prima zi din restul... zilelor de gradinita

Na ca s-a intamplat si asta. Am fost prima zi la gradinita, impreuna, de mana. A fost cum m-am asteptat, adica bine, desi am avut ganduri multe si ceva stres in cap. Acum nu pot zice ca gata, totul e aranjat si copilul bate dimineata din picioare de nerabdare sa plece la gradinita :D. Insa inceputul a fost promitator si am mare incredere in Santiago ca o va duce minunat.

Am ajuns printr-un efort sustinut la ora 9, deci ne-a luat 1 ora si putin din caldura patului pana in poarta gradinitei. Probabil ca iarna e mai complicat din cauza hainelor si a jocului care ii va ocupa copilului din ce in ce mai mult timp pe masura ce va creste. Am intrat cu el intr-o grupa melanj, din copilasi mai mici si mai marisori, ca grupa de pitici-pitici inca nu e formata (momentan sunt 7-8 copii inscrisi, dar doar Santiago si inca un baietel putin mai mare erau prezenti) si am stat pe jos in spatele lui, incercand sa nu scot nici un sunet. S-a jucat putin cu ceva puzzle-uri de lemn, a cascat gura la ceilalti copii si mai ales la fetitele de cca 3 ani care erau foarte vorbarete (deja! :D), s-a dus ultimul la spalatul pe maini pentru micul dejun, si putin impins de mine de la spate si apoi a luat loc la p masuta cu alti 3 copii. A mancat si el o felie de paine cu branza ca toata lumea de pe care a smuls maslina si a tinut neaparat sa mi-o bage mie in gura. A fost singurul care a mancat din mana educatoarei, dar noh! era si cel mai mic de pe acolo. Apoi a baut un pahar de ceai despre care m-am dezmeticit abia o ora mai tarziu sa ma intreb daca nu cumva era cu zahar (sansele sa fi fost fara fiind probabil 1 la 100 :(). Dupa micul dejun au intrat iar in clasa pentru joaca, moment in care am ramas pe hol. Asta a fost momentul in care as fi putut varsa rauri de lacrimi, dar m-am gandit sa le pastrez pentru mai tarziu :D. A aparut dupa o vreme sa ma verifice daca sunt pe acolo si sa aprinda / stinga / aprinda... niste intrerupatoare de pe hol aflate la nivelul lui.



(pozele sunt arta fotografica cu telefonul vechi, caci telefonul cel cu capul spart de catre girafa e la doctor)

Cand au iesit afara cu totii, a plecat iar cu copiii si am ramas inauntru de unde il vedeam din cand in cand pe geam, plimbat de o educatoare in propria tricicleta cu care a vrut neaparat sa plece de acasa. Am stat aproape 1 ora, timp in care a plans doar o data si doar putin. Asta pentru ca incercase cineva sa-i ia tricicleta :D. Iar cand am iesit in curte si l-am chemat sa mergem acasa, a plecat inapoi in gradinita cu ceilalti copii, care se pregateau de pranz.



Pe drumul catre casa ne-am rasfatat cateva minute la o bariera, de unde am reusit sa-l desprind cu greu si cu promisiunea ca vom reveni (e clar ca nu mai am ce cauta cu el pe acolo daca nu am de gand sa si stau sa se joace o vreme).



Dupa pranz a dormit 3 ore si jumatate fara nici o trezire! (de obicei doarme 2 ore si jumatate - 3 cu 1-2 treziri) . Grea treaba mersul la gradinita.
Apoi s-a incaltat sa mergem afara la joaca: