întâlnire cu o mâţă

Ce fericire a fost astăzi pe Santiago! Ne-am dat cu săniuţa pe o străduţă în pantă şi cât ne-am fâţâit pe acolo, am legat prietenie cu o pisică, atât de repede, cum numai cu neamul pisicesc se întâmplă.
Până m-am scobit eu de telefon, pisica se făcuse comodă în braţele copilului, iar el încerca să o guste fix de bot. Din păcate, camera de la telefon atât a mai ştiut / putut să filmeze: Santiago şi coada mâţei.
Ajunşi acasă la bunica, Santiago nu se mai oprea din râs, a mai chicotit aproape o oră şi probabil ar fi continuat dacă nu l-ar fi doborât somnul. Nu a mai fost niciodată atât de încântat. Şi mă întreb dacă de la săniuş sau de la cât l-a gâdilat mâţa cu coada pe la nas...

EDIT: Făcând ordine, am mai găsit 2 filmuleţe. Acelaşi copil, aceeaşi mâţă: 20 decembrie şi 22 decembrie. 2010 :).