stiati ca...? (despre RATB)
... toate masinile noi de pe traseele RATB au un sistem de acces pentru persoanele cu handicap, batrani, fumei cu plozi in carucioare etc...? Nimic nou pana aici, toata lumea stie. Doar ca faptul ca sunt accesibilizate nu inseamna doar ca nu au trepte ca Domul din Milano. Stiati ca la usa din mijloc exista o "sistema" care face ca masina sa se incline si sa-si apropie elegant podeaua de trotuarul pe care te afli cu caruciorul si nu mai este nevoie sa te cateri cu copilul in autobuz ca o matza manata de nevoi de supravietuire??
Daca altii stiau, eu nu stiam. Si am aflat asta pe o cursa 282, in care am urcat cu gura absolut cascata de minunea care tocmai se inclinase in fata noastra. Si asta n-a fost tot: cum am urcat, soferul a tunat in microfonul lui preluat de multe difuzoare din autobuz: "Va rog sa faceti loc doamnei cu caruciorul!" catre babutele si mosuletii care stau invariabil ciotca in usa, ca ei "coboara la prima". Deja imi venea sa fug din lumina reflectoarelor, obisnuita sa fiu de obicei abuzata in relatia cu transportul public bucurestean si nicidecum tratata ca o fiinta umana.... Soferul a pus cireasa pe calatoria din ziua aceea, lasand platforma si cand am coborat in statie.
Deci nu e complicat sa te holbezi in oglinda sa vezi daca nu cumva ar fi cineva pe acolo care ar avea nevoie de tehnica moderna, achizitionata din bani publici si pe care tu, ca sofer, o ai la distanta de... un buton.
Stiati ca de 1 an si jumatate merg aproape zilnic cu autobuzul (urc doar o statie ca sa petrec mai putin timp pe strada si mai mult in parc) si ca in tot timpul acesta am vazut minunea doar de 2 ori? Sa fie oare la reparat cele 2 autobuze care au "puteri" de-astea? :-/
Labels:
carcoteala
5 comments:
Ce fain! Si autobuzul, si omul!
Boooon, iz de stare de normalitate, dar numai la capitala, ca in provincie nici iz nu e. Era sa spun ca e "culmea" faptul ca normalitatea ne ia prin surprindere, dar greseam pentru ca abia asta e normalitatea la noi : sa fim surprinsi de lucruri care ar trebui sa fie tot atat de firesti ca bautul unei cani de apa intr-o zi torida.
Da, raritati care ne arata o normala realitate ce la noi tot mai indepartata pare...
Manata de povestea voastra rara, azi am apasat si eu pe buton pentru actionarea rampei, unde, e drept, statea desenat un carucior pentru dizabilitati nu desenul generic al caruciorului landou. SI apas din timp dar si la oprirea in statie. NU se intampla nimic. Cobor si cu un ton usor iritat, intreb soferul de ce nu coboara rampa. Omul, si mai iritat, imi spune ca rampa e activata de catre sofer numai daca e vorba de un calator in scaun cu rotile, nu pentru caruciare cu copil mic care au insotitor, asadar ar trebui sa mi-o cobor eu. Am tacut malc , am ingaimat un multumesc si-am plecat. Iar el a terminat si cu un apoteotic.'Ia uite dom'le...' la adresa nesimtirii mele monumentale. Eu nu am vazut niciodata cum se coboara rampa de catre calator si n-am intrebat caci autobuzul se pregatea sa plece din statie....
So? Am indraznit prea mult?
Cum pot sa scot rampa din lacasul ei altfel decat cu levierul?
Bee latura mea violenta ti-ar zice ca o scoti cu levierul... dat peste dintii soferului :D.
Nu stiu cum se face, ba mai mult, cand am scris textul, am cautat pe net sa vad cum se cheama sistemul, crezand ca toata lumea stie, doar eu sunt incremenita in preistoric. Ei bine, aceste informatii nu exista (sau poate eu n-am reusit sa ajung la ele), dar mi-am propus de mult timp sa incerc sa intreb un sofer amabil. A mai ramas intrebarea: cum identific eu un sofer amabil? :D
Trimiteți un comentariu