat.
Aici s-a ridicat prima oara in fund (eu nu-l pusesem inca pentru ca mi s-a parut cam mititel si nu prea am curiozitati pripite in ceea ce-l priveste... adica ma intreb adesea cum va fi cand va fi intr-un fel sau altul, dar stiu foarte clar ca toate vor veni si vor trece, asa ca astept cuminte si contemplu plina de uimire fiecare progres).
A primit primele oua rosii.
S-a dat singur cu caruciorul prin parc.
In jurul lui s-au adunat veverite (dar pe care nu le-a observat, ocupat fiind cu dormitul).
A fost la casa strabunicilor (din pacate nu mai e nici un strabunic acolo sa se bucure de Iulian)
Si-a descoperit picioarele (pe care le suge ca pe sugiuc... or fi bune, poate gust si eu)
In rest, diverse mutre, jocuri si alintaturi noi, mai ales cu bunica (corect ce spun cartile, pana la varsta asta nu prea poate aparea alintul, dar acum incep sa i-l zaresc usor-usor pe fetisoara)...
Apoi a venit Tati sa ne ia acasa la noi.
Nu e chiar o vacanta in sensul inveterat al termenului, insa a devenit din felul cum m-am simtit.
Am pornit la drum manati de curiozitatea si necesitatea exercitiului. Speram in vara la niste iesiri mai complexe, insa nu ai cum sa nu fii bantuit de intrebari din categoria normalului (pentru cei aflati la primul copil) sau absurdului (pentru cei aflati la 0 sau 3 copii). Asa ca am adunat copilul in scoica, o mare sacosa cu hainutze, alta cu jucarii si diverse accesorii, am pus 3 tricouri si pentru mine (aici se cam repeta povestea cu capacitatea masinii de spalat) si ne-am asternut la drum, nici mai mult, nici mai putin decat 550 km...
Prima surpriza foarte placuta a fost drumul.. desi am mers cam 8 ore, ca pana si Tati s-a gandit ca peste 140 la ora parca e cam mult :D, Santiago s-a descurcat perfect. Si desi a dormit foarte putin din cele 8 ore, in rest a fost vesel si fericit, cum e felul lui. Ma asteptam ca de la monotonia mersului si torsul discret al motorului japonez sa doarma bietul copil cu orele, dar desi nu a facut-o, a fost ocupat tot drumul si s-a lasat doar cu 2-3 scanceli.
Surpriza urmatoare a venit seara, cand s-a culcat rapus de noutatile de pe drum, la ora 10 si s-a trezit prima oara la... 7 dimineata!! Bineinteles ca in virtutea inertiei, eu la 4 bantuiam prin casa, sa verific de n-o fi rost de vreun alaptat ceva. Dar aceste "obiceiuri" ale mele au disparut rapid dupa primele 3 nopti dormite integral de catre copil. Avem 2 saptamani de cand suntem aici si cel mai tarziu a adormit la 10.30 (asta doar de vreo 2 ori, in rest la 10) si cel mai devreme s-a trezit la 6, cel mai des la 7. Recordul a fost de 10 ore somn neintrerupt.
Ma cam ia jalea ca ne vom intoarce in aerul de Bucuresti, la claxoanele si sirenele de pe bulevard, dar nu pot decat sa sper la o revenire rapida in Bucovina draga, unde timpul pare ca s-a oprit in loc. Doar copilul a evoluat.
Aici s-a ridicat prima oara in fund (eu nu-l pusesem inca pentru ca mi s-a parut cam mititel si nu prea am curiozitati pripite in ceea ce-l priveste... adica ma intreb adesea cum va fi cand va fi intr-un fel sau altul, dar stiu foarte clar ca toate vor veni si vor trece, asa ca astept cuminte si contemplu plina de uimire fiecare progres).
A primit primele oua rosii.
S-a dat singur cu caruciorul prin parc.
In jurul lui s-au adunat veverite (dar pe care nu le-a observat, ocupat fiind cu dormitul).
A fost la casa strabunicilor (din pacate nu mai e nici un strabunic acolo sa se bucure de Iulian)
Si-a descoperit picioarele (pe care le suge ca pe sugiuc... or fi bune, poate gust si eu)
In rest, diverse mutre, jocuri si alintaturi noi, mai ales cu bunica (corect ce spun cartile, pana la varsta asta nu prea poate aparea alintul, dar acum incep sa i-l zaresc usor-usor pe fetisoara)...
Apoi a venit Tati sa ne ia acasa la noi.
Labels:
Bucovina that I love,
vacanta
3 comments:
"Pana si Tati" s-a gandit ca peste 140 km/h e cam mult pentru ca tot Tati nu vrea sa stea cu permisul suspendat in primul lui sezon de moto. :)
Ha, cum a dormit Santi acasa?
Tot 8-10 ore? Io sunt una d-aia care tanjeste dupa somnul copilului d'antant.Somnul de odinioara, nu copilul.
Welcome back. Aici timpul nu s-a oprit in loc dar nici n-am evoluat.
Ne vedem in parc sa iti arat ca am cenusa in cap.:)
@Tati: permisul suspendat se poate rezolva şi din câteva radare mai mici :D. Pe care le poţi bifa şi cu Suzuki şi cu Honda ;)
@Bee: prima seară 9 ore. Dar cred că la derută, pentru că aseară a avut o trezire de aia curioasă la 2 şi până la 3 s-a jucat pe întuneric... Aşteptăm seara să vedem ce şi cum. Mai ales cât :)
Lasă că dacă pică multă cenuşă, se va opri totul :D
Trimiteți un comentariu