o luna de gradinita cu + si -

Mai sunt doua zile si Santiago aniverseaza prima luna petrecuta la gradinita. Totul e in regula. Cu exceptii.
Dupa prima perioada care a fost foarte grea pentru amandoi, lucrurile par a se fi asezat in ordine, intr-o ordine noua, dar totusi ordine. Dimineata ne imbracam, de obicei pe viteza caci daca nu suna ceasul, ne prinde si ora 8.45 dormind, si plecam spre graaaa. Este vesel si incantat cand ajungem, ceea ce e balsam pentru mintea mea ramasa cu ceva stresuri din primele zile. Isi cauta singur papuceii de interior in raftul de la intrare, apoi urca glont la clasa lui. Daca educatoarea e in alta sala, trage tare de mine sa mergem tot la clasa lui. Insa ramane si cu ea in alta sala daca e cazul, fara sa se supere. A inceput sa-si caute treaba imediat cum ajungem, asa ca de obicei plec rapid, pentru ca am vazut ca daca stau, incepe sa se necajeasca, i se asterne ca o umbra pe fata. Si asta e ultimul lucru pe care il vreau.
Santiago face regulile: a ramas in greva foamei cu pranzul, nici sa nu vada, nici sa n-auda. Asa ca am facut proba si l-am lasat la gradinita sa vad daca e interesat macar acolo de mancare. In prima zi a mancat doar supa, dar in ultimele 3 zile a mancat ambele feluri. Asa ca din octombrie va ramane zilnic la pranz acolo si-l voi lua acasa pentru somn. Decat sa fac eu mancare, sa ma enervez ca n-o mananca si el sa se culce cu burta goala, mai bine sa manance ceva acolo. Recunosc ca preocuparea gradinitei pentru meniurile zilnice m-a facut sa iau asa hotarare cu inima mai usoara decat as fi facut-o daca ar fi fost la o cresa de stat sau intr-un loc cu cine stie ce nebunii in meniu. Acum ramane sa vedem cum va sta treaba in weekend-uri cu mancarea de acasa...
Cand ajung la pranz, ma ia imediat de mana si e plecat pe scari sa mergem acasa. A renuntat si la plansul cu care ma intampina la inceput cand ma vedea, acum e vesel, ba in unele zile chiar imi arata cate ceva pe acolo, inainte sa coboram scarile. Jos se infiinteaza pe bancuta ca sa-si schimbe papucii, pe care apoi si-i pune singur in raft. In multe zile mai pierdem vremea pe langa gradinita, unde masoara trotuarele, imi arata masinile, avioanele, copacii si stiu ca alea sunt sigur zilele in care nu a iesit in curte la joaca in cursul diminetii. Pasul urmator de toamna, va fi si somnul la gradinita, dar mai avem pana acolo...
Acasa, de cand mananca cat de cat la pranz, doarme mai bine dupa masa, si parca si somnul de noapte s-a mai reglat. Ajunsese sa se trezeasca ba la 12, ba la 2, ba la 4, ba chiar si de 2 ori intr-o noapte ca sa bea lapte. Stiu sigur ca de foame se trezea, dar cum nu am gasit calea catre stomacul lui, m-am conformat, sperand in zile mai bune. Sper ca astea abia au inceput. Asta noapte de exemplu a dormit de la 9.30 pana la 5.30 fara pauza, desi seara a refuzat complet laptele la culcare. Asta de noutate, cand pana mai ieri plangea din momentul in care il scoteam din cada si pana se lipea de paharul de lapte cald. Si eu care am tot asteptat nauca sa se trezeasca pe la 12-1 ca sa ceara lapte... Dupa laptele de la 5.30 s-a foit de cateva ori intre noi in pat si a dormit somn lung si dulce pana la 8.45, cand am navalit catre gradinita.
De cand cu gradinita, Santiago face regulile si la jocuri, are preferinte clare cu cine se joaca si cu ce jucarii si se vad initiative noi. Si actiuni noi. Si multe cuvinte noi, dar care sunt majoritatea in stilul lui, adica prima silaba lungita din cuvant. A inceput brusc sa bage formele in forme, la una din jucarii le baga fara greseala, mai ezita la cele care au forme mai dubioase (inima) si / sau care nu au si contur colorat ca si forma. Pare sa aiba mai multa rabdare sa-i povestesti din carti (dimineata se uita plin de interes cu Tati intr-un SF :D). Intreaba despre toate lucrurile din jur si asteapta atent raspunsurile. Alearga mult mai repede si se arunca de la distanta in paturi. Se cocoata tot mai usor in tot felul de locuri. Daca e tinut de mana, a inceput sa coboare scarile cu pasi alternativi, nu doar cu dreptul inainte ca pana acum. Inainte de gradinita l-am invatat sa arate cati ani are si sa spuna 'doi" care la el a iesit 'due' si i-am numarat diverse lucruri, insa fara sa insist. Acum numara adesea prin casa, degete, jucarii sau te-miri-ce si-l aud 'tei, op, ziesi, paaa'. Stie ca in zilele in care e canapeaua ridicata si ordine prin casa :D vine femeia la curatenie si cand intra in casa o cauta si o striga 'Meee' (Meri). Stie ca la usile de langa noi stau vecini, iar cand arata usa noastra zice singur 'mama'. Intreaba mereu de 'tata' si e mare bucurie cand el vine seara acasa si incep amandoi o joaca dezlantuita. Umbrita doar de faptul ca Santiago arunca cu jucarii, desi sau tocmai pentru ca stie ca Tati se supara. Copilului nu pare sa-i pese...

Acu sa zic si ce nu-mi place la gradinita, dincolo de lucrurile care-mi plac:

- nu toata lumea isi pune cipici de plastic si bantuie cu papucii de pe strada pe scari si holuri. Si daca faci asta nici nu prea-ti atrage nimeni atentia.
- nu afiseaza zilnic meniul - ce-o fi asa greu nu inteleg... mie-mi pare infinit mai simplu decat sa le intrebe zeci de parinti zilnic ce urmeaza sa manance pruncii. Sau poate zecile de parinti interesati de asta sunt doar in mintea mea...
- nu fac rapoarte scrise despre ce face copilul zilnic si trebuie sa intreb eu ce a facut, cat a mancat, ce a baut etc etc etc.
- nu-i scot afara zilnic si nici macar in zilele extrem de insorite pentru ca au de facut activitati. Asta ma enerveaza cel mai rau, pentru ca la 2 ani asta ar trebui sa fie activitatea: joaca in aer liber. Cand o fi vremea de toamna / iarna n-or avea timp de activitati?
- mai plimba copiii de la o grupa la alta, daca vreo educatoare este foarte aglomerata si alta mai libera. Acu nu stiu daca e de bine sau nu, dar imi creeaza o impresie de usoara debandada.
- m-au intrebat daca am acces la xerox ca au nevoie de nu stiu ce pagini. WTF?!? e o gradinita particulara de multi bani, cum ar fi sa-si faca singuri materialele de care au nevoie si sa nu mai umble cu mici mismasuri ca acum 30 de ani?
- am impresia ca si la culcare mai schimba copiii intre paturi in functie de cati copilasi sunt prezenti in fiecare grupa, dar asta e doar o impresie pe care nu am verificat-o inca.

Cred ca mai am carcoteli, dar sunt mai marunte. In fine, cu astea se poate trai, nu cum nu se poate trai in conditiile de care scrie Zu sau in cele povestite de Luthien :(:(:(.