in vizita la Ana

Duminica dupa masa, dupa somn, Tati lucreaza, ce se poate potrivi mai bine decat o vizita la o prietena draga? Recunosc ca planuim genul asta de intalniri de cand aveau copiii 6 luni, dar acum ce mai conteaza? Important este ca am spart gheata. Noi mamele, ca juniorii s-au descurcat de minune. Gheata a durat doar 3 minute, dar doar la Santiago care a stat ca o maimutica de pantalonii mei pana l-am dezbracat. In timpul asta, Ana astepta nerabdatoare in mijlocul camerei, anticipand jocul ce urma sa inceapa. Santiago s-a dezghetat si el repede, odata plantat in centrul unui univers nou, cu jucarii de lins, ros, muscat (Ana te rugam sa ne ierti pentru eventualul damage :">) si deodata timpul a inceput sa treaca foarte repede. Si a trebuit sa plecam. Dar trebuie neaparat sa repetam experienta. Mi se pare destul de restrictiva viata copilasului mereu doar cu mine prin casa / parc. Adica oricat de buna ar fi parerea mea despre mine :>, e clar ca nu am suficienta creativitate pentru cate lucruri este el dispus sa incerce / invete. Si mai nou nici rabdare parca nu mai am, dar asta trebuie sa se repare repejor - nu cred ca starea zen m-a parasit deja dupa primul an. Asa ca la lista de facut pe anul asta, urca puternic in clasament intalnirile Santiagului cu alti copii.

Din pacate poze in casa nu stiu sa fac, noroc cu mama Anei care a imortalizat cateva momente.



Eu am reusit doar un filmulet: