Împăratul Ideilor

"Acasă" (acolo unde a fost acasă mult timp pentru mine), Săptămâna Mare tot satul viermuia, curăţenie de aia cu văruit toată casa, lună până în cele mai adânci colţuri, papa ca la Bucovina - cine a mâncat mâncare gătită acolo ştie ce vorbesc... sarmalele cu smântănă adevărată care se mâncau nu cu pâine ci cu plăcintă sau cozonac sunt doar un exemplu - seara se făceau focuri pe dealuri în care se ardeau gunoaiele de peste iarnă care semnificau şi ele ceva (am cam uitat ce), joi se făceau ouăle roşii... etc etc şi bineînţeles, seara la biserică. Joia seara e denia celor 12 Evanghelii, îmi plăcea grozav că era cu poveste şi ascultam cu plăcere (în rest recunosc că-mi plăcea să mă duc la biserică - deşi sunt 3 km pe jos până acolo - mai ales că mă îmbraca bunica frumos şi mă întâlneam şi eu cu copii, că vecini nu prea aveam... şi oricum în satele de munte casele sunt atât de îndepărtate că vecini ai de fapt 3-4... restul nu se mai pot numi vecini ci... consăteni).
Ei, acolo a fost un preot cu har ce a slujit în sat peste 50 de ani... era bătrân deja cand eram eu pe la cca 10 - 12 ani, şi cum sunt şi cântările astea bisericeşti, nu întelegeam tot timpul f bine ce spune. Cumva din toata combinaţia asta de copil care stătea cu capul la joacă şi care nu era atent la ce vorbeşte preotul... am înţeles că Iisus a fost dus la judecată la Pillat din Pont pentru că se proclamase... Împăratul Ideilor. Şi am fost mult timp nedumerită de prostia oamenilor de atunci (de prostia celor de acum sunt nedumerită şi în ziua de azi)... adică trebuia să fii limitat rău să crezi că cineva care spune că e stăpân peste idei poate fi un pericol...
Nu spun cât de dezamagită am fost ani mai târziu când am aflat că "povestea" era cu Împăratul Iudeilor....

Am reluat povestea asta care mi-i tare dragă din alt loc unde am scris-o, pentru că zilele astea am găsit la tata câteva poze de la înmormântarea preotului cel cu har şi-mi par prea frumoase ca să le ţin pentru mine: