regrete

Ieri a plecat patutul in care a dormit si crescut Santiago pret de 1 an.


----la 4 zile (6 noiembrie 2009) ---------------------------- la 4 luni si 1/2 (22 martie 2010)

Si unde s-a ridicat in picioare singurel.


----la 10 luni si 1/2 (20 sept 2010)---- o saptamana mai tarziu


La sfarsitul anului trecut l-a abandonat si a trecut la dormitul in canapeaua din camera lui. Asa ca l-am facut cadou mai departe catre un bebelus ce sta sa vie :).

Ma incearca un usor regret ca si perioada asta s-a sfarsit...

Un alt regret, de data asta deloc usor, a fost legat de vaccinurile cu care l-am chinuit ieri. S-a trezit din somnul de dupa masa extrem de vesel si de jucaus. Iar eu, in loc sa-l las sa-si vada de joaca si sa ma amestec si eu in ea, l-am imbracat si l-am dus la umplut de microbi :(:(:(. M-am simtit ingrozitor. Ingrozitor de vinovata. Ingrozitor de nepregatita sa fac alegeri pentru copilul meu. Ingrozitor de nepregatita sa traiesc cu alegerile pe care le fac. Intr-un singur cuvant: ingrozitor.
Dar azi e o alta zi si trebuie sa incerc sa trec peste ziua de ieri, sa ma bucur de ce am si de ce voi avea. Sa ma bucur de copilul vaccinat, care se va imbolnavi mai putin :-b.



edit 1: Am gasit pozele de cand am adus patutul acasa, in septembrie 2009.



edit 2: acum, ca am mai trecut peste ziua de ieri, mi-am amintit si ca am aflat la doctor inaltimea Santiagului, pe care si-o tinea secreta cu multa maiestrie :).
La 1 an si 2 luni si 3 zile :d are 81 cm, 10 kile si aproape jumate, 8 dinti si 3 masele. Si 1000 de idei :X.