blog. blog?

Blog, jurnal, gânduri despre copilul meu. Şi pentru copilul meu. Pe când o fi mare, sa vadă ce părinte avea (celălalt părinte are gărgăunii lui pe alt blog). Sau pentru mine, să citesc la bătrâneţe ce părinte eram...
Ca să nu uit; în fiecare zi am impresia că ştiu ce a făcut copilul meu nou, dar iată că am uitat ce făcea acum 3-4 săptămâni deja... nu mai zic de ce făcea acum 2 luni. Parcă trăiesc şi eu ca şi el într-un prezent continuu. Dar e bine aşa. Poate asta e "carpe diem"...

Lasă că încep de aici şi o să am unde citi când uit... Santiago are azi 11 săptămâni şi face tot felul de lucruri. Oare cu care să încep? Mai bine să le înşirui şi poate le mai completez pe traseu:

- azi a descoperit că biciclatul din picioare pe covoraşul de joacă, pe o frunză foşnitoare este foarte distractiv, drept urmare a "piciorit" în acelaşi loc minute în şir...

- tot azi l-am surprins studiindu-şi un pumn, înainte de a şi-l repezi în gură

- cu mâinile în gura stă deja... de când oare?... cred că de câteva zile bune, dacă nu o săptămână chiar

- de 2 nopţi doarme de la 11 seara pana la 3-4 şi apoi somn iar pana la 9 dimineata. E un pui grozav.

- se uită şi la jucariile de pe salteluţa de joacă de o săptămână - două, dar încă nu întinde mânuţa spre ele. Cred că o va face curând. Azi se uită uşor contrariat la un rac mov. Şi usor cruciş. Şi eu m-aş uita la fel.

- de câteva zile, cam de la 10 săptămâni, a început să zămbească. Cel mai des pe măsuţa de înfăşat şi dacă nu vede vreo mamă sau vreun tată în cadru, situaţie în care începe să te studieze cu seriozitate maximă. Se uită în special la gură şi la ochi.
Ce stres am tot avut că nu zâmbeşte... acum tind să cred ca a fost foarte ocupat să facă alte lucruri, de exemplu să-şi ţină capul ridicat când stă pe burtică (înca de la 3 săptămâni)... pun pariu că mai întâi va merge şi abia apoi va vorbi :)

- în timp ce mă screm să-mi amintesc lucruri, el se screme pe canapea să se întoarcă pe burtă. Dar îl incurcă faptul că are mâna prinsă de umăr :)