Pages

vremea intrebarilor

A debutat subit, ieri una doua, azi 100. De ce? pt ca blablabla. De ce? pt ca... De ce? :D
Pacat ca nu ma distreaza asa tare ca vine dupa o perioada foarte grea de cateva saptamani, cu niste crize care aparent au lasat urme adanci in nervii mei. Acum, cand urletele la orice suparare s-au rarit spre disparut, a devenit un test fiecare dimineata in care nu pot sa-l trezesc, in care ma tarai dupa el in fel si chip ca sa se imbrace, sa se spele, sa se urneasca si sa pornim catre gradinita. Uneori nu trec testul, ba azi dimineata l-am picat cu brio, aruncand cu jucaria cu care mai avea inca treaba dupa ce avusese in prealabil alte numeroase treburi, fara nici o legatura cu realitatea (mea). Jucaria s-a descompus in piesele componente dar asta m-a amorsat si mai tare si m-am ratoit? nu, am zbierat la el... Dar vreau ca el sa nu arunce niciodata cu jucarii si sa nu cumva sa ridice tonul cand este nervos sau frustrat. Yeap, exact asta vreau....
Cred ca daca brusc ar trebui sa-i dau si micul dejun inainte sa plec cu el la gradinita, pur si simplu as pleca de acasa. Sau macar as ajunge sa-mi doresc asta foarte tare (trezindu-ma la 5 dimineata ca sa apuc sa fac totul).
Mai dau si seara testul final cand incepem ritualul de culcare in jur de 9 si el adoarme 2 ore mai tarziu.
Si ma intreb si eu cum ma intreaba copilul: de ce? de ce nu stiu cum sa-l fac sa doarma la o ora decenta ca sa exist si eu 1 ora pe zi fara nimic legat de copil sau de serviciu de facut? sau sa-i explic cum se adoarme? de ce nu-l las oare sa se culce la 11, 12 sau la cat o vrea? de ce nu-l scol cu 2 ore inainte de gradinita ca sa aiba timp sa se joace cu tot ce-i da prin cap inainte sa plecam? de ce nu am o toleranta mai mare la frustrare? de ce sunt atat de incompetenta? huh? anyone?

Santiago e la 3 ani, 3 saptamani si 3 zile, ca tot imi doream eu sa scriu ceva dragut la o varsta de asta simpatica... :(

btemplates

12 comments:

Mamiţuni spunea...

Ca sa mai pun una (o intrebare) pe lista:
De ce crezi ca e de la tine? :))

Si inca una: pe peretele ala metafizic la care stai si te uiti lung si simbolic cand iti adresezi intrebarile scrie c-am fost si eu pe-acolo?
C-ar trebui. (eu am sfarsit prin a da stingerea in toata casa si a ma trezi dimineata mai devreme, pentru o ora aia...)

Monis spunea...

Aaa, e de la ta-su? asa simplu era? :))

Nu, pentru ca n-ai scris nimic cand ai trecut pe acolo. Nimeni nu scrie nimic si uneori chiar ma intreb daca sunt singura. Ca asta e impresia, ca toata lumea e perfecta, doar eu o... amatoare... :|

Dar acum m-am linistit, multumesc!

Monis spunea...

baaaa, de fapt, cred ca esti una din putinele care a scris ceva pe peretele ala... citind azi restantele despre Mutunau, mi-am amintit ceva, ceva. Ma scuzati, eram prea ocupata cu mine si cu autoplangerea de mila.

Liliana Moise spunea...

Nu esti singura. Iar daca inmultesti toata treaba cu doi nu-ti mai arde sa scrii nimic pe peretele cu pricina :D Daca vezi urme de sange pe el sa stii ca altii vin si dau cu capul!

PS. Noi mai si mancam dimineata pentru ca la gradi nu mananca absolut NIMIC!!!! Doar paine goala :( Sau biscuiti simpli. Sau de-aia Belvita Star...

Cecilia spunea...

Hehe...parca ai descrie o zi din viata mea..:) Haide Monis nu esti singura. Si eu stau seara 2 ore pana o adorm si prin urmare dimineata e lesinata de somn...si eu ma supar si ies din casa pachet de nervi ca taman cand sa iesim pe usa vrea sa ii schimb fusta/rochia/ciorapii sau vrea elasticul ala cu Kitty..:) Dar ma linistesc...vad ca se intampla si la altii...:) of of mai mai.

monica spunea...

Monis, pai asa e si la noi. De aia ma tot plangeam dincolo, remember? Si, ca si tine, aveam impresia ca numai eu nu stiu cum sa culc copilul in 30 de minute sau cum sa iesim din casa repede etc. Si eu tb sa ii dau micul dejun dimineata si am observat ca trebuie sa o trezesc cu o ora jumate inainte de ora de ajungere la gradinita, mai repede nu reusim iesitul din casa nicicum. Iar eu ma trezesc cu 45 de minute inaintea ei...

magda spunea...

La multi ani, Santiago, cu ocazia aniversarii simpatice !
Monis, :* .

Monis spunea...

Liliano, deci de la tine erau urmele alea maro inchis :)). Hai ca tu ai fata campioana si mare si deja (in mintea mea putina) cred ca e mai usor. Nu e, nu-i asa? :D

Cecilia, imi dau seama ca nu are legatura cochetaria cu intarzierile astea, pur si simplu asa functioneaza la varsta asta...

Monica, dupa ce ai scris tu am realizat ca de fapt si la noi se intampla si a devenit acuta treaba saptamana trecuta, unde am si avut si eu o stare foarte proasta, care a accentuat totul. Deci te trezesti pe la 5am, huh?

Magda, iti foarte multumesc, o sa mai incerc la 3 ani, 3 luni, 3 saptamani si 3 zile, poate-mi iese mai bine :))

Multumesc mult ca ati "marturisit". It helped!
l-) :)>-

copiicuochidepoveste spunea...

Uuuf, nu esti singura! Eu nu pot scapa de sentimentul ca sunt o mamă groaznică. Cand trece stresul stiu ca totul nu are nici o legatura cu copilul sau cum ma vad eu. Sunt doar circumstantele. Si eu nu le mai pot face fata celor care STIU foarte bine ce trebuie sa fac eu cu copilul meu. :(
Ar trebui sa punem de-un grup de suport. :))
Anca

Monis spunea...

Anca, de suport secret :D. Te bagi?
Inteleg ce zici, eu de ex nu le fac fata celor care, in momentul in care ma plang de ceva doar ca sa ma plang, incep cu: "dar de ce nu faci nu stiu ce, dar ce nu...?" de imi vine sa dau cu ei de pamant. Asa ca imi cultiv cu mare atentie sociopatia :D

copiicuochidepoveste spunea...

Pe bune că mă bag! Că văd că singură nu reușesc să spun despre ce mă calcă pe nervi.
Promit solemn să nu dau sfaturi! :)
Anca

Ina Ina spunea...

un mic like... :)

Trimiteți un comentariu