jurnal cu primele boli si ultimele calatorii

Prima saptamana la gradinita a fost grozava. Speriata de toate povestile din jur, eram convinsa ca din prima zi copilul va veni acasa minim cu o viroza respiratorie si una intestinala. N-a fost asa. S-a pastrat pentru saptamana urmatoare :D. Ca sa nu fiu dizgratioasa pe spatiu mare, am sa spun doar ca, incepand din a doua saptamana de gradinita, timp 3 saptamani de zile a avut scaune proaste, fara sa para a avea vreun deranjament viral sau de alta natura. Adica el nu avea nici o treaba, era vesel si fericit ca de obicei. L-am infundat pana la refuz cu banane, orez, mar copt, branza de vaci, luate de 2 cate 1000. Juma de zi parea ok, apoi iar recidiva 2 zile. Iar o zi ok si 3 proaste si tot asa. Tot circul asta a fost rezultatul saptamanilor de greva (in care nu manca mai nimic, dar bea noptile lapte in prostie) si primele gustari de la gradinita, gradinita cea cu microbii ei cei noi.
In a treia saptamana de gradinita, a facut viroza. Doua zile de febra moderata, apoi cateva zile de tuse, probabil de la secretiile din nas, dar raceala a trecut destul de repede si fara mare chinuiala. Cu toate astea m-am pomenit dandu-i o gramada de piticuri (cum numeste Santiago picaturile): vit C si vit D, Protectis, apa de mare si colargol si in final am ajuns si la un sirop de tuse vreme de 3 zile. (Antitermic i-am dat doar de 2-3 ori, incercand sa las febra sa-si faca treaba ei de omorat microbii, atata vreme cat nu e foarte ridicata, nu urca cu repeziciune si copilul e in forma buna). Eu care evit sa-i dau medicamente de orice fel... ce sa zic...
Digestia s-a reglat incet-incet, pe masura ce copilul a inceput sa manance la gradinita si masa de pranz, care acasa a fost disparuta cu desavarsire timp de multe saptamani.
Relaxarea a durat o saptamana, caci de ieri Santiago are din nou febra, mai mare de data asta, acum si cu nas curgator si cu dispozitie usor modificata. Asa ca iar turnam piticuri de la capat si stam in casa. Si am spalat sandalutele cu care s-a plimbat acum doua zile in parc si le-am pus la uscat pe pervazul de unde se vad norii plumburii de toamna :(.



Saptamana trecuta am fost la gradinita si am pandit la usa salii de mese sa vad eu cu ochii mei cum mananca Santiago singur masa de pranz. Chiar manca, desi il ajuta educatoarea sa mai prinda cate ceva cu lingurita cu care pescuieste prin farfurie.

Am gasit si doua poze din we 24-25 sept, cand am dat o fuga prin Transfagarasan pana la Sibiu, we cu prima raceala si greva groaznica de mancare. Santiago macar a tras o joaca si a baut un ceai, eu m-am intors praf acasa si mi-am promis sa nu mai plec curand.