Pages

6 comments

promotie la bac

Am o cunostinta a carui copil a picat bacul din vara si azi a avut sesiunea II. Copilului i-a zis un prof ca daca da 100 de euro, poate promova. Bon, nimic nou. Dar: copilul trebuie sa adune 10 colegi care sa dea fiecare 100 de euro si atunci pentru el, al-11-lea, e gratuit.
WTF?!?!?

0 comments

c(r)a c(r)a

Asta nu sunt eu vorbind despre copil (desi as putea fi :D), ci Santiago care imita niste ciori certarete pe care le-a auzit azi in parc. Deci are R in vocabular. Ieeeeii. Pe langa r-ul mic si rulat in cerul gurii, am descoperit ca stie si ceva L-uri, de care il suspectam ca duce lipsa, auzindu-l vorbind la telefon cu "ao". Dintr-o joaca a inceput sa spuna "lalo". Deci are si l-uri suficiente :).

Si de ieri / azi "bade" a cam incetat sa mai insemne baloane si numeste - cam de 457 de ori pe zi - barierele de care este pur si simplu indragostit. A primit aseara de la prietenul Pache un aeroport de jucarie, care are si o bariera mica. Dimineata cand a aparut la noi in camera, initial s-a urcat in pat unde s-a zvarcolit cateva minute, apoi a coborat la jucarii si a fost foarte incantat de aeroport. Vreo 10 minute :D. Pe bariera n-a sesizat-o. Dupa o vreme n-am mai rezistat de curiozitate si i-am aratat-o. Pur si simplu parca nu-i venea sa creada. Daca ar fi stiut cum, cu siguranta ar fi topait. A rotit-o in fel si chip, din 10 in 10 secunde mi-o arata, se ridica in picioare si apoi iar se aseza si mai rotea putin minunea. Si peste zi mi-a tot spus de ea, chiar si cand nu era in fata jucariei.
:X

2 comments

Santiago inainte de gradinita

Inainte de marea confruntare cu gradinita, Santiago-i cam asa la inventar:

- intr-o zi a scos din portofelul meu un card si l-a intins vanzatoarei de la supermarket
- acum cateva zile i-a intins functionarei de la banca un card, dupa ce a vazut ca ea mi-a dat mie unul
- incearca sa stea picior peste picior, umbla prin casa cu mainile in solduri sau cu ele la spate, foarte serios si patruns
- circula prin casa vorbind la telefon, gesticuland, povestind si razand artificial, dar daca aude pe cineva pe speaker surade rusinat si nu mai scoate nici o vorbulita
- daca e luat in brate cand urcam in lift de la parter, apasa fara greseala pe etajul 9
- recunoaste din toata parcarea masina noastra, ba si alte masini aceeasi marca si mi le arata, chiar daca nu au aceeasi culoare
- uneori reuseste sa deschida usa la masina, se urca singur cu mari eforturi in scaunul de masina unde asteapta nerabdator sa-i fie legate centurile si sa plecam
- apasa pe butonul de la usile din fata ale masinii, de unde a vazut ca se poate descuia masina
- acum o saptamana m-a luat de mana si m-a tras inspre (penibila, mizerabila) taraba cu jucarii din parc si mi-a zis: pfiu, pfiu.
[Si am facut greseala sa-i cumpar baloane de sapun de la care a facut crize cu tipete si urlete cam 3 zile la rand, pana am inceput sa-i spun ca nu mai mergem sa cumparam si nici nu facem bade(baloane), pentru ca se supara, asa ca o sa facem cand va fi mai mare. Nu stiu cum precis, pare sa functioneze foarte bine. Chiar si cand a descoperit in casa locul unde ascunsesem recipientele si le-a primit, a acceptat ca nu le desfac, pentru ca nu facem bade, pentru ca se supara... Mai mult de explicatia sincera, nu m-am priceput sa-i ofer, dar iata ca merge si asa. Sau poate tocmai asa.]
- a inceput sa plimbe o jucarie trasa de sfoara prin casa
- a inceput din proprie initiativa sa introduca cuburi prin forme, evident cel mai bine descurcandu-se cu cele rotunde. Oricum, nu pare sa aiba treaba cu culorile, cat cu forma in sine.
- este tot mai pasionat de bariere; a descoperit unele la parcarea de langa Guvern, alta la intrarea de la spitalul de pe drumul catre parc, o alta aproape de piata. Azi a sesizat si niste stalpi mici, pusi prin drum, pentru ca au autocolant cu rosu si alb ca si barierele. To do: de cumparat ceva jucarie care sa contina si bariera.
- este tot mai pasionat de avioane, se uita des pe cer sa descopere vreo unul si este extrem de incantat cand reuseste. Am tot mai putine dubii legate de acuitatea lui vizuala, pentru ca azi mi-a aratat un avion care decola si pe care abia il vedeam eu.
- a inceput sa repete cate o silaba din cuvintele pe care le aude la noi (po este porumb spre exemplu) si la unele cuvinte interesante se straduieste mai mult
- daca il intrebi de vreun animal sau pasare, ti le arata intr-o carte de-a lui (asta e ceva nou, poate ca stia de mai de mult, dar eu am dormit pe mine si nu am exersat asta cu el)
- are jocuri preferate si majoritatea sunt jucate cu Tati. Jocurile au reguli deja, de ex la jocul cu aruncatul ghindei trebuie ca Tati sa stea cat mai lipit de usa de la baie si sa arunce ghinda prin tot holul...
- a avut cateva zile la intoarcerea din vacanta, in care m-a pus si pe mine sa cant la chitara, dar acum ii este clar ca numai Tati e cantaret (si asta fara ca eu sa ma fi facut de ras in fata lui)
- canta si el cu mine "cucule, pasare sura" pe care l-a(m) invatat vara asta de la bunica
- are mancaruri preferate (supa cu galuste, orez cu lapte pana sta burtica sa-i crape, placinta cu branza dulce facuta de bunica) si a inceput sa puna iar mana pe fructe sa manance (la pepene il supara putin ca-i curge zeama pana la coate, de cand sta in scaunul de oameni mari)
- cand mergem pe afara ma intreaba de diverse lucruri si este foarte multumit cand ii explic who is who
- multi ma intreaba cati ani are si raman mirati cand le raspund ca are un an si 10 luni. Poate pentru ca e inalt (azi zicea doctorul ca are 89 cm, eu as paria pe un 87-88...) si pentru ca e extrem de sociabil (am refacut azi testul de pe http://autism.gamara.ro/portage/ si fara mirare, l-am gasit usor intarziat la limbaj si autoservire, insa foarte avansat la socializare si dezvoltare motorie - la socializare sare de varsta de 3 ani...)

Mai completez eu cate ceva pana incepe gradinita :)

2 comments

gradinita ce sta sa-nceapa

Am ales gradinita Santiagului, cu gand sa-l duc pana la 2 ani, 2 ani si ceva la program scurt si daca totul merge bine si copilului ii place, sa prelungim incet-incet. Am mai povestit eu de gradinita aici, dar de atunci parca mi-a mai venit inima la loc, pentru ca si copilul a crescut, si mama trebuie sa se intoarca in curand la serviciu si nu prea are de ales cu cine sa lase copilul, si gradinita aleasa pare mai inteligenta decat cea de care am povestit.
Am fost s-o vizitam prin iunie si nu mi s-a parut nimic care sa ma impiedice sa-i dam macar o sansa, toata lumea pare deschisa si vesela, au o curte mare (cu multe scari, a se vedea video de mai jos :D) in care copiii stau la soare cu mic cu mare, par cat de cat civilizati cu meniul (adica de ex. se straduiesc sa le dea carne de curcan si de vita, iar de pui numai o data pe saptamana, lucru care va fi important pentru cand vom ajunge la etapa de mancat la gradinita) si mi-au spus ca in zilele de inceput pot sta cu copilul, pana se acomodeaza macar putin.
Bon, sa vedem ce va iesi.
Desi am semnat contractul cu 1 septembrie, deja ma mananca remuscarile ca as putea sa mai tin Santiagul acasa, sper sa am inima sa-l las acolo si sper din tot sufletul sa se acomodeze si sa se simta cat mai bine...

In vizita la gradinita, in 7 iunie 2011:



Si pentru ca directoarea gradinitei m-a intrebat daca vreau contactul doctoritei homeopate (!) la care apeleaza mai multi parinti, in ideea unei cure de imunizare, am facut un mesleag de imunizare chiar la noi in bucatarie, format din suc de catina strecurat, pus cu miere din belsug. Inteleg ca peste 4-6 saptamani abia isi atinge potentialul maxim (asta din surse neprobate... ceva matusi :D). Cat despre imunizare cu altceva nici nu poate fi vorba, atata vreme cat Santiago nu a fost niciodata bolnav (exceptand ceva boli ale copilariei, pe care le-am trecut la intamplate) si pana nu vedem efectele colectivitatii pe pielicica lui...


5 comments

raw Santiago

La bunici, Santiago a profitat din plin de oferta verii si a servit raw, fie direct din gradina, fie din cosuletele aduse din padure, fie chiar din padure.

Dintre toate, castigatoare detasate au fost fragutele, din care ar fi mancat si juma de kilogram daca i-as fi dat, desi erau usor acrisoare, insa, asa cum le stim, foarte parfumate.





Afinele nu au fost agreate, nu stiu pentru care motiv,



caci de culoare nu poate fi vorba, atata vreme cat Santiago a mancat coacaze negre pe care uneori le-a cules cu mana lui din tufa.
La fel, nu a putut fi lamurit ca zmeura este o mare delicatesa, iar coacaze rosii nu am gasit eu in gradina. In schimb i-au placut foarte mult agrisele, favoritele mele in copilarie.




Si intr-o zi, in excursie pe deal, a incercat singurel de pe un damb, o merisoara. Desi a scuipat-o, am apreciat initiativa, care la afine sau zmeura nu a existat.



Din pacate, anul asta am ratat sezonul de capsuni din gradina bunicii. Anul trecut am diversificat Santiagul din plin:



PS: Despre afine am aflat cu mare surpriza ca sunt destul de rare pe lumea asta - de aici. Ca sa nu mai zic despre agrise - iata. Iar despre merisoare nici macar nu prea exista date pe wiki....


0 comments

amintirile bat prezentul

Am folosit ieri cele 2 ore libere in care Santiago a plecat in parc cu bunica pentru a face putina ordine in boxa in care am carat acum 5 ani jumate de casa, in timp ce am renovat apartamentul. Multe lucruri am aruncat atunci si multe au ramas in boxa. Pe masura ca trece vremea, realizez ca puteam sa arunc de atunci totul, pentru ca daca nu stii ca ai anumite lucruri, e ca si cum nu le-ai avea. Iar sa treci din cand in cand pe acolo sa le inventariezi... exclus. Asa ca ieri am mai aruncat o tura, punand din nou la pastrare o serie pe care o voi arunca in anii urmatori.
Am terminat evaluand starea de sanatate a unei girafe gigantice de plus pe care a primit-o Tati cadou de la o fosta iubita. Daca ar fi prins-o si pe ea mucegaiul, ca pe multe alte obiecte de pe acolo, ajungea la gunoi, dar cum nu parea afectata, am decis s-o ambalez la loc si sa ies triumfala din norul de praf in care stateam deja de doua ore. In momentul in care am asezat-o in lada-domiciliu, cumva mi-a zburat pe jos telefonul care statea intr-un loc sigur pe un dulap de langa mine. Pot sa jur ca afurisita de girafa a intins o laba pe la spatele meu si mi-a trantit frumosul si aproape noul telefon de ciment. Rezultat:



:(:(:(:(:(:(:(:(:(:(:(:(:(:(:(:(:(:(

Acum e intr-un fel de coma si umbla asa, cu capul spart, tinut laolalta numai de folia protectoare pe care i-am pus-o intr-un moment de inspiratie.

0 comments

cuvinte noi si interjectii

ba-de = baloane - cam cel mai prezent cuvânt, având în vedere importanţa baloanelor de săpun în viaţa Iulianului
bacă = bancă
boabe = boabe
Babi = Gabi - nu ştiu cine e Gabi, de fapt nu e nimeni în viaţa noastră, e doar un cuvânt
Pache / Pachei / Pate / Patei = Matei, cel mai tânăr din cei 3
aaieş = Rareş
ciu / haciu = hapciu
ba = banana
ba = baie
du = duş
ao = alo
baibai = bye bye
tu = two (de la o jucarie ce le zice pe engleză)
tei = trei
gaca = gata (noutate de azi)


*a se observa prezenţa marcantă a cuvintelor cu B :D


Animale, păsări, târâtoare :): vaca, oaia, lupul, tigrul, şarpele, broasca, raţa, crocodilul, cucul, cocoşul, gaina, calul...
to be continued...

5 comments

stiati ca...? (despre RATB)

... toate masinile noi de pe traseele RATB au un sistem de acces pentru persoanele cu handicap, batrani, fumei cu plozi in carucioare etc...? Nimic nou pana aici, toata lumea stie. Doar ca faptul ca sunt accesibilizate nu inseamna doar ca nu au trepte ca Domul din Milano. Stiati ca la usa din mijloc exista o "sistema" care face ca masina sa se incline si sa-si apropie elegant podeaua de trotuarul pe care te afli cu caruciorul si nu mai este nevoie sa te cateri cu copilul in autobuz ca o matza manata de nevoi de supravietuire??
Daca altii stiau, eu nu stiam. Si am aflat asta pe o cursa 282, in care am urcat cu gura absolut cascata de minunea care tocmai se inclinase in fata noastra. Si asta n-a fost tot: cum am urcat, soferul a tunat in microfonul lui preluat de multe difuzoare din autobuz: "Va rog sa faceti loc doamnei cu caruciorul!" catre babutele si mosuletii care stau invariabil ciotca in usa, ca ei "coboara la prima". Deja imi venea sa fug din lumina reflectoarelor, obisnuita sa fiu de obicei abuzata in relatia cu transportul public bucurestean si nicidecum tratata ca o fiinta umana.... Soferul a pus cireasa pe calatoria din ziua aceea, lasand platforma si cand am coborat in statie.
Deci nu e complicat sa te holbezi in oglinda sa vezi daca nu cumva ar fi cineva pe acolo care ar avea nevoie de tehnica moderna, achizitionata din bani publici si pe care tu, ca sofer, o ai la distanta de... un buton.
Stiati ca de 1 an si jumatate merg aproape zilnic cu autobuzul (urc doar o statie ca sa petrec mai putin timp pe strada si mai mult in parc) si ca in tot timpul acesta am vazut minunea doar de 2 ori? Sa fie oare la reparat cele 2 autobuze care au "puteri" de-astea? :-/

8 comments

un we ca pe vremuri

Adica relaxat, plin de soare, apa, nisip, vant, pescarusi. Plus un copil, relaxat si el. Nu am mai avut asa we de vreo 2 ani incoace si tot visam la el. Iata ca a venit!
Am ajuns vineri seara la 2 Mai, iar Iulian s-a simtit din prima clipa ca acasa; a batut incantat curtea umbroasa, unde si statuse cele 3 ore in masina*, legat regulamentar in scaunelul sau, a dat noroc cu toata lumea si a povestit cu gazdele si cu ceilalti turisti si abia l-am pus la somn mult dupa ora lui obisnuita.
Sambata am plecat in locurile bulgaresti pustii, unde ne faceam veacul cand umblam dezlegati in mai toate week-end-urile calduroase din anii fara Iulian si am avut marea surpriza sa vedem Santiagul calcand descult pe nisip. Premiera mondiala, neasteptata macar inca 1-2 ani de acum incolo. Desi initial a stat prin bratele noastre, a indraznit la un moment dat sa plece cu Tati de mana sa exploreze locul si a ajuns chiar pana la apa.





Ba a gasit si o fetita cu care s-a jucat, nemaipasandu-i ca are nisip si in albul ochilor. (Nisipul s-a lipit cu sarg de crema de soare pe care am folosit-o si noi abia a doua oara anul asta - multumim Criticomamica pentru articolul despre produsele de gen!)



La pranz am poposit la un loc drag,



unde Santiago s-a jucat bine, iar noi am mancat bine:





Ieri marea era usor infuriata de vantul puternic ce batea din larg, asa ca ne-am multumit sa facem doar poze, baie la anul de acum :). Plaja era neatinsa de picior de om si puteai numara linistit nisipul de pe ea...










Trecem sub semitacere ca Santiago e intr-un fel de greva foamei si ca a fost suparat sambata dupa somnul de pranz, din care s-a trezit plangand si a tot bazait, inclusiv pe plaja. S-a dispus abia in golfulet, unde am petrecut asa cum am visat, adica noi doi la o bere, privind copilul care se juca printre corturi, copii, caini si imaginandu-ne cum anul viitor, unul din corturi va fi al nostru :).












*pe drumul catre 2 Mai am incercat noua bucatica de autostrada, de la Murfatlar la Agigea si avem asa: 280 km, timp 3 ore (juma de ora prin Bucuresti). Inapoi am venit pe Negru Voda, drum de drag, 310 km, timp 3,5 ore, la fel, jumatate de ora pierduta prin Bucuresti. Probabil cand va fi autostrada gata cu totul, drumul prin Dobrogea calda si pustie va ramane numai si numai de dor...

2 comments

intalnire cu o vaca

Pentru ca Santiago traverseaza o perioada de criza intrupata de baloanele de sapun, mi-e greu sa scriu despre prezent, asa ca profit sa termin cu povestile de vara.


Intr-una din seri, am ajuns s-o vedem la figura pe vaca ce-ti face vacanta de vara la noi pe deal.



Iulian a fost nemaipomenit de incantat si, ca de obicei in relatia cu animalele, fara nici o teama: s-a dus la ea (dupa ce s-a terminat cu mulsul), i-a bagat degetele in bot, a tras-o putin de urechi si cine stie ce planuri ar mai fi avut, daca vaca nu ar fi fost coplesita de atata atentie si grabita sa se retraga. L-a retras si pe Santiago stapanul vacii, pentru ca statul in spatele unui animal dotat cu copite este interzis in viata la tara.





La final a ajutat la strecuratul laptelui si apoi dus cam pe sus acasa, ca avea in plan sa petreaca noaptea prin imas...



Pozele sunt de o calitate jalnica... combinatie de telefon, copil in miscare, grajd intunericos... Dar mie tot dragi mi-s.

2 comments

ce-am uitat

Novice intr-ale lepselor, cand am scris aici, am omis un amanunt esential, mult prea ocupata fiind de propria-mi fiinta si ale ei dorinte, si anume unde tre' sa mai ajunga ea, leapsa. Deci Bee, Anca, Dana, Ionela, Ralu', Frank (desi stiu ca unele ati mai primit-o intre timp) - you are so invited!
Si oricine mai trece pe aici, la fel!
:)

6 comments

leapsa cu 5

Gata, acum ca am terminat cu pozele din vacanta, sa trecem la lucruri serioase.
Imi place leapsa de la MoniQ, nu numai ca la ea (la leapsa) m-am tot gandit citind-o pe cea cu '10 lucruri ce ma fac fericita', dar si pentru ca este cu 5; mult mai interesant de ales... 10 este foarte generos, iti permite o lafaiala plina de relaxare, in 5 trebuie sa te aduni si contragi ca fiinta si sa fii foarte atent ce lasi pe dinafara celor 5...

Cele 5 sunt clare, ordinea nu mi s-a asezat inca...

1. Concert Pink Floyd. Asta n-o sa se prea intample. Iar la concertul cu Waters din turneul de anul asta n-am mers pentru ca. Initial, cand erau bilete, Santiago era alaptat iar intarcarea era o poveste dintr-un viitor nedeslusit. Apoi cand poate ne-am fi hotarat si noi macar la o Budapesta, n-au mai fost bilete. Poate in 2012 in Australia? :D. Si poate "patim" ceva de felul asta...

2. Timp. Sa invat cumva sa am timp, sa mi-l fac, sa mi-l creez... sau poate sa-l caut undeva. Pentru orice, pentru nimic anume. Numai sa nu mai simt panica asta aproape zilnica, panica ce nu-mi da pace si-mi strica tot mai des starea de bine. Timp sa stau cu Santiago nesfarsit la un joc, nu sa-l intrerup ca eu am de facut ceva de neamanat prin casa, timp sa fac o ciorba fara sa alerg ca o gaina fara cap prin bucatarie (desi asta s-ar rezolva daca s-ar indeplini punctul 3 :D), timp sa scriu pe blog toate nescrisele, timp citesc si eu o carte [...] pana la timp sa mergem cu totii in fiecare weekend in alt loc, daca se poate de vineri pana luni :D si in vacante lungi, atat de lungi incat sa ne apuce dorul de mers la serviciu :)). Si apropos de serviciu, imi doresc enorm sa am timp, asta acum, in concediu. Cum va fi relatia mea cu timpul din toamna cand ma voi intoarce la munca, nici nu vreau sa ma gandesc.

3. Bucatareasa. Ei bine da, o bucatareasa mica si tacuta, care sa stea vesnic la mine in bucatarie si care sa faca tot ce nu am eu timp sa fac. Sau chef sa fac sau ce nu stiu cum sa fac. Daca se poate, sa si gandeasca cate putin in locul meu in materie de bucate. Desi nu am doua maini stangi (ba la multe lucruri ma pomenesc cu cate doua drepte), bucataria este spatiul din casa in care nu ma misc natural. Imi trebuie o zi sa ma gandesc ce sa gatesc, apoi inca una sa fac cumparaturi, inca una sa gatesc si abia apoi una ca sa mananc. Ok, toata asta se intampla si de la relatia mea cam deteriorata cu timpul, insa treaba cu gatitul nu e faza mea. Daca e cineva care cunoaste asa ceva, angajez!

4. Sa ma trezesc intr-o dimineata langa Tati si el sa-mi spuna: hai sa emigram din Romania! Si chiar daca nu am face-o pana la urma, macar sa putem visa impreuna la asta.

5. Casa pe pamant, plus curte. Daca e sa fie, sa fie aici in sud, unde sa-i creasca in spate un cires frate cu un visin. Si multe altele ce nu cresc acolo unde am eu pamant si unde ar fi atat de simplu sa construim ceva. Si unde n-o facem pentru ca de acolo sunt 500 de km pana la capitala unde (ni se pare ca) ne este rostul. Si in curtea careia Santiago sa stea afara nesfarsit, fara mine cu ceasul agatat de mana ca e ora de intrat in casa. Cu caini si pisici. Si cine s-o mai aciua.
LE: Casa poate fi si pe pamant... olandez sa zicem :d. A, si in Austria am vazut niste sate... E drept ca singura lor preocupare acolo parea sa fie taiatul viei la fel de lunga ca a vecinului, dar promit sa nu ma plang de detalii de astea.

0 comments