dunga
De dinainte de a începe să vorbească 'pe bune', adică pe la 2 ani fix, Santiago a denumit bunicii (care erau pe atunci în vizită la noi), Dungu şi Dunga. Cu ceva variaţiuni, începând cu Bungu, Bdungu, urmând rafinarea finală Dungu. Daca e vorba doar de unul din părinţii mei, denumirea generică e de Dungu. Daca e vorba de amândoi, atunci apare şi un fel de feminin, Dunga sau Danga.
Oricât a evoluat în rostit cuvinte, oricâte vorbe noi a învăţat copilul, Dungu şi Dunga au rămas peste timp neschimbate, alături de câteva alte cuvinte pe care eu pur şi simplu le ador şi le spun adesea cum le spune el, că mi se pare o perioadă care va dispărea foarte curând, aşa că o savurez cât pot.
După ce au plecat bunicii, Santiago a rămas cu bunica de la Bucureşti care a primit în mod automat denumirea "dungu/dunga alta". Uneori se mai numeşte şi "dunga Mnia", cum i-am explicat eu despre ea. Bunica "alta" face exerciţii de vorbire corectă cu copilul şi-l pune să repete după ea:
Bunica:
- Bu
Copilul:
- Bu
Bunica:
- Ni
Copilul:
- Ni
Bunica:
- Ca
Copilul:
- Ca
Bunica:
- Bunica!
Copilul triumfator:
- Dunghita! ;))
7 comments:
Dragul de el,ce simpatic e!
i love Santi !!!!!!
:))))
:-)) si noi faceam la fel cu al nostru. Incercam sa-l convingem sa zica "Buna" si desi "Bu" si "na" ieseau perfect, ba chiar cuvinte cu "B" in fata gen "bebe" iarasi ieseau grozav... Buna si Bunu nu ieseau :D. Acum macar s-au stabilizat si toti bunicii sunt "mama" si "tata" in timp ce noi, parintii, suntem "mami" si "tati". Ok si asa, ce putem spune :D.
:D:D:D
Zu Santiago stie cuvantul foarte bine, doar ca nu doreste sa-l foloseasca (spre marea mea satisfactie ;)), ca nu pot sa sufar pedagogia futila la nici o varsta)
Superb! Si la noi au aparut variatiuni la numele bunicii: de la Bu( care e deja nume in toata regula) la Binca( atunci cand povesteste despre ea) si, mai nou, Buaaaaa( cand o striga tare)
:))) Dunghita suna atat de frumos, totusi!
La noi bunicu' e Bubu de pe vremea lu' fii-mea. Si acum tot cartierul il striga Bubu, inclusiv vecinii. Si noi, evident ca tot Bubu ii spunem.
Iar buni(ca) este Tita. Asa poate Radu sa-i spuna si asa ii va ramane, in mod cert.
Si la noi, spus pe silabe iese corect cuvantul dar daca incearca sa spuna intreg cuvantul iese ceva ce numai cu translator din interior poate sa fie descifrat. Da' asa mi-e de drag de n-am cuvinte!
Trimiteți un comentariu