aniversare cu 3

Am promis (mie desigur) ca scriu macar de 3 ani, 3 luni, 3 saptamani si 3 zile ale Santiagului. Ca nu am timp sa scriu, e una, dar nu am talent de fapt sa povestesc ce face el. Pentru ca face cam tot ce fac copiii la varsta asta, evident mult mai misto si mult mai bine ca doar e copilul meu :)). Doar ca nu ma pricep eu la a povesti... Cert e ca Santiagul e foarte pasionat de scris, scrie cifrele una-ntr-una (nu stiu cum se scrie asta), umbla dupa el cu o agenda si un pix anume si face prezenta (e la gradinita pe post de educatoare, isi noteaza constiincios fiecare copil prezent pe care il striga si ridica mana pentru el), deci e pe activitati 'intelectuale' :D. Cu restul mai rar, cred ca i s-a acrit de toate de cand sta pe acasa. Acum are 10 zile de cand n-a iesit pe afara ca a tusit 4 saptamani pana a reusit si a facut si febra si acum stau cu antibioticul intr-o mana si tot astept de o saptamana sa depaseasca ceea ce eu sper ca e inca viroza. Deci nu ne-am intalnit cu alti copii cum mi-am propus eu, nici macar cu alti adulti, insa am fost surprinsa ca la a doua vizita la pediatru, a fost foarte cooperant, nu s-a mai ghemuit strans in bratele mele. Si la prima a fost ok, dar cand i-a lipit stetoscopul de spate a inceput sa planga si cred ca a fost vina mea ca nu i-am explicat destul de bine care va fi procedura. Apoi i-am luat analize de sange si a plans si acolo putin, dar nu s-a zbatut, nu a fost isteric si i-a trecut foarte repede. Ieri am vrut sa-i repet analizele de sange si i-am povestit care e treaba, cum nu vreau sa-i dau antibiotic decat daca e nevoie si a fost de acord, atat ca laboratorul se inchisese asa ca am amanat treaba.

In continuare am tendinta sa ignor faptul ca acum suntem 3 oameni in casa si imi amintesc asta cand imi da cate o replica ca o palma. Acum 2 zile am pierdut un cercel prin casa si i-am anuntat pe Tati si pe bunica sa mi-l caute. Pe Iulian l-am ignorat. Aseara mi-a intins cercelul si mi-a spus foarte sec: uite, mama, ti-am gasit cercelul...

Am pus mana aseara pe aparatul de fotografiat si am realizat ca nu i-am facut de 1 luna mai nici o poza si asta ma intristeaza, e ca si cum am ajuns sa consider firesc ca Iulian e copilul meu si nu senzational....

Astea sunt din decembrie, cam de cand a inceput sa stea la masuta lui sa scrie atat de patruns, de zici ca e in clasa a V a si are o multime de teme de facut.

A inceput sa nu mai vrea sa-si arate mutra la poze....

Dar cu toate astea uneori raspunde la rugamintile mele sa-mi zambeasca pentru un cadru...

 A devenit absolut pasionat de un joc de-al meu de pe PSP (poate pentru ca m-am jucat mult cu el cand eram gravida :D) si cred ca-l bantuie gandurile despre joc incontinuu, ca ma trezesc ca-mi spune 'din senin' cate ceva despre joc in cele mai neasteptate momente, desi tin accesul la psp f limitat la cateva minute pe zi... Dar ce sa ma astept cand e copilul a doi oameni care si-ar petrece viata jucandu-se... :D :D

Si poza asta e de ieri, bineinteles la eterna lui masuta, scriind cifre :)

Sa ne traiesti, sa ne traiesti, sa ne traiesti! vesel si plin de voie buna!

Ten years after

Tot noi, aceiasi, poate putin mai obositi, dar clar mai impliniti si rezonand mai bine impreuna.
La multi ani noua!

No, no picture available :).

aniversare

The sun is the same in a relative way but you're older,
Shorter of breath and one day closer to death.

Nu e vorba de sarbatorit in cele de mai sus, ci de mine care nu mi-am amintit azi toata ziua ca Santiago marcheaza 2 ani si jumatate. Every year is getting shorter never seem to find the time.
Sa ne traiasca!

[...]
Thought I'd something more to say. 

me and my son

Me at 37, Iulian at 2y, 4m, 2w and 4d.

4 in 3

Pe 19 martie 2009 aveam 33 de ani. Maine o sa am 37. Uite asa au trecut 4 ani in 3 :D.

In goana asta am reusit doar sa mai fac pe ici si colo cate un filmulet aiuristic cu copilul. Copil care creste si mai repede decat trece timpul :).

2 ani, 2 luni si 2 zile

misu

Am fost aseară la o petrecere de pitici foarte faină (Ralu, mulţumim de invitaţie!).



La plecare ne-am întâlnit în curte cu motanul casei, pe numele lui Mişu. Până acasă Santiago a repetat încontinuu o poveste despre mototanu Misu ;))

LE: Mototanu se mai numeşte şi motonanu

mini party

De ziua lui Santiago a fost tot o veselie. Cum e mereu in ultima vreme. S-a trezit ca de obicei,



a fost la gradinita, a tras un somn bun, s-a gatit si a asteptat invitatii:



S-a speriat putin cand toata lumea a cantat 'multi ani traiascaaaaa' si s-a cocotat in brate la bunica, dar apoi a trecut la atacul tortului alaturi de ceilalti piticuti.





Apoi pana seara a tot alergat si socializat cu musafirii. Dupa, a cazut frant.

2 ani

Cel mai bun lucru din viata noastra:




Sa ne traiesti copilut drag!

azi

Azi a iesit soarele. Dupa mai multe zile noroase, unele si cu ploaie. Insa plaja tot nu am prea putut face, ca deh, ardea prea tare. Asa ca am fugit in padurice, sa ne jucam:



PS - azi sarbatorim si 1 an si 8 luni. Cheers!

o alta aniversare

Am ramas destul de agatata in data de 2, de anul trecut cand sarbatoream cate inca o luna a Santiagului, asa ca azi am 'sarbatorit' 1 an si 7 luni.

Nu am poze sau filmulete de azi, dar am de zilele trecute. Si un link din lunile trecute :X. Pana se cocoata sus pe net filmuletele, ma duc sa dorm repede de tot. (Tot incerc sa dorm cat de cat in ritm cu copilul, ca de trezit in ritm cu el o fac in fiecare dimineata la 6.30 fara scapare :) ). Revin :D.

urari...

pentru Santiago si pentru toti copiii. de langa noi sau din noi :).
sa traim frumos!

de ziua mea

... am incercat o sedinta foto.




Revin cu rezultatele :D.

Un an cat o clipa

Sa ne traiesti copil drag!

9 months in, 9 months out

A implinit si 9 luni Santiagul mic. Si eu 9 luni de cand nu-l mai port in burta. Uneori imi lipseste. Dar imi amintesc la fiecare 3 secunde ca e in camera de alaturi sau in patut sau in spatele meu, lipaind cu manutzele pe jos :X.

El:



Eu:

juma de an

... nu stiu cand s-a dus, nu stiu cand s-a scurs...
Santiago e mare si mi se umple inima cand ma uit la el.

In 6 luni a adunat 2 dinti, 7.5 kile, un milion de feluri de zambete si a inceput timid sa stea in fundulet. Si e in continuare indragostit de san. Cand imi amintesc cum am venit acasa cu omuletul de 3 kile si cand ma uit acum la el... parca suntem altii... De fapt, suntem altii, care ne descoperim in fiecare zi :)

Sa ne traiesti!

35

Şi am făcut şi 35 de ani. Am şi copil. La revedere!




E genial să ai prieteni.






Care au idei de genul hai să ne mutăm într-un soi de mare familie, în care să împărţim sarcinile... cei care au afinităţi la copii, să aibă grijă de ei, cei care nu, nu. Nu ştiu de ce n-am face asta. Sau ştiu: cred că ne lipseşte un guru :D

aniversăm...

... 4 luni.
Patru luni în care nu ştiu ce-am făcut exact. Senzaţia stranie este că nu am făcut nimic. Nimic înafară de alăptat, plimbat copilul în diverse poziţii prin casă, schimbat, culcat, culcat din nou a treia oară, spălat hăinuţe mici-mici - când ai primul copil, descoperi cu stupoare că în maşina ta de spălat în care mergeau 10 tricouri, 2 blugi şi 5 sosete, încap acum minim 20 de salopeţele cu picioruş, body-uri în număr nesfârşit, pantaloni în miniatură, prosopele mari şi mici şi multe alte lucruri atât de mărunte... - întins toate cele de mai sus la uscat, urmate de călcat şi strânsul lor (asta e altă poveste, că fiind aşa de mici nici nu ştii să le împătureşti, senzaţia fiind că sunt deja împăturite) şi multe alte lucruri care ţin de viaţa de zi cu zi.

Dar în timp ce eu nu am făcut nimic, copilul Santiago a crescut. Şi acum îmi pare că aşa a fost dintotdeauna. Vremurile când era cât un ghemotoc s-au estompat, când mă uit acum cum râde în hohote, cum şi-a descoperit vocea cu care exersează zilnic în reprize şi face diverse mutre când e săltat în fund şi vede lucrurile dintr-o perspectivă nouă...

Şi parcă văd ca în timp ce eu stau afundată în autocompătimirea asta de doi lei cum că nu fac nimic, copilul meu o va lua încet la picior prin casă şi mă va striga din camera de dincolo să-mi arate cine-ştie-ce descoperire.
Mă duc să stau cu el să nu mă ia prin suprindere :)