numasu
La culcare, însoţitorul trebuie să-i cânte lui Santiago diverse cântecele. Nu sunt foarte multe cele pe care i le-am lălăit de-a lungul timpului, căci cântatul nu e printre calităţile mele. Ba chiar intră la defecte. Dar pe cele pe care le ştie, le denumeşte printr-un cuvânt cheie. Un cuvânt apărut de vreo 2 luni este "numasu". Deşi de obicei mă prind repejor ce vrea, numasu a rămas o vreme mister, până Dunga a descoperit că numasu este ciobanaşul, fie cel din "Povestea unui ciobănaş", fie cel din "Ciobănaşului îi place (românaşul ăsta e vără-su lui Moş Gerilă :D).
În seara asta mi-a cerut să-i cânt din nou cu numasu de mai multe ori şi, cum ştiam doar 2 versuri, l-am rugat pe Tati să cerceteze internetul mare să lungim cântecelul. Şi pentru că a comentat că "unde mioriţa zbiară..." :)) nu e vers de cântat, Iulian a decretat: Tati nani, Tati numasu, mama pa. Asa că Tati a ajuns sa culce şi copilul şi să cânte despre mioriţa zbierătoare :D:D:D.
5 comments:
Ce frumoase sunt cuvintele astea "pe jumatate". Care te trag parca de maneca si-ti spun ca nodul cu suflet care alearga si rade se face om mare. Daca nu ma invrednicesc si eu sa le notez pe ale lui N sigur se vor pierde, sunt multe si savuroase, plus cateva inventate.
e delicios Santiagul:x
Deci cu ciobanasul era smecheria sa doarma cun tati.... NOTAT
Cat despre cat e de delicios Iulian cred ca deja nu mai e cazul sa precizam. doamne cat sunt de dulci in inocenta si sinceritatea lor!
Da, sunt faine cuvintele astea, sunt ca un cod secret pe care numai cei ai casei il stiu. As vrea sa tina cat mai mult timp ca-mi place tare 8->
:)te cred si eu ca iti place! :)
Trimiteți un comentariu