o zi altfel
... adică o zi cu plâns. Cu plâns isteric. Am fost la o petrecere în aer liber, iar Santiago, a cărui specialitate sunt petrecerile unde toată lumea îl ţine în braţe şi poate sta cu gura cât mai cascată la lumea ce foieşte în juru-i ascultând rock, a început printr-un mic plâns isteric. Peste jumatate de oră altul, peste 1 oră altul. De data asta de neoprit. L-am lăsat pe Tati să-şi îndese berile pe gât, în timp ce am luat copilul ce-şi îndesa degetele pe gât, şi am plecat cu maşinuţa pe A I spre casă. Dulcele zgomot al roţilor hârtănite în gropile asfaltului bombardat de pe ceea ce se numeşte inexplicabil autostradă, l-a liniştit. Acasă s-a pornit din nou. Apoi iar s-a oprit. Ambele de câteva ori. Posibil să fie o izbucnire de dinţi, vom vedea.
Un lucru e cert: când plânge aşa (până acum s-a mai întâmplat o singură dată) am senzaţia că nu mai judec. Ori pentru că Santiago e un copil care nu plânge de felul lui, ori aşa avem scris codul genetic (ceea ce ar explica de ce mă enervează de când mă ştiu plânsetele de copii... probabil suntem "programaţi" să le sărim în ajutor)... nu ştiu. Ştiu doar că e foarte greu de îndurat.
Acum sper că s-a terminat, suntem la faza prosopel care din nou imi aminteşte de bancul cu 'ciorăpel' :)
2 comments:
Monisule, cat de bine cunosc sentimentul acesta! orice, numai sa nu planga Ana! asa cum spui tu..nu mai judec atunci si as fi in stare de orice, numai sa-i vad iarasi zambetul acela larg;
Felicitari pentru dintoc..am vazut in postarea urmatoare! imediat iese si urmatorul :D
Pe noi ne-a ajuntat tare mult canuta cu cioc (avem una de la Avent)..de fapt, ciocul acela de silicon pe care-l roade prichinduta de zor..Sophica nu mai face de mult fata :)
Va imbratisam cu drag!
Multumim draga mea!
Sper sa fie doar asta necazul lui si sa treaca usor peste. Si peste tot ce va sa vie :)
Si noi va pupam cu drag si asteptam vesti de peste mari si tari.
Trimiteți un comentariu