lupili şi ursa

Deşi Santiago are încă un vocabular limitat, a început să se prindă de formele diverse şi deloc uşoare pe care le îmbracă vorbele în limba română. Aşa că acum, pe lângă faza de "două cuvinte" (cea din dezvoltarea limbajului la copii tratată pe larg de Piaget), copilul încearcă să formeze feminin / masculin şi plural la substantive. Ce iese... haz mare, ce să zic... :)
Astfel, "lupili" reprezintă "lupii", ursa este prietena ursului, zisă de noi ursoaica.

Santiago numară. Numără corect până la 10, deşi uneori îl mai sare pe 9. Şi numără diverse, existente sau inexistente. Când sunt câteva obiecte asemănătoare prin zona, cel mai adesea spune corect câte sunt dacă îl întreabă cineva.
Dacă mi-ar fi spus cineva acum jumate de an că la 2 ani şi puţin va face aşa ceva, i-aş fi râs în nas.

Santiago face propozitii. Deocamdată fără prepoziţii, deci cuvintele gravitează împreună în nişte construcţii amuzante şi, cel mai adesea, şocante pentru mine, neobişnuită cu... noul copil. Când mi-a spus acum vreo două săptămâni în drum spre grădiniţă că "tata, acasă, cama (camera), doame (doarme)", m-am holbat interzisă la el, de parcă ar fi început brusc să cânte operă. Sper să mă obişnuiesc repede cu noul lui stil de povestit, ca să nu creadă ca e ceva în neregulă cu el sau cu mine, dacă mă mai uit aşa bizar la el :).
A rămas cu câteva cuvinte de la începuturile vorbitului, care mie îmi sunt foarte dragi şi pe care nu-l încurajez să le schimbe :)
- panaii (pantalonii)
- fonoiul (telefonul)
- avoionul (avionul)
- placu (portocaliu, prieten cu dede, abatru, doşu, mao, ghi)
- mototanul este un cuvânt dispărut, înlocuit de banalul motan

Acum este foarte interesat de cititul pe litere. I-a arătat Tati cum se citesc cuvintele şi i-a şi scris câteva (mama, tata, Iulian) şi de atunci, pe unde zăreşte ceva scris, se apucă să silabisească, evident fara nici o legatură cu adevăratele litere :D, dar e extraodinar de fain să-l asculţi.

Şi îşi spune Liulian sau Lulian :X.