Serbare de vara
Joia trecuta a fost serbarea de sfarsit de an de la gradinita, desi anul acolo nu se incheie propriu zis.
De cum am ajuns, Santiago mi-a comunicat ca el vrea la plimbare si n-a vrut nici sa intre, nici sa mearga la copii, nici nici. A stat la mine in brate, in sala unde se adunasera parintii si copiii, fara sa vrea macar sa intoarca privirea catre educatoare.
Copiii erau imbracati in costume, unele haioase, dar toate foarte calduroase si umblau haotic de colo colo. O educatoare incerca sa-i atraga spre o parte a scenei, promitandu-le bomboane :-& . M-am nimerit fix atunci langa directoare careia i-am comunicat consternarea mea vis-a-vis de asemenea enormitate si raspunsul a fost complementar: "ce vreti sa le spuna? la cei mari functioneaza!" No shit! x(
Unii parinti au intarziat, drept urmare in aiureala de acolo s-a adaugat plictiseala copiilor, pe langa caldura din costumele de plastic si plansetele unui sau altuia dintre pitici.
Urmarea a fost ca nici unul nu a vrut sa spuna nici o poezie si serbarea a fost un fiasco.
Santiago nu a dorit nici sa coboare din brate, nici sa faca altceva, singurul lucru comunicat fiind acela ca el vrea la plimbare. Ce-i drept, abia asteptam si eu sa plec de acolo.
Afara, s-a urcat plin de entuziasm pe motorul lui Tati, unde de atata incantare a uitat ca are pe cap antenele de greier, pe care in gradinita le-a aruncat la orice tentativa a mea de a i le monta :D.
Urmarea (sau poate nu, dar cum as putea sti?) este ca de vineri dimineata copilul imi tot repeta "nu mai vlei la ghidinita", iar azi s-a pus pe un urlat cand am vrut sa plec, ce a depasit orice stil de urlat din perioada de inceput de asta toamna. L-am auzit pana la masina cum striga dupa mine: mamaaaaaa, mamaaaaa. Ce fac eu de aici incolo oare? :(
De cum am ajuns, Santiago mi-a comunicat ca el vrea la plimbare si n-a vrut nici sa intre, nici sa mearga la copii, nici nici. A stat la mine in brate, in sala unde se adunasera parintii si copiii, fara sa vrea macar sa intoarca privirea catre educatoare.
Copiii erau imbracati in costume, unele haioase, dar toate foarte calduroase si umblau haotic de colo colo. O educatoare incerca sa-i atraga spre o parte a scenei, promitandu-le bomboane :-& . M-am nimerit fix atunci langa directoare careia i-am comunicat consternarea mea vis-a-vis de asemenea enormitate si raspunsul a fost complementar: "ce vreti sa le spuna? la cei mari functioneaza!" No shit! x(
Unii parinti au intarziat, drept urmare in aiureala de acolo s-a adaugat plictiseala copiilor, pe langa caldura din costumele de plastic si plansetele unui sau altuia dintre pitici.
Urmarea a fost ca nici unul nu a vrut sa spuna nici o poezie si serbarea a fost un fiasco.
Santiago nu a dorit nici sa coboare din brate, nici sa faca altceva, singurul lucru comunicat fiind acela ca el vrea la plimbare. Ce-i drept, abia asteptam si eu sa plec de acolo.
Afara, s-a urcat plin de entuziasm pe motorul lui Tati, unde de atata incantare a uitat ca are pe cap antenele de greier, pe care in gradinita le-a aruncat la orice tentativa a mea de a i le monta :D.
Urmarea (sau poate nu, dar cum as putea sti?) este ca de vineri dimineata copilul imi tot repeta "nu mai vlei la ghidinita", iar azi s-a pus pe un urlat cand am vrut sa plec, ce a depasit orice stil de urlat din perioada de inceput de asta toamna. L-am auzit pana la masina cum striga dupa mine: mamaaaaaa, mamaaaaa. Ce fac eu de aici incolo oare? :(
6 comments:
Mai, deci ce pot sa spun e ca imi plac mult mai mult ultimele poze decat sa-mi fi pus aici o poza cu el drepti la microfon spunand o poezie! Go Santi! Si felicitari mamicii! (e prea lunga explicatia pentru felicitari :)), dar ma refer la faptul ca nu ti-a fost rusine ca nu spune poezia, nu l-ai fortat, nu te-a indispus alegerea lui, asa cum vad eu peste tot, si asa cum ma surprind uneori si pe mine ca de fata cu altii nu reusesc tot timpul sa ma ascult pe mine cu adevarat, ci ma deregleaza putin "vocea societatii").
Zile frumoase si usoare si sa ii placa din nou la gradi!
Sunt extrem de micuti totusi pentru costumatii si roluri si poezii...
Eu tot imi zic ca mai fain la sf de an gradinicer este o "petrecere" ori undeva in aer liber, ori la un loc de joaca. Asta ca sa se marcheze intr-un fel ca s-a intamplat ceva pana atunci.
Santi este un dulce si jumatate cu tricoul lui de "Greyer" :))) atat in brate la mami cat si pe motorul lui tati. Tare-i norocos copilul vostru!
Nu m-a indispus deloc alegerea copilului, m-a indispus teribil faptul ca eram acolo, ca parintii au intarziat si educatoarea a ales sa-i astepte si drept urmare totul a intarziat nepermis de mult - 20 de minute pentru copii intre 1,5 si 2,5 ani e enorm, ca educatoarea s-a indispus la randul ei, dezamagita de prestatia copiilor, ca nu fac efortul sa caut o gradinita si mai acatarii...
Literele au fost desenate de Tati care zice ca alea de la I sunt antene de greier si nu litera Y ;)
Pupam :*:*
Astfel de serbari am avut si noi: intarziere, plicitiseala, oboseala, caldura, costume inadecvate (la altii :D ), plansete (tot la altii), stat in brate la mami (la noi), priviri dezaprobatoare (la altii). La una dintre serbari m-a intrebat ce cauta parintii la serbarea lor (de unde am dedus ca la repetitii se distrau :) ).
Serbarea de anul acesta a fost singura la care a participat in formatie pe toata perioada serbarii.
Bafta in continuare !
Clar se distreaza la repetitii. La Iulian au camere in fiecare clasa si ma mai uit uneori de la serviciu si-i vad cum repeta si nu pare ca-i tortureaza nimeni :D. Dar sebarea e altceva, vorbit in public... cea mai intalnita teama a tuturor oamenilor. Ce sa ceri de la copii de 2 ani?
Merci Magda!
De ce n-ai buton sa dau si eu "subscriu" la Magda? :)
La tine dau subscriu, la intreg postul :) la noi s-a petrecut (serbarea celui mic) pe 11 iunie, tot asa, acasa boscorodea poezioare, se mai ingana cu sora-sa, ii turuie gura toata ziua si nu e emotiv deloc, acolo ... pauza. A inceput sa planga de cand m-am dus sa-l costumez de serbare (o simpla camasuta, cea mai subtire pe care o are, si pantaloni scurti), am insistat sa mergem totusi in clasa (unde erau deja peste 30 de grade), mai mult de curiozitate, sa-l vad cum se comporta (in rest merge cu mare placere la gradinita, desi are doar 2 ani si 8 luni).
Eu nu am camere si tare mult mi-as dori, mi-as dori sa se implementeze in toate gradinitele si scolile din lume :)
Pe parcursul serbarii tot asa, la mine in brate (asezati turceste pe podea :) ). Eu nu am insistat sa participe, mi se parea destul de traumatizat, educatoarea mai tragea de el sa mearga langa copii, Buni insista ca "sa-i faca si lui o poza cu copiii". Eu m-am multumit sa-l stiu relaxat, la mine in brate, privind serbarea, chiar nu mi s-a parut important sa presteze frumos "pe scena". Imi este suficient sa-l stiu ca e un copil deosebit, nu trebuie sa demonstreze nimic nimanui, nu la varsta asta cel putin.
Surioara lui mai mare s-a bucurat maxim de serbare, ea s-ar fi dus in locul lui daca i s-ar fi dat voie :)
Eu am fost entuziasmata de serbarea lui, pentru ca paruse foarte interesat de subiect, cu cateva zile inainte, cand asistase la serbarea surioarei.
Deci noi sa fim sanatosi!
Greierasul e mortal, noi nu avem motoare dar avem nenumarate poze haioase pe biciclete :D
Iar faza cu bomboanele ... din pacate atat de des intalnita ...
La baietel ne-au invitat in sala de mese si au insirat niste prajiturele si sucuri (initiativa celor doua educatoare de la grupa lui), mi s-a parut dragut ca gest, la surioara nu s-a sinchisit nimeni de asa ceva.
Ai mei au refuzat sa mai mearga la gradinita dupa serbare, din fericire ii pot tine acasa, iar din toamna merg la o gradinita cu program scurt, unde le pun eu si pachetel de acasa. Stiu ca nu-i pot proteja de toate idioteniile din lume, si nici nu ar fi bine, dar incerc ...
Asta-i lumea in care traim, ce sa zic! educatia se face acasa, restul ...
Trimiteți un comentariu