pitziano
M-am trezit dimineata cu Iulian care tot ii tragea cu pitziano. Si am tot incercat sa vad despre ce vorbeste... pizza, piano.. Apoi mi-a picat fisa ca aseara am facut traseul cu carti. Avem 12 carti cu pictori, 12 cu povesti Disney si 6 dintr-o colectie cu povesti clasice. Cu care am facut aproape 1 an de zile tot felul de trasee prin casa, de obicei zilnic, de mi se acrise sa le tot strang over and over. De deschis cartile, niciodata. Si nu zic de cele cu pictori, dar nici povestile nu-l intereseaza. Aseara si-a amintit de ele si am reluat activitatea atat de iubita in trecut. Dintre cartile cu pictori, o stia pe cea cu Monlisa :D, iar aseara i-am povestit din toate. Am inceput cu Van Gogh si i i-am prezentat pe toti, copilul repetand dupa mine foarte incantat, toate numele. Pe unele le-am si rasfoit, i-au placut copiii lui Tonitza si femeile lui Boticelli :D. Iar o parte din nume au fost retinute si probabil, macinate de creier in timpul somnului, de primul lucru pe care l-am auzit dimineata a fost... Pitziano :)
6 comments:
Ce mare s-a facut. Pupici si poate ne vedem intr-o zi cu soare.
Ce tare, i-au placut femeile lui Boticelli! :))Bravo, asa se dezvolta simtul artistic! Si ce poteca serpuita aveti! Parc-ar fi un drum prin munti!:))Pitziano cel mic, te pupam!
Aha, deci asta e drumul spre placerea lecturilor :)
Noi inca nu l-am descoperit dar poate ma inspir ;)
Pup Santiago cel amator de pitzieni :)
Multumim! :)
Ce fain! Uite la asta nu m-am gandit: sa facem poteci din carti! Noh, saru'mana! Maine ne distram!
Santiago a inventat asta acum 1 an si mai bine, nici mie nu mi-ar fi dat prin cap. Spor :)
Trimiteți un comentariu