proiectul gradinita - zilele 2+3

Prima zi a fost cea mai buna. Apoi si noutatea a disparut putin si Iulian a intrat intr-o faza mai putin prietenoasa, cred ca independent de mersul la gradinita (sau eu una asa sper).
Paranteza patrata: aparent incep anii teribili, cu nemultumiri legate de nu stiu ce, cu refuzuri, cu putina greva a foamei. Imi doresc tare sa trecem usor peste perioada asta, sa am rabdarea pe care mi-am descoperit-o anul trecut si care in ultima vreme scartie putin :(.
Revenind la gradinita noastra, in a 2 a zi s-a jucat putin cu ceva jucarii,



apoi la micul dejun n-a mancat, dar a baut ceaiul singurel. N-a mancat poate si pentru ca a primit tartinuta cu magiun de prune, din care am incercat si eu sa-i dau, facut de bunica fara nici un fel de zahar, si nu a fost deloc incantat (nota: aparent gemul este facut in gradinita, in bucataria proprie, punct + pentru gradinita). Nici ceai nu i-am dat niciodata, dar pe ala l-a baut. Am cerut si eu sa gust si mi-au clantanit putin dintii pentru ca era cam dulce, dar macar era indulcit cu miere, alt punct + pentru aceeasi gradinita). Cand am citit de o mama de la Iasi care a dus fetita la o cresa unde primesc desert rahat, mi-a fost putin jena de pretentiile mele cu mierea etc :). Dar ma intreb si eu ca netoata, de ce ai cumpara ca gradinita rahat pentru desert, cand prunele sunt 1-2 lei / kg sau merele sau multe alte lucruri?!?! Mai ales la grupa de copii de 2-3 ani. Pur si simplu ma declar absurda: eu nu inteleg asa ceva in ruptul capului.



Dupa micul dejun au avut cateva activitati si cum l-am vazut acolo in mijlocul actiunii, am plecat afara in curte, de unde l-am auzit plangand dupa o vreme (educatoarea mi-e zis ca a sesizat la un moment dat usa inchisa la clasa si eu nicaieri).







Am intrat inapoi, chiar cand coborau sa iasa in curte, s-a veselit imediat si a iesit la joaca. In curte s-a tot invartit pe langa o casuta



din care, uitandu-se pe geam si gesticuland, a cazut fix in frunte si s-a dus de-a berbeleacul peste cap, sub privirile vigilente ale mele si a inca 2 educatoare... Sper sa am puterea sa accept genul asta de accidente si cand eu nu voi fi de fata si sa nu fiu tentata sa acuz pe nimeni de neglijenta. Pana la urma... sambata a cazut sub ochii mei si ai lui Tati de o treapta si si-a ciobit un dintisor din fata :(, dar cum ar fi fost sa fi venit asa de la gradinita?

Apoi, profitand de faptul ca una din educatoare l-a atras intr-o actiune ce implica lopatele si nisip, i-am spus ca il las pentru o jumatate de ora acolo, ma duc la cumparaturi si ma intorc repede. Era vesel cand m-am intors, am mai dat o tura prin gradinita unde ne-am intalnit cu cea care va fi educatoarea de la grupa lui, am povestit putin si am plecat la joaca si somn (somnul a fost foarte putin reusit, intrerupt de plansete din "acelea").


Azi, dupa we petrecut la mare, am ajuns la gradinita cu un copil cam marait, nimic nu-i trebuia, totul il facea sa maraie, eram si eu cam nauca de la lipsa de somn din ultimele... 24 de luni :D, am stat 45 de minute cu el, incercand sa-l desprind de mine sa se joace cu ceva si explicandu-i ca ma intorc dupa ce termin nu stiu ce... pana la urma am plecat cu indicatii super precise ca daca plange si nu se opreste repede sa ma sune (oricum il stiu cum arata dupa ce a plans mult, asa ca sansele sa ma minta educatoarea sunt mici :D). M-am intors dupa 2 ore in care la nimic altceva nu mi-a stat gandul :(:(, era in curte se uita la copii cum se joaca si mirosea a parfumul educatoarei care il tinuse destul de mult in brate... Cica a avut doua reprize de plans, nu foarte lungi, n-a mancat si nici n-a baut mare lucru, in rest mai mult a stat lipit de educatoare....

Mixed feelings, greu de povestit. Insa gandul ca ar trebui sa plec de acasa si sa-l las cu o bona (de unde bona aceea perfecta?!?!) cu care sa planga la fel sau altfel si asupra careia sa nu am absolut nici un control ma face sa merg cu incredere inainte. Si cand nu am incredere, tot inainte merg. Asa ca mai bine pun si increderea la bataie :).
Uf!