numasu
La culcare, însoţitorul trebuie să-i cânte lui Santiago diverse cântecele. Nu sunt foarte multe cele pe care i le-am lălăit de-a lungul timpului, căci cântatul nu e printre calităţile mele. Ba chiar intră la defecte. Dar pe cele pe care le ştie, le denumeşte printr-un cuvânt cheie. Un cuvânt apărut de vreo 2 luni este "numasu". Deşi de obicei mă prind repejor ce vrea, numasu a rămas o vreme mister, până Dunga a descoperit că numasu este ciobanaşul, fie cel din "Povestea unui ciobănaş", fie cel din "Ciobănaşului îi place (românaşul ăsta e vără-su lui Moş Gerilă :D).
În seara asta mi-a cerut să-i cânt din nou cu numasu de mai multe ori şi, cum ştiam doar 2 versuri, l-am rugat pe Tati să cerceteze internetul mare să lungim cântecelul. Şi pentru că a comentat că "unde mioriţa zbiară..." :)) nu e vers de cântat, Iulian a decretat: Tati nani, Tati numasu, mama pa. Asa că Tati a ajuns sa culce şi copilul şi să cânte despre mioriţa zbierătoare :D:D:D.