fara multe vorbe

Santiago vorbeste.
Repeta de toate, pe unele le recunoaste, pe altele le inventeaza, pe unele le numara... vorbeste :X. Face cuvinte. Babaie cand merge la baie, susunan cand e vorba de covrigi cu susan.
Se incheie o mare etapa, cea a nevorbitului. Copilul vorbitor e o noutate la care ma adaptez cu fiecare cuvant.

Santiago a invins viroza atipica. Febra de la 37 pana la 39.8 timp de 4 zile. Vedeam umbra antibioticului cum ne intuneca zilele, desi hemoleucograma zicea ca e infectie virala. Dar bacteria cea rea ar fi putut lovi oricand dupa viroza. Dupa cele 4 zile, o zi pauza. A doua zi 38, o singura data. Peste inca 24 de ore iar 38. Imi venea sa arunc cu termometrul in luna. Am trimis copilul la gradinita, ca sa nu mai zgarie peretii in casa si a tras biletul castigator. Orice a avut, nu mai are.

Santiago urca scarile si le coboara fara ajutor, plateste cu banii la magazin, asteapta la semafor, canta, coloreaza.
La gradinita mananca singur (am vazut eu cu ochii mei), acasa mananca doar servit de mine. La pranz la gradinita mananca doua feluri. Acasa putin spre deloc. La gradinita face pipi la olita (asta doar mi s-a povestit), acasa daca incep sa-l dezbrac sa-l pun pe olita tipa si fuge. Refuza complet iaurtul pe care pana mai ieri si-l scotea singur din frigider si il gaurea cu dintii ca sa-l bea. Bea lapte in prostie, isi scoate singur sticla din frigider, paharul din dulap si servetel. Si imi spune sa pun in ibric sa incalzesc. Incalzitul este un cuvant pe care inca nu am reusit sa-l transcriu fonetic. Se trezeste noaptea si vrea lapte. Somnul meu e frant. Asa si eu.

Mama de Santiago a facut ordine in hainele de serviciu. Unele camasi au murit de singuratate dupa ce n-au fost purtate (sau atinse macar) din primavara lui 2009, s-au ingalbenit pe umerase si au oftat trist cand au fost puse la gunoi.

Mama si Tati de Santiago cauta casa la curte. Unde sa-si intinda odrasla la soare si neuronii la umbra. Aia a aparut. Acum cauta si mai tare un cumparator pentru ce ar putea vinde. Daca il cunoasteti, aveti recunostinta noastra vesnica. Ne vom gandi la cei care ne-au ajutat stand intinsi la umbra, in sezlong. Sau in iarba, cum preferati.

Mama si Tati de Santiago pleaca maine pentru 2 zile de netezit nervii la munte. Poate pana se intorc, le cumpara cineva ce vor sa vanda.