treaba cu gradinita

Ii spun lui Iulian care se tot uita la o gasca de copii din parc, de cam 10-12 ani, intrebandu-sa de ce stau de vorba in loc sa se joace, ca asa va discuta si el cu colegii cand va merge la scoala si va fi mai mare etc etc
Si el:
- Eu nu vreau sa merg la scoala. (hait! asta-i noua! ce ma fac?? sa iau masuri! de unde sa incep?!?). Si in timp ce eu aveam fuga de idei pe tema asta noua, intrevazand sfarsitul universului, el continua:
- Si nici la liceu. Si nici la facultate. (nici macar la liceu?!?! si... si fara facultate?? dar ce frumos e la facultate!... cum sa nu se duca copilul la facultate? si de unde stie el de fapt despre facultate? unde a auzit el cuvinte de astea? :D)
- Eu vreau sa merg doar la gradinita (aham! pfiu!). Si tocmai cand imi cautam replica, il aud:
- Si la serviciu! Doar la gradinita si serviciu. (aha, buna treaba! deci gradinita merge bine. booon...)
Si-atunci intreb, eu mama desteapta care le stie pe toate si pe alea pe care nu le stie, le presupune:
- Si cu cine o sa lucrezi tu la serviciu? (fiind sigura ca urmeaza a fi insiruiti prietenii de la gradinita).
- Pai nu-i cunosti. O sa-i cunosti cand o sa vii la mine la serviciu. (zboing!)

surpriza

Iulian venit de la gradinita ii spune tatalui:
- Am o supriza pentru tine,am o supriza pentru tine! Incepe cu A.

Si tata incepe:
- Un arici...

Iulian:
- Nooooo

Tata:
- O... albina...
Etc.

Iulian:
- Noooo

-Am dormit!

din seria fara ochelari pentru ca operatie

A ramas ca voi scrie un update la povestea cu operatia de reducere a dioptriilor. As fi avut ceva timp in vacanta de iarna, dar am zis sa astept sa treaca inca putina vreme, sa treaca inca o consultatie si intre timp, imi merge de fapt asa bine, ca am si uitat despre povestea cu ochelarii. Cat de repede se obisnuieste creierul cu binele :D.

M-am programat la consult cam la 6-7 saptamani de la operatie pentru ca eram usor nemultumita ca aproape nu prea vedeam bine si am fost la clinica unde doctorul cu care am avut primele consultatii m-a trezit din lumea in care eram, spunandu-mi ca la distanta unde as vrea sa vad eu, vad doar miopii :)). Oamenii normali nu-si tin cartile, mainile la care isi taie unghiile, acul in care vor sa bage ata etc., la 20 de cm de ochi, ci mai departe (distanta ideala este cu palma tinuta astfel incat cotul sa faca unghi de 90°). Loc unde e drept, vad foarte bine :D.

Zilele in care vad rau sunt tot mai rare, in majoritatea timpul vad perfect, insa sunt 2 lucruri care inca persista: unul e efectul de halou care apare noaptea la anumite lumini si al doilea este destul de bizar - ma uit uneori la ecranul computerului si nu vad clar; daca in momentul acela ma concentrez si incerc sa fac focus unde am nevoie, ma pomenesc ca fac scharf-ul imediat si vad foarte clar. E destul de greu sa explic, dar pare un proces voluntar, e ca si cum nu vad bine pentru ca nu sunt atenta... Mmmm, trebuie sa mai analizez partea asta.

All in all, rezultatul este bun, aproape am terminat lista cu lucrurile misto pe care le poti face cand nu trebuie sa duci grija ochelarilor :D, aproape m-am obisnuit cu noua mea moaca, nu mai mir in fiecare dimineata, ma gandesc sa-mi iau lentile de contact colorate, de astea... Si, desi nu e chiar pe lista de prioritati, planuiesc sa ma duc la o clinica oftalmo unde sa-mi masor ochii, sa vad si eu negru pe alb cum e sa fii la 0 :).

Viata fara ochelari e cam misto.
Tschuss!

zapada unicat

Am fost la Dorna de Craciun, ca aproape in toti anii. Si ca in toti anii, acolo am gasit zapada. Ceea ce e o raritate zilele astea :).
Am plecat pe o mare ceata care s-a materializat in stura si in zonele unde era soare, peisajul era mirobolant.

Am facut biscuiti impodobiti,

 

am impodobit si bradul, nu chiar cu biscuiti, ci (si) cu ornamentele de care ziceam aici. Concluzia de la finalul aranjarii bradului este ca sunt mai faine ornamentele din paste natur decat cele vopsite.

Am prins si cateva ture de schi,

ba chiar am fost pe 3 partii, datorita prietenilor cu care am schiat, se stiu ei care :).

Si am fost putin si la Sar, unde e LOCUL ;)

 

 

Si totul a fost foarte bine.
Ceea ce-mi mai doresc. Si va doresc :)

Christmas crafts

De aici.
"How easy and creative can  pasta be!" se citeste cu niste note de subsol:
- E nevoie de un pistol cu lipici cald, pastele nu se lipesc nici de spaima cu altceva. La Bricostore si Carrefour cele mai ieftine glue-gun-uri sunt 70-80 de lei; eu am luat din piata unul cu 20 de lei + 2 lei un bat de silicon. Cred ca imi vor ajunge pentru cca 4 craciunuri.
- Pennele nu sunt egale intre ele. Pentru stelute coerente, pastele trebuie alese pe lungimi.
- Cele in forma de scoica se lipesc greu si se dezlipesc, cum altfel?, foarte usor.
- Cele in forma de spirala nu se lipesc punct :D.
- Rezultatul are o greutate considerabila, deci cred ca trebuie folosite crengile de langa trunchiul bradului, daca stelutele ajung chiar ornamente de pom.
- Vopseaua argintie pe care am folosit-o noi are o nuanta uratica de gri, accentuata de culoarea initiala a pastelor. S-a inveselit usor de la sclipiciul de deasupra, dar nu destul pentru gustul meu.
- Zonele de lipeala arata destul de urat si trebuie mascate cu ceva.
Enjoy!