de toate in viteza

De cate ori vine mama la noi, imi spun ca voi avea o gramada de timp sa fac, sa dreg, sa rezolv. In mod paradoxal, imi pare ca am si mai putin timp...
Asa ca "viteza" it's my middle name.

Miercuri Santiago i-a dat inainte cu febra, asa ca dupa somnul de pranz, l-am inhatat de o aripa si am plecat la Medlife sa luam o hemoleucograma, sa vedem cum contraatacam, de e cazul. Am ajuns lesinata de caldura acolo, cu copilul fierbinte in sling; stand mereu in casa am pierdut momentul in care s-a intors toamna pe afara. La recoltare copilul a fost extrem de curajos, s-a uitat foarte atent la toate operatiunile si a plans putin, dar si-a revenit repede, caci afara a avut de joaca cu cele doua bariere din curte. Ne-am plimbat cu tramvaiul (masina in service, acolo unde ii sade bine masinii sa stea), am cautat porumbei in spatele blocului, iar cand s-au aprins becuuuu' - e pasionat de stalpii de iluminat de pe strada, am plecat acasa. In doua ore, hop rezultatele de la analize, mai toate colorate in rosu. Dar macar leucocitele erau bune, deci e doar viroza. Uf! Continuam sa asteptam. Sa treaca. Noaptea, Santiago a bagat somn lung de la 11 la 6, apoi pana la 8, la noi in pat, fara febra sau alte necazuri.

Ne-am trezit cu bdungu nona (bunicul / bunica de la Dorna) si Santiago a intrat intr-un soi de vrie care l-a tinut aproape toata ziua. Nu stiu cat a inteles ce i-am tot repetat zilele trecute, ca vine bunica de la Dorna etc etc si cat si-a amintit, dar cand au aparut in carne si oase s-a bucurat foarte tare. Si si-a intrat in ritm cu ei instantaneu. I-a luat la joaca, le-a aratat carti si jucarii si la pranz a luat-o pe bunica de mana in drum spre somn. Ceea ce ma face sa cred ca-si aminteste perfect de ei. Toata ziua i-a strigat prin casa, cum disparea unul din ei, incepea: bdunguuuu, bdunguuu. La cat de incantat este, m-a trecut deja un fior gandindu-ma cum va fi cand vor pleca acasa la ei...

Noaptea care a trecut a fost aiurita rau, copilul care s-a culcat linistit cu bunica a reusit performanta ca pana la 3 dimineata sa se trezeasca de 7 (!!!) ori, iar de la 3 la 5 sa stea cu ochii pe pereti. La 8 era fresh. Eu nu.

La pranz m-am mai binedispus putin, ca am primit pachetelul cu bunatati de la Herbine si apoi am ridicat masina din service. Masina arata foarte bine dupa revopsire, dar a ramas cu oglinzile nefacute din motive obscure. Ieri ma plangeam ca asigurarile sunt scumpe. Azi cand mi-au spus cei de la service costul total, m-am gandit ca nu e asa scumpa asigurarea after all. Reparatia a fost 6.800 de lei... Iar pe drumul spre casa m-am intalnit cu o prietena care se gandeste sa se lase de munca (lunga si relativ inutila) de la birou si sa se lanseze pe cont propriu. Si mi-a dat o idee despre care este enorm de devreme sa vorbesc, dar la care ma gandesc destul de incantata.

Pe langa toate astea, Santiago a inceput de 2 zile sa repete foarte multe cuvinte dupa noi, pe unele le stie, pe altele abia le incearca. Unele ies teribil de comice. Ma abtin cu greu sa nu rad si sa nu repet ca papagalul ceva ce zice.

A prins drag mare de buuuu si de iaioooo. Pleaca prin casa cu papucii nostri in picioare, ba chiar probeaza si cizmele de motor ale lui Tati.



Creste vazand cu ochii ca timpul zboara ca nebunul.



Si are 38 in continuare. A patra zi. Maine trebuie sa treaca. Am zis!