domeniul Dracula Danes
Aproape obsedata cum am ajuns [de respirat praful orasenesc, de claxoanele din fata blocului, de statul intre betoane si antene, de lipsa traiului in aer liber, aproape de copaci si animale si foarte departe de oameni], am evadat in we lung de 1 mai la Domeniul Dracula Danes. In Ardeal, langa Sighisoara, promite pensiune draguta, cu mancare buna, cu mini-ferma de animale, cu cai si ponei.
Probabil numele locului vine de la faptul ca e totul scump ca dracu'. Iar cand vorbesc de mancare, as adauga scump si prost. Cand am ajuns duminica am mancat la han, ca la pensiune nu era loc sa arunci un ac. Locul frumos si linistit, departe de sat. Pacat de muzica house care zguduia o boxa ametita de pe terasa. Servirea asa si asa spre ok. In schimb mancarea a fost cu indulgenta comuna. Am comandat ciorba de legume care avea un strat gros de ulei deasupra care nu te prea inspira de nici un fel, mamaliguta cu branza si carnati in straturi. Te si gandesti la straturi-straturi de unele intrepatrunse cu altele. Ei bine, a venit un castron plin ochi cu o mamaliga de o consistenta si gust incerte (nu pot sa pricep ce poti sa faci unui malai sa produca o mamaliga nasoala, dar astia de la han se pricepeau clar), cu cateva bucati de branza deasupra pe care tronau 5 felii de carnat. De nemancat. Tati s-a semidescurcat cu un platou rece, pe care erau doua-trei chestii interesante, dar nimic fabulos. Unde naiba era celebra mancare ardeleneasca? Buna si multa? Ok, macar buna!?!? Si pentru ca ziceam ca e scump ca dracu' sa si exemplific: ciorba de pui cu usturoi 11 lei, "straturile" de mamaliga cu branza si carnati 14 lei. Daca ar fi fost bun, dar bun de tot, pretul ar fi fost corect.
Cazarea relativ ok, singurul lucru care nu m-a incantat a fost ca totul are dimensiuni de afacere si nimic care sa sugereze intimitatea la care ma gandeam cand am planuit sa plecam la o pensiune.
In schimb domeniul este foarte fain. O mare bucata de pamant pe care sunt si pensiunea si centrul ecvestru (unde am avut si noi camera), grajdurile cu cai si ponei, mini-ferma si manejul. Intre ele o gradina cu alei pe care scria in fiecare coltisor "nu calcati iarba" :|, un teren de joaca cu... iarba si cam atat (da, acolo era voie pe iarba) si un foisor din care ii vedeai pe cei care calareau in manej. Ah, si un fel de loc de joaca pentru copii cu un tobogan abrupt, o cumpana cu un singur scaun din cele 2, doua leagane si o ladita cu nisip.
Frumos locul, cu potential, pacat ca e administrat de oameni :D. Ce vreau sa spun: suntem in mijlocul campului, fugiti din oras, cum sa ai gradina in care nu ai voie sa calci pe iarba?? Cand totul in jur e doar cu iarba? La mini-ferma peste tot anunturi cu "nu hraniti animalele". Stiu ca e greu cu logistica, oamenii sunt multi si fiecare face diverse idiotenii, dar cred ca e realizabil sa ai ceva la indemana sa dai animalelor: iarba tocata, un morcov, o mana de graunte la pasari. Asa sunt si vizitatorii multumiti, si animalele, si scade riscul ca turistii sa dea cine stie ce prostii animalelor, caci tentatia e mare, mai ales la cele care intind boticul prin gard. (Noi am hranit un ponei mai izolat cu niste fire de papadie, dar m-am simtit foarte vinovata ca fac ceva nepermis, in loc sa ma bucur de calutul care manca din mana mea. Bine ca Iulian nu a avut simtiri de astea :) ). Langa terasa din spate au piscina. Nu era in functiune, dar era plina cu apa cu frunze & shit, cu marginile la nivelul solului. La primul pas al lui Santiago catre ea, a inceput sa turuie foarte agitat un chelner ca nu are voie nici un copil langa piscina, din ordinul sefei si ca piscina are 3 metri si 60 si ca blaaaablabla. Da, nene, de acord, nici eu nu am chef sa sar in baltoaca sa scot copilul murat si speriat, dar cum ar fi sa o acoperiti cu o prelata pentru piscine? Nu vreau sa ma gandesc cum tii vara copilul departe de piscina de 3,60....
Si ce a fost cel mai nasol si mai nasol: pavau terasa din fata cu dale. Ceea ce implica: un tractor care misca diverse pe acolo, muncitori care taiau dale la flex (inclusiv duminica seara!), altii care misunau asezand si ciocanind dale, altii care maturau nisipul sa intre intre dale, unul care manvera o masinuta de batut dalele. Sa mai spun ce praf putea fi?!? Si ce zgomot? Si cat de deprimant a fost sa te simti asa ca in santier? Da, toate acestea trebuiau facute si, vorba lui Rares, niste turisti tot ar fi nimerit in plina actiune si ar fi injurat. Dar totusi, zapada nu se dusese abia de o saptamana. Ce au facut din februarie? Au asteptat cel mai aglomerat we din primavara sa faca toate astea? Ca sa vina de astia ca mine care, in loc sa laude pensiunea si sa le faca reclama, scriu ce am scris eu mai sus?
In concluzie, daca au terminat de montat dalele si de facut zgomot si praf si zgomot si enorm de mult praf, daca sunteti mai carnivori decat noi si mai putin carcotasi la mancare, daca nu va ganditi ca e un loc mic si intim, in care sa va puna gazda mancarea pe masa si cu care sa stati la povesti, daca nu va deranjeaza ca cel cu care mergeti la calarie are un discurs de trainer si nu-ti lasa impresia de libertate, tu si cu calul tau, este un loc care merita un we. De sunat inainte caci sunt destul de ocupati si neaparat de precizat daca vreti sa calariti.
Si poze.
Edit by Rares: Cafeaua de la micul dejun inclus este o mizerie de nebaut (noroc ca-ti poti comanda separat), iar placinta cu mere e minunata. Inghetata comuna spre proasta.
Probabil numele locului vine de la faptul ca e totul scump ca dracu'. Iar cand vorbesc de mancare, as adauga scump si prost. Cand am ajuns duminica am mancat la han, ca la pensiune nu era loc sa arunci un ac. Locul frumos si linistit, departe de sat. Pacat de muzica house care zguduia o boxa ametita de pe terasa. Servirea asa si asa spre ok. In schimb mancarea a fost cu indulgenta comuna. Am comandat ciorba de legume care avea un strat gros de ulei deasupra care nu te prea inspira de nici un fel, mamaliguta cu branza si carnati in straturi. Te si gandesti la straturi-straturi de unele intrepatrunse cu altele. Ei bine, a venit un castron plin ochi cu o mamaliga de o consistenta si gust incerte (nu pot sa pricep ce poti sa faci unui malai sa produca o mamaliga nasoala, dar astia de la han se pricepeau clar), cu cateva bucati de branza deasupra pe care tronau 5 felii de carnat. De nemancat. Tati s-a semidescurcat cu un platou rece, pe care erau doua-trei chestii interesante, dar nimic fabulos. Unde naiba era celebra mancare ardeleneasca? Buna si multa? Ok, macar buna!?!? Si pentru ca ziceam ca e scump ca dracu' sa si exemplific: ciorba de pui cu usturoi 11 lei, "straturile" de mamaliga cu branza si carnati 14 lei. Daca ar fi fost bun, dar bun de tot, pretul ar fi fost corect.
Cazarea relativ ok, singurul lucru care nu m-a incantat a fost ca totul are dimensiuni de afacere si nimic care sa sugereze intimitatea la care ma gandeam cand am planuit sa plecam la o pensiune.
In schimb domeniul este foarte fain. O mare bucata de pamant pe care sunt si pensiunea si centrul ecvestru (unde am avut si noi camera), grajdurile cu cai si ponei, mini-ferma si manejul. Intre ele o gradina cu alei pe care scria in fiecare coltisor "nu calcati iarba" :|, un teren de joaca cu... iarba si cam atat (da, acolo era voie pe iarba) si un foisor din care ii vedeai pe cei care calareau in manej. Ah, si un fel de loc de joaca pentru copii cu un tobogan abrupt, o cumpana cu un singur scaun din cele 2, doua leagane si o ladita cu nisip.
Frumos locul, cu potential, pacat ca e administrat de oameni :D. Ce vreau sa spun: suntem in mijlocul campului, fugiti din oras, cum sa ai gradina in care nu ai voie sa calci pe iarba?? Cand totul in jur e doar cu iarba? La mini-ferma peste tot anunturi cu "nu hraniti animalele". Stiu ca e greu cu logistica, oamenii sunt multi si fiecare face diverse idiotenii, dar cred ca e realizabil sa ai ceva la indemana sa dai animalelor: iarba tocata, un morcov, o mana de graunte la pasari. Asa sunt si vizitatorii multumiti, si animalele, si scade riscul ca turistii sa dea cine stie ce prostii animalelor, caci tentatia e mare, mai ales la cele care intind boticul prin gard. (Noi am hranit un ponei mai izolat cu niste fire de papadie, dar m-am simtit foarte vinovata ca fac ceva nepermis, in loc sa ma bucur de calutul care manca din mana mea. Bine ca Iulian nu a avut simtiri de astea :) ). Langa terasa din spate au piscina. Nu era in functiune, dar era plina cu apa cu frunze & shit, cu marginile la nivelul solului. La primul pas al lui Santiago catre ea, a inceput sa turuie foarte agitat un chelner ca nu are voie nici un copil langa piscina, din ordinul sefei si ca piscina are 3 metri si 60 si ca blaaaablabla. Da, nene, de acord, nici eu nu am chef sa sar in baltoaca sa scot copilul murat si speriat, dar cum ar fi sa o acoperiti cu o prelata pentru piscine? Nu vreau sa ma gandesc cum tii vara copilul departe de piscina de 3,60....
Si ce a fost cel mai nasol si mai nasol: pavau terasa din fata cu dale. Ceea ce implica: un tractor care misca diverse pe acolo, muncitori care taiau dale la flex (inclusiv duminica seara!), altii care misunau asezand si ciocanind dale, altii care maturau nisipul sa intre intre dale, unul care manvera o masinuta de batut dalele. Sa mai spun ce praf putea fi?!? Si ce zgomot? Si cat de deprimant a fost sa te simti asa ca in santier? Da, toate acestea trebuiau facute si, vorba lui Rares, niste turisti tot ar fi nimerit in plina actiune si ar fi injurat. Dar totusi, zapada nu se dusese abia de o saptamana. Ce au facut din februarie? Au asteptat cel mai aglomerat we din primavara sa faca toate astea? Ca sa vina de astia ca mine care, in loc sa laude pensiunea si sa le faca reclama, scriu ce am scris eu mai sus?
In concluzie, daca au terminat de montat dalele si de facut zgomot si praf si zgomot si enorm de mult praf, daca sunteti mai carnivori decat noi si mai putin carcotasi la mancare, daca nu va ganditi ca e un loc mic si intim, in care sa va puna gazda mancarea pe masa si cu care sa stati la povesti, daca nu va deranjeaza ca cel cu care mergeti la calarie are un discurs de trainer si nu-ti lasa impresia de libertate, tu si cu calul tau, este un loc care merita un we. De sunat inainte caci sunt destul de ocupati si neaparat de precizat daca vreti sa calariti.
Si poze.
Edit by Rares: Cafeaua de la micul dejun inclus este o mizerie de nebaut (noroc ca-ti poti comanda separat), iar placinta cu mere e minunata. Inghetata comuna spre proasta.
Labels:
carcoteala,
vacanta
0 comments:
Trimiteți un comentariu